george vasilievici

SPÃRGÃTORII DE MINȚI - Mã duc acasã, spun exact în mijlocul conversației despre templele industriale, fabricile de Biblii, lumina electricã, droguri electronice și adaptarea morții la noile condiții de viațã pe pãmânt. - Gata, am plecat, spun și în același timp mã ridic de la masã. Îmi înfãșor fularul în jurul gâtului, îmi închid hanoracul pânã la ultima capsã, le strâng mâinile celor din jur, cobor în fugã scãrile și mã nãpustesc în stradã ca un pușcãriaș eliberat în sfârșit dupã mulți ani de detenție. Întunericul nopții are un soi de liniște specificã numai lui care îmi intrã în suflet oricât de tare m-aș opune. Mã gândesc cã am mai trecut prin asta și nu mã opun. Las corpul sã se comporte cum vrea el în societatea vidã a nopților constãnțene. Îl las sã se îndrepte de spate și sã își lungeascã gâtul spre luna care împroaºcã noaptea curatã cu luminã murdãrind-o așa cum sucul de roșii sare din paharul cu bloody merry pe cãmãșile albe și apretate ale bețivilor însurați cu femei ce încã mai sperã sã-i aducã pe calea cea bunã. Calea cea bunã, dreaptã, rigidã și ascuțitã la vârf ca un ac de cusut care fiind uitat aiurea prin casã mai devreme sau mai târziu le va intra în cur fãcându-i sã urle din cauza durerii ridicol de micã. Lumina asta nu are nici o șansã sã îmi pãteze pãrul cu vreo strãlucire bãtrânã. Nu la fel stau lucrurile cu sângele. El îmi pãteazã pantalonii când îmi julesc genunchii de asfalt. Dupã poziția stelelor înțeleg cã m-am împrãștiat pe jos. M-am oprit brusc din mers și zbang, m-am trezit privind cu sinceritatea omului beat luna indecentã, pe jumãtate goalã. Nu-i rãu și dacã mã gândesc mai bine parcã aș sta așa întins pentru o vreme. Privește-te în ochi, îmi zic în timp ce închid ochii. Este momentul în care privirea convexã studiazã privirea concavã. Este momentul în care viața ajunsã la capãt privește în ochi moartea ajunsã la început. Este momentul în care sunt coborât în uterul mamei mele de patru gropari în vreme ce prietenii mei aruncã peste mine o mânã de carne sau un pumn de pãmânt în funcție de ceea ce cred ei cã sunt. Uneori lacrimile sunt sãrate, alteori pur și simplu plouã. Senzația este cretinã și de necuantificat. Nu sunt om. Nu sunt animal. Sunt nici mai mult nici mai puțin decât distanța dintre mormântul unui om și mormântul aceluiași om cu posibilitatea ca fiecare dintre cei doi oameni sã fie un animal oarecare sau o floare. Oricum pânã voi lãmuri aceastã problemã mã voi duce imediat acasã și îmi voi pãrãsi iubita. Dar pânã una alta asfaltul mã ține strâns la pieptul sãu. Sã facem copii cu mâinile goale altfel nu vreau s-o mai vad. Eu voi veni cu copilul meu pe care nu il voi arãta pânã nu este gata și ea va veni cu copilul sãu pe care nu vreau sã îl vãd pânã când nu este terminat. Apoi sã îi punem sã se batã între ei pe viațã și pe moarte. Dacã se iubesc ca frații îi vom ucide pe amândoi fãrã nici un fel de discuție, le vom bãga câte un mãr în gurã și la cuptor cu ei. Apoi o vom lua de la capãt. Drept urmare mã voi duce acasã și îi voi cere sã îmi arate copilul scoțând la rândul meu copilul fãcut de mine. Atunci sã vedem care pe care. Dacã a fost cumva neinspiratã sã își ascundã copilul cine știe prin ce adâncuri va curge mult sânge și bucãți de carne indecentã vor ajunge în sângele gol pe stradã, aruncate de la etaj. Sigur vor comenta babele din bloc. Pentru ele nu este nici o diferențã între un bãrbat care se plimbã în pula goalã pe stradã și o femeie împrãștiatã pe asfalt cu creierii la vedere și cu picioarele desfãcute. Ce fel de comportament este ãsta? Numai o curvã proastã iese din casã în creierul gol și stã așa cu picioarele desfãcute sperând cã o va fute totusi cineva în pizdã. Dar babele astea habar nu au ce vorbesc și nici ce gândesc așa cã hai sus, poate îți va surâde norocul, nu se mai întâmplã oricum nimic aici. Când te implici pânã la capãt într-o problemã de orice fel dupã o vreme nu se mai întâmplã nimic nicãieri. Am intrat în bar și dupã ce m-am îmbãtat nu s-a mai întâmplat nimic acolo. Dupã ce am coborât în clubul de la subsol și am bãgat un pumn de viseptoale nu s-a mai întâmplat nici acolo nimic. Apoi am cãzut pe stradã și am rãmas întins acolo pânã când nici acolo nu s-a mai întâmplat nimic așa cã m-am ridicat exact ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat și am plecat spre casã. Îmi aprind o țigare și când vreau sã bag pachetul înapoi în buzunar vãd cele cincizeci de doze de viseptol ascunse între pachetul de malrboro și țipla protectoare. Fac la stânga pe lângã Tribunal și o iau pe Traian. Pe treptele bãncii Reiffaisen un bãiat și o fatã împart frãțește o pungã cu aurolac. Îmi schimb brusc direcția și o iau spre ei. Vãzându-mã încearcã sã doseascã punga însã este prea târziu. - Unde-i punga? Întreb dintr-o politeþe nejustificatã. - Ce pungã? Întreabã fata vrând sã parã miratã însã cuvintele ei sunt foarte lungi ºi semnul exclamãrii din vocea ei este aºa de departe încât nu se aude ºi nu se vede cu ochiul liber. - Punga cu aurolac, punga pe care o aveai mai devreme în mânã. - Nu ºtiu despre ce vorbeºti. - Hai, lasã vrãjeala ºi scoate punga, nu vreau sã þi-o iau sau sã îþi fac cine ºtie ce, vreau doar sã trag pentru cã nu am tras niciodatã. - Dã-i fã punga, îi zice bãiatul care pare sã fi înþeles mult mai repede decât ea cum stã treaba. Fata ezitã. Stã aºa cu privirea pierdutã pe faþa mea. Habar nu am unde se uitã, în nici un caz nu mã privește pe mine. Bãiatul însã nu se pierde cu firea, nu stã pe gânduri ºi bagã mâna sub geaca fetei, scoate punga cu o miºcare smucitã ºi mi-o întinde. Mirosul de diluant îmi înnoieºte toate simþurile. Ca ºi cum o primãvarã întreagã stã înghesuitã în punga de celofan. O duc la gurã ºi trag cu putere aerul din ea. Primãvara narcoticã a sãracilor. Este iarnã și toatã zãpada așezatã pe crengile pomilor înverzește. - Nu aºa, îmi zice bãiatul, întâi trebuie sã sufli, sã o umfli ºi dupã aia tragi. Toxicã treabã, îmi zic dupã douã guri. Chioceii se poartã pe dos. Ei sunt ultima respirație a zãpezii albe. Gura cãscatã prin care iarna își dã sufletul. Le mulþumesc celor doi aurolaci ºi îmi vãd de drum. Nu îmi mai este foame. Nu mai am nici o obligaþie. Nu trebuie sã ajung nicãieri. Nu trebuie sã fac nimic. Merg înainte pentru cã nu trebuie nici mãcar sã stau. Pot sã mã opresc ºi este tot aia. Un câine negru vine spre mine dând din coadã. Pe mãsurã ce se apropie îºi lasã capul în jos în semn de supunere. Sunt un balon incolor pe care o fetițã plictisitã l-a lãsat sã zboare. Mã ridic în sus fãrã sã am nici un merit pentru asta. Nici nu îmi pasã mãcar. Privesc în jos spre câinele strãin și credincios. Lumea de jos cântã pentru lumea de sus într-o salã goalã. Nu vine nimeni de sus la spectacol, toþi se duc la spectacolul de mai sus. Sunt invitați sã cânte acolo unde sala este mereu goalã. Spectacolul poate fi oricând inutil și asta trebuie sã învãțãm la repetiții. Sã repetem partea cea mai grea, crucificarea fãrã spectatori, despre care nu se va scrie nimic pentru cã totul a rãmas secret . Acum s-o punem în scenã pentru publicul contemporan din sala goalã. Au adormit toți și nu avem încotro, trebuie sã revenim la cuie, sã i le batem în carne, sã curga sânge. Trebuie sã îl facem sã urle, altfel riscãm ca spectatorii sã ațipeascã și sã nu ne atingem scopul. - Eu zic sã îl futem pe Cristos în cur înainte de rãstignire, așa le vom capta atenția! urlã Noul Papã, publicul din ziua de azi nu mai poate fi cucerit așa cu una cu douã, întãrește el. - Hei, tu de unde ai mai apãrut? îl întreb eu dezorientat, și unde ai învãțat sã te strecori așa neobservat? Putea dracu sã îmi stea inima. - Asta nu mã privește, mi-o taie Noul Papã, este treaba ta dacã te uiți la cal pânã nu mai vezi cãlãrețul... - Ce cal tataie, ãsta de la tine dintre picioare e câine toatã ziua... - O fi el câine toatã ziua dar noaptea este calul meu și am trecut prin multe împreunã. - E calul tãu..... e calul tãu.... pãi dacã câinele ãsta e calul tãu nu ar trebui sã ai mai multã grijã de el? Nu vezi cã aratã ca dracu? E așa prãfuit cã nici nu îți dai seama ce culoare are. Pun pariu cã este plin de purici și de cãpușe, ia uite-l cum se scarpinã sãracu. - Nu știu ce îndrugi acolo și de unde le scoți, ãsta este calul meu alb, calul de paradã, încearcã Noul Papã sã mã convingã dar nu mai apucã sã termine ce are de spus din cauza câinelui care se scarpinã atât de tare încât se dezechilibreazã și cade pe spate. Vãzându-se liber, câinele se întinde pe jos și începe sã se frece cu spatele de asfalt. Razele lunii îi lumineazã burta plinã de râie în timp ce se zvârcolește pe asfaltul rece și schelãlãie ascuțit, scurt și foarte des. Se vede cã mâncãrimea îl scoate din minți. Pânã ca Noul Papã sã se dezmeticeascã câinele își face de cap. Acum alterneazã momentele în care se freacã cu spatele de asfalt cu momentele în care sare brusc în picioare și se mușcã singur de spate, rãsucindu-și gâtul dincolo de limita științificã a elasticitãții. Orice ar face nu pare s-o scoatã la capãt. Își întoarce capul schelãlãind pentru a-și privi spinarea plinã de rãni. Nici mãcar nu stã pe gânduri. Gura îi rânjește și colții ucigași se vãd doar pentru o fracțiune de secundã dupã care se înfig în carne pânã la gingii. Câinele își mãnâncã spinarea și dã din coadã de plãcere. Își înghite carnea vie ca un nehalit, fãrã s-o mestece sau s-o rupã mãcar. Mã uit la Noul Papã și mã bufnește râsul. - Tataie, cîinele ãsta al tãu sau cal cum oi vrea tu sã îi zici s-a transformat într-o șenilã de tanc. Ce mai spui acum? Noul Papã este galben de spaimã. Nu cred cã mã aude. Privește îngrozit cum câinele se înfulecã singur prin înghițituri repetate și repezi. - Vezi sã nu i se aplece, de când nu i-ai mai dat ceva de mâncare uite-te la el sãracu, e lihnit. Sã nu i se facã rãu, nu de alta dar nu cred cã va fi o încântare pentru nici unul dintre noi sã îl privim cum vomitã. Noul Papã este de cearã și din câine nu a mai rãmas nimic înafarã de cap și gât. Sãtul, câinele scoate limba și îi linge mâna Noului Papã în semn de mulțumire. Noul Papã sare ca ars în picioare. Parcã cineva i-ar fi turnat în cap o gãleatã cu apã rece de izvor. Ca din senin își recapãtã stãpânirea de sine și cu o mișcare rapidã scoate de sub mantia purpurie un pistol și împușcã cîinele în cap. - Ce dracu faci tataie? Ti-ai pierdut mințile? Tragi cu pistolul așa cum ai chef și în cine ai chef? Unde te crezi? Crezi cã aici împușcãm animalele așa dupã bunul plac? Ce ai avut cu el? Ce dracu ti-a fãcut câinele ãsta? Îmi vine sã îl strâng de gât și numai faptul cã are pistolul în mânã mã oprește sã nu mã reped la el și sã îi strivesc mutra. - Parcã ziceai cã este calul tãu. Cã ați trecut prin multe împreunã și tot cãcatul ãla pe care mi l-ai turnat. O sã te dau pe mâna poliției! Urlu cãtre Noul Papã care imediat ce aude de poliție îndreaptã amenințãtor pistolul spre mine. - A, deci așa stau lucrurile. Acum o sã mã împuști și pe mine sau ce? Îl întreb, pe un ton mult mai moderat de aceastã datã. - Nu, nu o sã pãțești nimic, atâta timp cât nu începi sã inventezi povești pe marginea acestui subiect. - Povești? Ce povești? Îl întreb. - Știu eu ce povești? Vãd cã ai o imaginație bogatã. Atâta timp cât vei spune numai și numai adevãrul nu vei pãți nimic. - Adevãrul? - Da, adevãrul. Nu vãd ce nu este clar. Calul ãsta și-a rupt picioarele, nu un picior, nu douã ci pe toate patru. De fapt nici nu și le-a rupt, și le-a mâncat pur și simplu. Așa cã am fãcut exact ce era de fãcut în cazul unui cal care și-a rupt piciorul. L-am împușcat. Nu mi-a plãcut deloc treaba asta. Acum trebuie sã mã întorc pe jos acasã și am destul de mers. - Acasã? Dar unde stai de te plângi atât? - Asta nu-i treaba ta și nu care cumva sã mã urmãrești... Îmi atrage atenția Noul Papã îndreptând iar pistolul spre mine și dispare brusc în noapte fãrã sã își ia rãmas bun. Este iar liniște pe strada Traian. Dar numai pentru moment. Din fațã vine cu vitezã o mașinã. Trece peste câinele mort fãrã sã se sinchiseascã, fãrã sã încetineascã mãcar. Îi împrãștie mațele peste tot. ªtiam eu cã o sã vomite pânã la urmã, îmi zic și mã îndrept consolat spre casã. Mã simt foarte obosit. Nu mã așteptam la asta când am luat punga din mâna bãiatului. Eram pregãtit sã pornesc o revoluție a mutanților dar nici mâine nu este prea târziu pentru asta. Apoi merg. Merg înainte fãrã sã îmi mai zic nimic. ÎN VIZITà LA COLECȚIONAR Mi-am luat la revedere de la Ela și am ieșit în stradã. Acesta este un moment în afara istoriei. Un moment ce trece neconsemnat ºi nu existã pentru cititorii înpãtimiți. Orgasmul. Controlul suprem. Stoarcerea vieții. Imaginile ce îmi trec prin fața ochilor pe drumul spre Central Station mã ajutã realmente în aceastã diversiune. Tineri veseli cu cãștile în urechi mișunã peste tot. Tineri de toate vârstele. Tineri bãtrâni, tineri copii cu pãrinții lor la fel de tineri. Tineri ce din cauza veșmintelor pe care culorile vii și proaspete se aleargã, par într-o forfãialã continuã, într-un du-te vino etern chiar dacã nu fac altceva decât sã stea pe scaunele trenului sau în picioare ținându-se de barã. Totul pare sã aibã legãturã cu tinerețea purã în care totul este permis și nimic nu mai rãmâne de iertat sau de condamnat. ªi lucrurile se complicã fãrã nici un fel de milã. Când privesc înapoi apãs o accelerație invizibilã și toatã viața din jur prinde o vitezã nãucitoare și imposibil de controlat. Mã trezesc luat de viitura asta de carne amestecatã și târât înapoi în Cartierul Roșu unde cum mã opresc pentru numai o secundã sã îmi trag sufletul doi negrii în parpalace din piele neagrã se reped spre mine și îmi oferã cocainã. Imposibil de refuzat. De o parte și de alta a canalului numai oferte tentante. Dar chiar și în aceastã demențã strãlucitoare, în tot acest desfrâu inocent existã lucruri atât de nelalocul lor încât simplul fapt cã se aflã acolo le întoarce pe dos tot sensul. Așa se face cã nu am încotro și mã opresc involuntar în fața panoului publicitar ce mã informeazã cã acolo și numai acolo, la parterul acelei case pot vizita cea mai mare Colecție de Îngeri din lume. Un bãrbat ridicol de înalt, cu ochiul stâng acoperit de unul din peticele alea negre pe care le poartã pirații prin filme, mã privește de la fereastrã și îmi face semn sã intru. Nici prin cap nu îmi trece sã-l refuz. - Bine ați venit! Îmi ureazã jovial Colecționarul și fãrã sã mai piardã timpul mã ia de braț și mã conduce în prima camerã, a cãrei fereastrã dã în curtea intrioarã a casei sale. Privind colivia în care îngerul stã ca un sticlete pe bãțul lui nu sunt sigur cã este chiar așa dar vocea Colecþionarului mã regleazã pe loc. - Pe vremea când era om, Îngerul Copil, a fost mare. A trãit mult, apucând sã îmbãtrâneascã chiar. Acum n-ai zice dacã te uiți la el. Stã toatã ziua în colivie. Pot sã îi las ușa deschisã... degeaba, nu se încumetã sã iasã afarã. Își întinde doar aripile așa cât sã nu îi amorțeascã și în rest nimic. M-am pãcãlit când l-am cumpãrat și crede-mã cã nu a costat puțin. Îmi spune Colecționarul și apucând bastonul de lemn cu vârful de aur foarte ascuțit îl bagã printre gratii și-l înțeapã pe Îngerul Copil între coaste. Îngerul Copil își acoperã din reflex corpul gol cu aripile. I se mai vãd doar picioarele de la glezne în jos. - Când face asta, pot sã jur cã totul este o minciunã și cã nu a fost niciodatã bãrbat, îmi spune indignat Colecționarul și îndreaptã iar bastonul spre Îngerul Copil. - De ce faci asta? Nu vezi cã îl doare? - Îl doare? Cum sã îl doarã? Nu-l doare nimic. Este un prefãcut și face asta crezând cã ne impresioneazã. Ei bine... am o veste proastã pentru tine micuțule, îi spune Colecționarul Îngerului Copil. Hai, fã ceva, cântã danseazã, spune un banc, dacã vrei sã ne impresionezi, nu apela la tertipuri din astea de pizdã proastã, doar nu îți dau de mâncare degeaba. Îngerul Copil începe sã tremure de spaimã și se retrage în fundul coliviei cu spatele lipit de gratii. Își ține în continuare aripile înfãșurate în jurul corpului. Aratã ca o fetițã speriatã. O fetițã ce poartã o rochie simplã croitã din pene albe ce sclipesc ori de câte ori soarele reușeste sã strãpungã norii groși cu câteva raze ce intrã pe fereastra de lângã colivie. - Hai poponarule scoate dracu rochia aia de pe tine cã mã faci sã vomit, urlã Colecționarul la Îngerul Copil și îl înțeapã foarte tare de aceastã datã cu bastonul printre pene. - Ajunge! țip eu și-l prind pe Colecționar de mâna în care ține bastonul, strângându-l foarte tare, sã înțeleagã cã nu-i de glumã. Pentru ce dracu l-ai cumpãrat? Sã-l chinui? Mai bine îi dai drumu sã zboare și gata. Colecționarul se smucește din strânsoare reusind cât a-i clipi sã își elibereze brațul și mã trântește la pãmânt. Îmi pune un picior pe piept și își lasã în el toatã greutatea corpului. Îmi plimbã prin fața ochilor vârful ascuțit al bastonului și apoi cu o mișcare precisã de soldat antrenat în trupele speciale mã înțeapã cu el sub bãrbie. - O singurã mișcare și ești mort. Îmi zice Colecționarul pe un ton impersonal ca de robot uman. Ce crezi cã faci aici? Adicã eu te primesc la mine în casã și tu așa îmi mulțumești? Data viitoare când te vei mai amesteca în problemele mele îți voi scoate creierul cu bastonul ãsta prin gurã. Înțelegi? Nu îi pot rãspunde în nici un fel, atât de tare mã apasã cu piciorul pe piept. Nu pot sã dau nici din cap din cauza bastonului ce îmi înțeapã bãrbia. - Cred cã am fost destul de clar, spune cãtre mine Colecționarul recãpãtându-și vocea de om și îmi ridicã piciorul de pe piept. Apoi se întoarce iar spre Îngerul Copil și îl înþeapã cu bastonul în frunte de aceastã datã. Pãcat cã nu mai am încã unul ca ãsta, spune iar cãtre mine fãrã se se întoarcã. I-aș fi pus sã se batã între ei. Ar fi fost un spectacol pe cinste și îmi cer scuze cã nu pot sã îți ofer o astfel de distracție. Hai ridicã-te, nu sta întins acolo pe jos, este rece și poți face o pneumonie de totã frumusețea, doar nu vrei sã îți strici toatã vacanța. Sã-l lãsãm pe travestitul ãsta mic pentru moment, ne vom ocupa de el un pic mai târziu, și hai sã trecem la lucrurile cu adevãrat serioase. Bãi muistule, vezi ce faci cât nu sunt pe aici, sã nu te caci cumva sau sã faci labã cã dracu te ia, îl amenințã Colecționarul pe Îngerul Copil, arãtându-i bastonul, dupã care se întoarce spre mine și luându-mã de braț mã conduce spre ieșirea din camerã. Ceea ce îți voi arãta acum este, cum îmi place mie sã-i zic, piesa de rezistențã a colecției mele. Nu știe nimeni cu precizie ce vârstã are, oricum este vorba de câteva zeci de mii de ani. Valoarea sa este inestimabilã. Mã asigurã Colecționarul în timp ce mã conduce pe un coridor îngust, vopsit cu tavan cu tot, în roșu aprins și viu, încât încep sã cred cã în loc de var a folosit sânge tâșnind dintr-o ființã aflatã în viațã la momentul respectiv. Coridorul dã într-o altã camerã, ceva mai mare decât prima în mijlocul cãreia se aflã singura piesã de mobilier acoperitã însã în întregime cu o husã de mãtase neagrã și groasã. Pereții sunt albi ca și ușa pe care am intrat și care din acest motiv nu se mai distinge. Colecționarul apucã un capãt al prelatei și trage de el cu putere. În camera fãrã ferestre nãvãlește o luminã albastrã ce coloreazã pereții și aerul. Este atât de puternicã încât îmi ia câteva secunde bune pânã sã pot distinge obiectul imens pe care îl am în fațã. Este un acvariu care pornește direct din podea și se terminã la numai câțiva centimetrii de tavan, în care înnoatã, zbenguindu-se ca un guppi, un Înger Copil cu aripi de pește. Colecționarul se apropie de bazin și își lipește mâna de sticlã. Îngerul Copil face câteva mișcãri foarte rapide din cele trei înnotãtoare și vine repede lângã mâna Colecționarului, lipindu-și obrazul drept de geam pe interior. Acum vãd foarte limpede cum solzii de pe aripioare îi strãlucesc albastru și cã de acolo vine toatã lumina. - Dacã ar fi dupã el, nu ar dormi niciodatã și s-ar fâțâi de colo-colo ca un nebun tot timpul. Însã mi-e fricã sã nu moarã de obosealã și de-aia îl țin acoperit cu husa asta neagrã. Îl am de când mã știu. Tatãl meu l-a cumpãrat cu mulți ani înainte ca eu sã mã nasc de la un pescar bãtrân. Nu vorbește și nu poate fi scos din apã. Nici mãcar nu mãnâncã. Se joacã toatã ziua dacã uit sã-l acopãr. Colecționarul vorbește cu privirea pierdutã pe trupul Îngerului Copil cu aripi de pește. Ce dracu fel de înger o mai fi și ãsta? mã întreb eu mirat, și oare cum a rãmas neobservat în cãrțile de religie? Nu îmi amintesc sã fi citit vreodatã mãcar o singurã referire la existența lui. L-aș întreba pe Colecționar însã nu știu cum ar putea interpreta întrebãrile mele și nu îmi pot asuma nici un risc în ceea ce îl privește dupã momentul petrecut lângã colivie. Apoi fãrã sã mã anunțe mãcar Colecționarul acoperã bazinul cu prelata neagrã și apucându-mã iar de braț mã îndrumã spre ieșirea din camerã. Mai mult ca sigur ãsta-i sânge, îmi zic când mã trezesc iar în mijlocul coridorului roșu. - Dar tablourile? Mã aud întrebând fãrã sã gândesc, fãrã ca mãcar sã fiu curios. - Tablourile? Ce tablouri? Mã întreabã Colecționarul încruntându-și sprâncenele. - Tablourile... repet eu, trebuie sã aveți și o colecție de tablouri și înclin sã cred cã este una impresionantã, încerc eu sã îl flatez pe Colecționar. - Tablouri!? Hîîîî! Auzi la el, tablouri. Dacã vrei sã vezi tablouri du-te la muzeu bãiete. Aici n-ai sã vezi așa ceva. Îți bați joc de mine? Credeam cã ești un om serios... Se aprinde Colecționarul. - Îmi cer scuze dacã v-am deranjat cu ceva... trebuie sã fi fost prost informat. - Ar fi bine sã fie așa, adicã sã fi fost prost informat, îmi zice Colecționarul pe un ton impunãtor și se oprește în mijlocul coridorului roșu strângându-mã iarãși de braț, ceva mai încet totuși decât prima datã. Altfel aș fi nevoit sã cred cã ai venit în casã la mine și acum mã iei peste picior. Mai bine terminã cu prostiile și hai sã vedem ce face porcul ãla mic. Sunt sigur cã se masturbeazã. Sunt cu ochii pe el de ceva vreme dar ce sã spun.... bãiatu este bun, mereu mã face, dar cât o sã-i mai meargã crezi? Îl prind eu într-o zi și atunci... - Chiar crezi una ca asta? Îl întreb pe Colecționar astfel încât sã îmi maschez indignarea. - Una ca asta? La ce te referi? Îmi întoarce Colecționarul întrebarea foarte surprins. - Cã se masturbeazã... la asta mã refer. Cum poți sã crezi asta despre el și în același timp sã fii convins cã este un înger veritabil. - Uneori am impresia cã nu este altceva decât un cocoș schizofrenic și da, ca sã îți rãspund sincer la întrebare cred cã se masturbeazã. Cine știe ce face el sub aripile alea. - Poate doar se apãrã de bastonul ãla cu care îl tot înțepi, la asta nu te-ai gândit? Nu ți-a trecut prin cap cã poate îl doare? - Îl doare pe dracu! Nu îl doare nimic, se dã lovit ca sã vã fie vouã milã de el și se folosește de asta ca sã se acopere cu aripile alea și sã se masturbeze sub ele. - Nouã? Care nouã? - Da, vouã, adicã vizitatorilor. Ajungem în fața ușii, Colecționarul își duce degetul arãtãtor la gurã și țuguindu-și buzele îmi face semn sã tac. Apoi își lipește urechea de ușa ce dã în camera în care se aflã colivia Îngerului Copil. Foarte încet rãsucește mânerul reușind sã nu facã zgomot și apoi izbind ușa de perete se nãpustește în camerã urlând ca un descreierat la Îngerul Copil: - Aha, pânã aici ți-a fost, ți-am spus cã te voi prinde pânã la urmã, ei bine micuțule ziua aia a venit! Strigã Colecționarul și ridicã fulgerãtor bastonul sprijinit de colivie cu intenția clarã de a-l pedepsi pe Îngerul Copil ce stã nepãsãtor sprijinit de gratii chiar lângã ușițã, cu spatele la noi. - Hei, nesimțitule, uite-te la mine când vorbesc cu tine. Te crezi de capul tãu aici? Colecționarul tunã și fulgerã ținând în mânã bastonul îndreptat cu vârful ascuțit spre Îngerul Copil. Mã gândesc cã poate este momentul sã îmi termin vizita. Acum îmi este clar: Colecționarul nu este în toate mințile. I s-a pus pata pe Îngerul Copil și vrea sã îl termine cu orice preț iar eu nu pot face nimic pentru a împiedica asta. Dar Îngerul Copil este atât de calm încât pare suspect chiar și în toatã nebunia asta în care îmi este aproape imposibil sã mai trag vreo concluzie. Nu dã doi bani nici pe mine și nici pe Colecționar. Stã tot așa, cu aripile înfãșurate în jurul sãu și cu spatele lipit de gratii. Vârful ascuțit al bastonului se îndreaptã cu vitezã spre spatele Îngerului Copil gata sã îl ucidã. O muzicã necunoscutã tâșnește din toate pãrțile în camerã acoperind toatã hãrmãlaia. Bastonul Colecționarului înțepenește în aer chiar înainte sã strãpungã pielea Îngerului Copil. Încerc sã mã dau un pas în spate dar nu merge. Îmi simt mușchii rigizi și tari ca și cum cineva mi-ar fi scos toatã carnea de sub piele și apoi ar fi turnat în ea mortar care acum se întãrește cu repeziciune. În schimb Colecționarul aruncã bastonul cât colo și începe sã danseze în jurul coliviei pe cât de necontrolat pe atât de ritmat. Pânã și mișcarea cu care întinde brațul spre perete și deschide acolo un sertar invizibil din care scoate un satâr, este incorporatã în dans de chiar zici cã face parte din coregrafie. Privesc reprezentația ca un spectator lipit cu forța de scaun. Îngerul Copil cântã, vocea lui mã paralizeazã iar pe Colecționar îl face sã danseze cu ochii ieșiți din orbite. Nu mã pot opri din privit. Colecționarul danseazã în jurul coliviei dând din mâini chiar dacã în dreapta ține satârul. O singurã mișcare necontrolatã din partea Colecționarului m-ar putea costa capul. O singurã notã ceva mai înaltã sã scape din gura Îngerului Copil când Colecționarul îmi trece cu satârul prin dreptul pieptului sau al frunții, m-ar costa viațã. Vocea îngerului se schimbã când îmi spun cã nu mai ies viu de aici. Poate ar fi cazul sã mã gândesc la lucruri mai serioase dacã tot îmi voi pierde viața, decât sã sper cã nu mi-o voi pierde. Însã asta este valabil oricând. Acum Colecționarul lasã toporișca jos fãrã sã se opreascã din dans și cu stânga își scoate petecul negru ce-i acoperã ochiul stâng. Cu dreapta își sfâșâie pantalonii de pe el, cu tot cu chiloți rãmânând gol de la brâu în jos. Sare de pe un picior pe altul fluturând petecul negru deasupra capului. Tot cu mâna dreaptã își apucã mãdularul umflat și îl îndreaptã spre mine ca pe un arãtãtor, oprindu-se din dans. Fãrã sã își mute privirea din ochii mei, își leagã petecul negru de capul pulii și mã salutã ca pe un ofițer superior lui, ducând mâna la frunte: - Pirat Sub Acoperire de Gradul Trei, nume de cod: Alfred. Raportez! Și dansul începe de la capãt, fãrã nici o continuare, fãrã nici un raport, fãrã nici o explicație. Toporișca îmi trece iar cu lama ascuțitã la numai câțiva milimetri de gât. Încerc sã-l rog pe Îngerul Copil sã nu mai cânte, dar buzele îmi sunt și ele pline cu ciment și nu-i nimic de fãcut. Sunt obligat sã stau aici unde din senin, Colecționarul ridicã satârul și taie fulgerãtor sfoara de care este atârnatã colivia. Observ cã oricât de tare s-ar contorsiona în ritmul lui drãcesc, Colecționarul își ține în permanențã mãdularul în mânã. Petecul negru este plimbat de la un capãt la altul al pulii Colecționarului. Colecționarul se masturbeazã. Se aude zgomotul ca de clopot pe care colivia în care cântã Îngerul Copil, îl scoate când lovește podeaua încãperii. Are efectul unui gong ce pune capãt spectacolului. Pe neașteptate se instaleazã liniștea. Îngerul Copil s-a oprit din cântat. Colecționarul este însã epuizat. Deși respirã precipitat, respirația nu i se aude. În zadar urlã Colecționarul la Îngerul Copil, dupã ce reușește sã se îndrepte de mijloc, nu se aude nimic, doar gura i se deschide și i se închide într-o muțenie completã. Pe mãsurã ce urlã fãrã sã scoatã nici un sunet, se albește la fațã și obrajii i se adâncesc spre centrul gurii ca și cum gingiile i-ar atrage ca niște magneți. Pleoapele i se învinețesc. Dupã traiectoria capului și forma gurii, Colecționarul se pare cã rage la Îngerul Copil care în continuare nu da doi bani pe Colecționar. Ușița coliviei este izbitã cu o furie nebunã de gratii și mâna Colecționarului nãvãlește înãuntru, apucându-l de ceafã pe Îngerul Copil. Când îl trage afarã, realizez pentru prima datã cât de mic este Îngerul Copil. Nu are mai mult de douãzeci de centimetri dar asta este ultima problemã în momentul de fațã. Colecționarul îl ridicã deasupra capului pe Îngerul Copil și întorcându-l cu fața spre el continuã sã urle și sã-l scuipe necontrolat. Îl ține ca pe un pisoi. Îngerul Copil tot nu se sinchisește. Și pentru prima datã de când și-a rupt pantalonii, Colecționarul dã drumu mãdularului erect și se folosește de mâna dreaptã pentru a îi sufleca Îngerului Copil rochița de pene strãlucitoare. Îngerul Copil nu poartã chiloți și are fese albe ca marmura. Îmi amintesc de Venus din Milo pe care o vãzusem într-un album de artã și mã ofticasem cã cearceaful ãla îi acoperea trupul de la brâu în jos. Îngerul Copil este îndoit de mijloc ca o pãpușã de plastelinã. Colecționarul îl forțeazã sã se aplece în fațã și sã își ridice curul. Apoi printr-o mișcare rapidã și imprevizibilã își îndeasã mãdularul între fesele Îngerului Copil și fãrã sã piardã nici o secundã începe sã i-o tragã pe la spate. Pentru un foarte scurt moment, Îngerul Copil se pierde cu firea și câte o stea roșie îi rãsare în fiecare obraz. Apoi moare. Iar îi rãsare, iar moare ºi uite aºa se creeazã un pâlpâit continuu, un pâlpâit simetric ce merge pânã într-un roºu aprins ce apoi se stinge, apoi se aprinde, apoi se stinge, se-aprinde pe chipul Îngerului Copil. Colecționarul își ține ambii ochii întredeschiși ca efect al intensitãții plãcerii. Dintre pleoapele ochiului stâng se întrevede întunericul foarte intens ca și cum acolo s-au retras sã moarã toți sorii bãtrâni, rãmași fãrã planete. Ochiul drept este gata sã îi iasã din orbitã. Îngerul Copil aratã în momentul de fațã ca un prezervativ cu aripi. În delirul orgasmului continuu, Colecționarul îi desparte aripile și îl ține de ele în timp ce i-o trage din ce în ce mai repede. Apoi chiar în mijlocul spasmului final, când sunt gata sã jur cã un fluviu de spermã va tâșni din gura Îngerului Copil și va inunda încãperea, Colecționarul ridicã satârul cu mâna dreaptã în vreme ce cu stânga își prinde victima de pãrul mãtãsos și bucãlat și trãgându-l în sus îi întinde gâtul și .... zang. Capul Îngerului Copil se rostogolește pe podea râzând într-un asemenea hal încât liniștea din camerã se sparge și ea cu un zgomot de geam imens aruncat de la etaj. Colecționarul se prãbușește și el pe podeaua rece cu trupul decapitat al Îngerului Copil zvâgnindu-i pe pulã. Din gâtul tãiat tâșnește sânge amestecat cu spermã. Din colțul camerei se aude hohotul înfernal al capului secționat cu o precizie așa de mare încât din el nu curge nici o picãturã de sânge. Ba mai mult, din cauza râsului capul Îngerului Copil s-a înroșit permanent în obraji. Ceva este în neregulã, îmi zic în timp ce mã uit foarte atent la trupul decapitat. Nici din trup nu curge sânge. - Cheamã Salvarea! Cheamã Salvarea! Urlã la mine Colecționarul. Cheamã Salvarea pânã nu este prea târziu. Ajutooooorrrr! Ajutoooorrrr! Cineva sã cheme o Salvare. Sunt rãnit foarte tare. - Salvarea?! Cum sã chem salvarea? Ai înebunit, te vor da pe mâna Poliției și vei înfunda pușcãria pentru omor deosebit de grav. - Cheamã Salvarea! Urlã cât îl țin plãmânii Colecționarul. Nu vezi cã mi-am tãiat pula? - Pula? Întreb eu foarte neîncrezãtor. Cum vine asta? Zic în sinea mea și înțeleg totul în clipa în care mã întorc spre capul Îngerului Copil și îl surprind mestecându-i Colecționarului capul pulii. - Nu râde porcule, strigã Colecționarul cãtre capul Îngerului Copil. O sã vezi tu pe dracu. Tu nu sta, cheamã dracului Salvarea aia o datã, o sã mi se scurgã tot sângele din corp. Pentru moment am ezitat sã sun pentru cã nu eram convins cã este adevãrat. Apoi am ridicat receptorul, venindu-mi în fire. Dispecerul serviciului de ambulanțã mi-a cerut adresa Colecționarului. - Iar și-a tãiat ãla pula? Întreabã brusc dispecerul cum aude adresa Colecționarului. - Da, nu știu ce sã fac, poate muri în orice secundã. - Stați liniștit, nu o sã se întâmple nimic, putem spune cã este un profesionist desãvârșit. - Vã referiți la Colecționar? - Dar la cine? Întreabã dispecerul și îmi trântește telefonul în nas. - sunt pe drum, îi transmit Colecþionarului. Auzind asta el se ridicã în picioare þinându-ºi în mânã pula tãiatã ºi o ia la fugã ca nebunul culoarul ce leagã cele douã camere. Dintr-o miºcare dã la o parte prelata. Aerul se face iarãºi albastru. Colecþionarul urcã pe scãriþa folositã de cel ce curãþã bazinul ºi când ajunge sus, cand mai este o palmã între el ºi tavanul înalt de patru metri, îºi dã drumu ca un bolovan, scufundându-se tot mai adânc în timp ce Îngerul cu Aripi de Peºte înoatã în jurul sãu râzând râsul delfinilor. Colecþionarul atinge fundul bazinului cu spatele. A rãmas aºa inert, fãrã sã se opunã scufundãrii cu miºcãri menite sã-l þinã la suprafaþã. Încet încet corpul se întinde pe fundul acvariului, dezmorþinu-ºi genunchii. Mâna stângã pica ºi ea inertã pe lângã corpul subþire. Numai dreapta îi rãmâne încleºtatã pe membrul decapitat. Îngerul cu Aripi de peºte se aºeazã în genunchi lângã Colecþionar. Îi cuprinde cu mâna stângã mâna dreapta strângând astfel ºi mai tare de mãdularul prin care se vedea ca prin furtun. Ingerul duce mâna dreaptã la spate ºi nu ºtiu de unde scoate un ciocãnel cu coada de fildeº ºi capãtul de sticlã neagrã. Un cub de sticlã întunecatã pe bãþ. O acadea plina de cioburi. Apoi striveºte practic mâna Colecþionarului pe membrul erect ºi faþa acestuia se crispeazã de durere. Fãrã nicio ezitare ridicã ciocãnelul ºi îl loveºte pe Colecþionar peste noul cap al pulii. O datã, de douã ori. Toc, toc, toc, toc, toc, rãsunã înfundat prin geamul acvariului în timp ce Îngerul cu aripi de Peºte îi bate Colecþionarului pula înãuntru ca ºi cum ar bate un cui în podea. Când ajunge la jumãtate strânge ºi mai tare însã de aceastã datã îºi obligã victima sã ia mâna de pe membrul erect ºi continuã sã batã, o datã de douã ori, de trei ori pula Colecþionarului a intrat cu totul înãuntru. Totul se petrece repede. Cum iºi terminã treaba, Îngerul Copil cu Aripi de Peºte îl apucã pe Colecþionar de gât ca pe un pui de gãinã ºi îl aruncã afarã din bazin. Acesta se prãbuºeºte la picioarele mele în vreme ce Îngerul cu Aripi de Peºte îºi lipeºte nasul de geam ºi se strâmbã la Colecþionar scoþând limba ºi încreþindu-ºi fruntea. Se vede cât este de bãtrân de fapt Îngerul când chipul îi este brãzdat de mii de riduri ce scot la ivealã o mumie egipteanã prost conservatã. Imaginea asta cu Îngerul schimonosit nu are nevoie de sunet pentru a fi înspãimântãtoare. Mã apucã tremuratul dar în ciuda spaimei ce mã cuprinde nu îl pot lãsa pe Colecþionar acolo. Mã aplec asupra lui ºi abia acum observ cã sub buric mai are un buric, un buric perfect rotund ºi adânc al cãrui capãt nu se vede. Îl apuc de subþiori ºi îl târãsc de-a lungul coridorului roºu, pânã în camera în care încã rãsunã râsul Îngerului decapitat. Îl sprijin cu spatele de colivie ºi mã retrag spre uºa de la intrare cu gândul s-o ºterg de acolo cât mai repede cu putinþã. Nu vreau sã fiu totuºi ultimul om care l-a vãzut în viaþã pe Colecþionar, acest lucru ar creea complicaþii, aºa cã mã rãzgândesc ºi aºtept, poate poate o veni careva. Infirmierii dau buzna în camerã și luându-l pe sus pe Colecționar se fac nevãzuți. Dupã numai câteva secunde ușa se deschide iar cu putere și de data asta în camerã intrã un singur infirmier ce carã o ladã frigorificã. Fãrã sã se sinchiseascã de mine apuca capul Îngerului Copil care mestecã relaxat în continuare și îl aruncã în lada frigorificã. Pleacã la fel cum a venit, grãbit și fãrã sã mã priveascã mãcar. Nu-i sãnãtos sã mai îmi pierd vremea pe aici așa cã scot mobilul și chem un taxi rugându-l pe sofer sã meargã în direcția opusã Spitalului cât mai departe și cât mai repede cu putințã. - Mergi încolo pânã îți spun eu sã te oprești, îi spun șoferului dupã care scoțând la întâmplare o revistã din rucsac, mã prefac cã citesc doar aºa sã nu stau de vorbã cu el.

1.

pentru cã nu puteau sã mã iubeascã
le-am ucis. erau obosite. deºi le serveam
cafea de cristal mãcinat în burta luminii.

ºi prafuri lucide din praful de mine.

apoi aruncam cu pãianjeni transparenþi
sã te sugã din sângele meu. cicã acolo eºti mai tare.

ºi iatã-i acum dormind, bolborosind, obsedaþi de tine
lângã tine. mã rog. lângã ele. sau voi.

afarã însã întunericul e sclipitor ºi nu mai are
nici o importanþã. oricum le-am ucis ºi le-am
smuls aripile cu cleºtele. erau obosite ºi parcã
prea lungi ?

2.

poate sã fie scurt sau poate sã fie lung
fãrã sã fie deloc. Sã fie numai de aici
pânã la pãsãrile din sala de gimnasticã
a cerului.

Tu sã îl încurajezi ºi sa îl aplauzi
Când ridicã o pasãre mai grea.

El este angajatul meu universitar la catedra de zbor,
o sã se simtã împlinit. Foarte aproape de medalie.

3.

Culegãtorul de iarbã îmi este prieten
programat sã intervinã ºi sã rupã în douã verdele
lung ºi ascuþit din faþa lui.

ªi apoi uitã. ªi firul se repetã
Fãrã ºtirea lui. A culegãtorului de iarbã
Proaspãtã.

Foarte bine intenþionaþi, ei culegãtorii de iarbã,
Sterg firele de trupul transpirat. ºi chiar de tot.

Venim noi ca niste draci în urma lor
Luam firele ºi fugim cu ele în cea mai
Necunoscutã noapte, cu întuneric amnezic.
Ni le înfigem în cap. orice, numai sã uite
O datã de ele culegãtorul de iarbã ºi sã
se întoarcã acasã.

4.

dacã se încalþã cu lumi ce viseazã
teniºi alergând prin tine, poate fi femeia exactã.
despre idealul ei de a deveni idealul tãu
este vorba.

dacã se încalþã cu inima mea ce viseazã
aiurea copaci simpli, doar copaci cu frunze
cu flori, cu scoarþã, cu trunchi, cu gând, cu incendii
va merge numai pe cãrbuni incinºi ca sã
îmi demonstreze credinþa în idealul
acestei clipe din lapte ºi stele.

Dacã se încalþã cu orice viseazã
Trompete de hârtie subþire,
poate zbura departe
pe note
ªi tot despre ideal va fi vorba. În orice
Situaþie este
vorba despre un ideal exagerat
Irealizabil ºi lipsit de sens.
Pe care îl voi da aºadar copilului
Cu visele proaspete.

5.

dacã fac cercetãri ºtiinþifico zburãtoare
pe fluturele de tine ajung la rezultatul
de sus al prãbuºirii, din vârful aripi unde zborul
te întâlneºte ºi îþi polenizeazã absolutul
fãcându-l mai mulþi, incredibil de absoluþi.

acesta este însã un fluture de mine
care nu duce la nici un rezultat armat, dar tot
din vârful aripi unde zborul aºa ºi pe dincolo
absolutul pe rând de absoluþi,
ca o familie de prieteni. cam cât
o specie. o specie ºi ceva.

însã cercetãrile sunt pe sfârºite
ºi nu îmi amintesc nimic
din toate alea. nici un calcul. nici o ecuaþie.
cu o singurã cunoscutã mirare. dar superbã
vreau sã spun.

6.

la firul pãrului de iarbã se pune pe picioare
o nouã afacere. O nouã stelãrie. Aici, normal,
se vor planta, se vor creºte ºi se vor culege stele
precise.

stele altoite cu cãpºunile de pe tricoul tãu
sau împerecheate cu copiii din întunericul
moale al primului vis.
se vor cloci chestii de-astea
cu raze foarte coapte ºi zemoase.

din ele vom gãti mâncãruri. vom extrage esenþe.
din ele. sã fie foarte clar. de lunã.

7.

Mã trezesc într-o zi oarecare.
Obiectele din familia obiectelor mele
nu îmi mai provoaca nimic.
Tot ce eu cred cã ele imi provoacã,
mi se ºopteºte de fapt din altã parte albastrã,
dacã albastrul existã.
Cã ele au fost inofensive.
Cã ele nu mi-au tulburat privirea cu sublimul.
Nu ele m-au fãcut sã râd isteric,
nu ele m-au învãþat sã îmi miros iubita.
Nu ele oricum ºi oriunde
cel nascut din pãmânt moare din cer.

8.

vreau sa fiu îngropat în piramida aia mare ºi strãlucitoare.
în piramida aia construitã din capetele strãbunilor mei.
îmi donez ºi eu capul de asemenea spre a fi pus
în completare la marea piramidã, la marele sarcofag.
aºa ca trupurile noastre sã fie îngropate în capetele celorlalþi.
adicã trupul meu sã fie îngropat în cavoul familiei sale.

ºi prima cãrãmidã care a fost pusã deja sã fie capul lui adam.
apoi aº mai dori ca pe primul rând
sã stea bineînþeles capul lui isus,
a lui eminescu, a lui dostoievsky, a lui van gogh,
a lui withman, a lui naum, a lui stãnescu,
a lui popescu, a lui villon, a lui baudelaire,
a lui miller, a lui motzart, a lui rimbaud
ºi al Lui

vreau capul Lui
adicã toate capetele care au avut
inimã în loc de creier.

capetele cu miez de inimã care bate.
capetele cu miez de inimã care cântã.
capetele cu miez de inimã care iubeste.
capetele cu miez de inimã care vorbeste.
capetele cu miez de inimã care priveºte.
capetele cu miez de inimã care trãieºte.
capetele cu miez de inimã care zâmbeºte.

capete zâmbitoare.
secþionate perfect fãrã maþe care sã atârne.
fãrã dâre de sânge ºi de alte substanþe.
doar cu dâre de luminã ce rãmân în urma inimilor.
vreau sã-mi îngropaþi trupul în piramida asta de capete.
ºi bineînþeles cã vreau ca ultimul cap sã fie capul meu.
ca din când în când sã vã mai zâmbesc
ºi eu aºa din toatã inima.

9.

intru în liniºtea asta de corp cu voce tare.
luminile sunt stinse. uºile sunt încuiate.
locatarii dorm cu visele trase pe ochi sã nu îi
deranjeze lumina. e un bloc bun.
am auzit ºi eu cã se vând apartamente pa'ici.
cã este o zonã bunã. foarte aproape de inimã.
doar deschizi uºa ºi dai nas în nas cu ea. cu dragostea.

când era micã suna la uºã ºi fugea.
pânã au chemat poliþia.
de fiecare datã se împiedica ºi cãdea pe scãri.
eu o luam la mine acasã în trup ºi o bandajam.

îi cântam º-o legãnam pe picioare. o adormeam.
îi plãcea sã rãmânã la mine peste noapte. se
simþea în siguranþã.
o înveleam.

dimineaþa îºi vedea de ale ei.
la plecare îi plãcea sã coboare cu liftul.
liftul din noul nostru bloc merge însã doar în sus
spre rai ºi este mai tot timpul ocupat.

este principala atracþie turisticã a oraºului.

când s-a fãcut mare,
trupul meu i-a rãmas mic.

ºi pãrþi din ea rãmâneau înafara mea.

mã simþea mai bine decât o simþeam eu pe ea.
pe la fiecare intrare îmi ieºea în întâmpinare.

eu nu puteam sã mai ies înafara ei.

apoi am devenit doar o hainuþã de varã.
apoi o pereche de chiloþi.
apoi un ciorap de mãtase.
apoi un absorbant zilnic.
apoi bentiþã de prins pãrul.
apoi un tampon intern.
apoi hârtie igienicã.

dupã o vreme am ajuns tatuaj.
pânã mi s-a permis de curând
sã mã odihnesc mereu pe buzele ei,
devenind strãlucirea din zâmbet.

10.

las ușa deschisã pentru tine
știu cã nu vrei sã intri
las ușa deschisã pentru tine
sã poți spune
lãsase pânã și ușa
deschisã pentru mine.

11.

liniºte morþilor! aici se trãieºte.
voi întindeþi iubitelor voastre
trandafiri fãrã petale.
voi sunaþi la hotline ºi cereþi cu dragostea
voi pierdeþi nopþile ºi eu le câºtig.
voi naºteþi copii vii ºi le daþi baloane de fier
voi vedeþi frumuseþea numai prin ciorapi de plastic
voi mâncaþi cojile ºi aruncaþi miezul
voi mergeþi în mâini sã nu vã murdãriþi pe picioare
voi spuneþi o mânã o spalã pe alta
voi plãtiþi lumina ca pe ultima curvã
voi cãutaþi pe google nimicul sã vi-l întindeþi pe buze
eu îmi aºtept fetiþa lângã statuie
doar pentru cã ea ºtie sã râdã.
asta e simplitatea ºi suficienþa iubirii.
voi putreziþi pe trotuare ºi stelele voastre put în cer
voi vã faceþi praf ºi eu vã presar pe aripi de fluturi.

12.

copilul de turc trimis la cerºit
plânge profesionist ºi eu nu
îmi dau seama. el plânge
în hohote ºi fãrã lacrimi.
plânsul lui este sãrac.
plânsul lui este chel.
plânsul copilului este bãtrân.
el seamãnã cu ultima ploaie
prin care cerul îºi dã sufletul.
dar eu nu îmi dau seama de
asta ºi-i dau copilului
în continuare bani pânã
când din ochii lui încep sã
curgã ºiroaie fise de
cinci mii.

13.

acum naºte mama sicriul
de lemn lãcuit, proaspãt
bãtut în cuie, sicriul încrezut,
plin de mine, plin de flori
ºi de coroane ornate cu
panglici pe care scrie
cu negru: nu te voi uita
niciodatã, mama.

14.

mi-a spus cã dacã mai iau
o singurã datã droguri mã
pãrãseºte
dacã mai iei o singurã datã
cãcaturile alea te pãrãsesc
nu pot sã trãiesc cu tine în
condiþiile astea, mi-a spus
ºi am luat.

15.

tinereþea nu are nevoie de mine.
a învãþat sã se fecundeze singurã.
mã aruncã peste umãr ºi nu se mai
uitã înapoi. priveºte fix înainte
ºi în ochii ei înoatã fericiþi peºtii
perfect adaptaþi la uleiul fierbinte.

16.

la început numai un fluture perfect
zboarã înapoi ºi-o ia spre molie.
îl simþi în stomac în timpul
visului ºi uiþi de trupul adormit
cu gura larg deschisã
în care îþi intrã moliile
curgând ºiroaie din
salteaua ruptã a patului.

17.

mama e mândrã de mine.
pentru a-ºi demonstra dragostea mã linge pe cap
pânã chelesc.

nu ºtiu ce sã mã fac.
acum sunt urât pur ºi simplu
ºi mã gândesc cu tristeþe la vremurile
în care eram frumos ºi urât
pentru asta.

18.

facem omul de zãpadã pe stradã.
el nici nu ne bagã în seamã.
nu se clinteºte.
priveºte fix spre vara
de pe acoperiºul casei noastre.
ca ºi cum acolo ar trebui sã fie casa lui
cu tine de zãpadã proaspãtã ºi vie
la fereastrã.

19.

existã nopþile în care sunt treaz
ºi dansez sub cearceaf.
în nopþile astea deschid larg
fereastra, luna îºi bagã picioarele
de luminã lungã pe geam ºi
eu mã uit cu orele sub fusta ei
pãtatã de stele
gândindu-mã la fusta ta
pãtatã de sânge
pe care o purtai din când
în când aºa, dupã ce dispãream toþi
ºi rãmâneai singurã.

20.

sunteþi campion!
poftiþi coroniþa de rãdãcini
înfipte-n cer.
florile cresc în cap.

21.

ne cunoaºtem în ceapã
unde pe loc ne þâºnesc lacrimile
ºi ne futem aºa cu ele pe afarã
pânã când iubirea despre care
gângurisem porcos în tot acest timp
curãþã ceapa de amintirile noastre
uscate ºi o taie felii subþiri cu tot
cu carnea noastrã ºi lacrimile
îi dau brusc în ochii celor
ce se cunosc în bucãtãriile
înalte unde nu existã diferenþe
între cutremur ºi dragoste.

22.

Dumnezeul ei este cel mai
bun ºi ascultãtor Dumnezeu
din lume. el nu pierde nopþile
nu bea ºi nici nu fumeazã
nu întârzie niciodatã la program
este un Dumnezeu serios
cu capul pe umeri
care ºtie ce vrea de la viaþã.
Dumnezeul ei este cel mai bun
ºi ascultãtor Dumnezeu din lume.
cel mai serios. nimic nu i se
poate reproºa. este un Dumnezeu
performant care îi îndeplineºte toate
dorinþele.

23.

dormi degeaba.
visul e la mine.

24.

fac totul pentru pisicuþa albã
ce îþi danseazã pe creier.
întreab-o dacã participã
sau doar se antreneazã pentru ceva.

25.

pânã ºi nopþile sunt în pas cu moda.
ele au ajuns niºte zile oarecare
bolnave de ficat. zile simple.
zile de zi cu zi în care doar
lumina e ceva mai galbenã.
de acum putem dormi liniºtiþi.
oricine ºtie cã hepatita iese
mult mai uºor decât întunericul
din noi.

1.
cu mult mai tânãrã statuia nu îmi supraviețuiește
când plec spre pãmânt, pornește și ea spre cariera de piatrã
o duc pe umeri statuile prietenilor mei
cortegiul de marmurã albã strãlucește pe podul ce desparte
statuia fluviului de statuia înouratã și tristã a cerului
picãturile de piatrã se izbesc de trupurile sculptate
și se resping șiroaie în toate pãrțile trãgând
strãlucirea amețitoare dupã ele, scânteie lângã scânteie
statuia mea stã cuminte în sicriu cu mâinile pe piept
ea este centrul exact al sferei de luminã care înainteazã
spre cariera de piatrã
toate astea statuia le-a fãcut numai și numai din iubire
numai și numai pentru a fi mãcinatã o datã cu mine
așa a simțit statuia, ca fiecare moleculã a mea
sã fie însoțitã în permanențã de statuia sa.

2.

dovada este clarã. statuia și-a demonstrat dragostea
sã mai spunã acum cineva cã inima de piatrã nu este
o inimã mare, plinã de pasiune și timidã
îi este fricã sã rãmânã singurã printre oameni
și pe bunã dreptate, aici pânã și cerul ãsta
atât de tandru fațã de carne
se cacã pe statui cu o indiferentã nerușinare.

3.

când mori toate florile pe care ar fi trebuit sã
le miroși și nu ai fãcut-o mor
mor și statuile lor,
statuile prietenilor mei
merg tãcute cu ele în mânã
statuile iubitelor mele miros
adânc pentru ultima oarã
statuile florilor primite
în tinerețe de la statuia mea.

4.

nu conteazã a cui este statuia.
ea nu are afarã.
totul se petrece înãuntru
în inima ei de piatrã cresc
statuile florilor. cât vezi cu ochii
în inima ei sunt numai câmpuri
înmãrmurind în fața sentimentului
ce le polenizeazã zburând
de la una la alta prin aerul de piatrã
curatã. piatrã transparentã. același sentiment
pentru toate florile. numai crescute în
inimã sã fie.

5.

statuile se înțeleg între ele
cum nu se poate mai bine
statuia criminalului în serie
este foare bunã prietenã
cu statuile victimelor sale.
la fel și cu celelalte statui.

6.

statuia mea are sânge de piatrã fierbinte
sculptatã cu visele reci de copil
ele nu se aud. visele ca și gândurile
se vãd. se pipãie. se reproduc.

7.

pentru ea imposibilul este doar incredibil
în aceastã atmosferã și-a petrecut statuia mea
copilãria. atunci a aflat cã poate trãi foarte
bine de azi pe mâine. a încercat cu tot dinadinsul
sã mã învețe și pe mine. eșecul i-a golit viața de
sens și piatra i-a înghețat în vene. o putea mãcina
în inimã. dar nici nu a vrut sã audã de așa ceva.

8.

statuia este curajoasã și nu se teme de moarte
știe totul despre asta. știe ce a fost înainte de ea.
exact ce nu va mai fi dupã. numai și numai
omul care a cucerit-o.
omul care a sedus-o.
omul care a meritat-o.
omul care a iubit-o
pânã în ultima clipã a vieții
sale. omul din care a rãmas
numai iubirea. cu toate astea
statuia își trãiește ferictã viața.
ea nu se întâlnește niciodatã
cu omul deși sunt nebuni unul
dupã celãlalt.

9.

apropierea de statuie mã împietrește.
strigãtul necontrolat al fericirii
țâșnește puternic din mine într-o
absolutã tãcere. apropierea de statuie
mã schimbã radical. vreau sã fac o
impresie bunã. efortul este mic și meritã
sã fie depus. în fond limba statuii mele
nu este chiar o limbã strãinã. este aceeași
limbã. fãrã glas.

10.

încerc s-o impresionez cu orice preț.
sã îi fac cadouri. sã îi dãruiesc flori.
de când m-am gândit la ea prima datã
astept în fața magazinului cu articole
pentru statui. astept cu o plãcere enormã
el nu se va deschide și nu se va închide
niciodatã. aștept pur și simplu. aștept
statuia sã vinã spre mine întocmai.
cu sufletul deschis și închis în
același timp.

11.

în preajma marii întâlniri ce nu
are loc niciodatã, statuia
își pierde speranța. are gânduri de
marmurã neagrã ce o împing spre
depravare. așa începe statuia sã
bea. pe ultima sutã de vodcã a mea.
așa începe ea sã respire, cu ultima
mea rãsuflare. și statuia ultimului
om pe care îl privesc în ochi
este mama sa.

12.

nimic nu mai înseamnã nimic
pentru statuia ajunsã la maturitate.
pentru statuia îndrãgostitã de Omul
veșnic și a toate știutor. statuia își pierde
mințile când în oglindã se vede pe ea
cu plânsul înțepenit pe chipul și asemãnarea
mea.

13.

oricine știe orice despre asta
o poate ajuta. pentru a își face
o pãrere exactã, statuia trebuie
sã se înțeleagã cu îngerul.
numai îngerul meu știe ce este
în inima statuii îndrãgostite
de Omul pierdut.
atunci începe piatra sã vorbeascã cu
aerul. cerul învațã limba pãmântului
și invers. apa și focul se-mbatã
rangã împreunã
și merg ținându-se de mânã
ca doi îndrãgostiți.
atunci albul se sãrutã cu negrul
de țâșnește lumina orbind întunericul.
atunci luna își mângâie câinii.
atunci timpului știrb își scuipã secundele
în palmã. atunci florile își aratã gleznele.
atunci îngerul se roagã la îngerul sãu.
atunci statuia își face statuia libertãții ei.
atunci când statuia și îngerul meu
vorbesc deschis și absolut sincer
despre speranțele de viitor.

Cerul începe aici. De pe pãmânt. Din oameni ºi negreºit din Tine.

“Un suflet are ºanse mici sã nimereascã în corpul ce i se potriveºte. Ce sã mai vorbim de douã suflete.”

În fiecare an trãiesc ºi ziua morþii mele.
Dupã ultimele calcule am douãzeci ºi ºaºe de ani
ºi douãzeci ºi ºaºe de morþi.

ªi astfel viaþa câºtigã toate bãtãliile
dar niciodatã rãzboiul.

Pentru cã mã gândeam prea mult la tine
în zgomotul acestui câmp de luptã,
îþi crescuserã flori vesel colorate în cap.

Aºa a aflat de fapt ce gândeam despre ea.
ªi tot aºa se apropie de mine. Mã adulmecã în ºoaptã
ºi se-ntinde.

“Sunt o cerºetorare la colþul gurii tale.”

Cu gândurile pe care mi le dãruia în schimb se hrãnea îngerul
din mine, fãcându-se mare. Crescând de la Eu la DumnezEu.

Pentru cã eu scufundat în adâncurile vieþii
de aici de pe trotuarul ce îmi hrãneºte dansul
în faþa lumii º-a luminii o învelesc cu paradisul în
fiecare noapte rece înþepenitã în ochiul cãrnii mele

cu capul pe pernã ºi cu faþa întoarsã spre îngerul din mine
privirea îi alunecã puþin într-o parte atingând acelaºi vis
în care zebrele cu dungi paralele se opreau ºi îmi zâmbeau
pentru ca eram foarte natural despicat dintr-o femeie pe care dorinþa
mi-o injectase în sânge. Tu. Cum se zice.

Cu acest gând m-am asezat pe trepte. Lângã un stol de pescãruºi.
Tu te-ai ascuns de mine-n mine.
Biserica era aºa de grea încât aerul din jurul ei
era foarte uºor de respirat. Doar tu eºti mai uºoarã
ºi te ridici deasupra lui plonjându-mi în suflet.

“te iubesc pânã când nu va mai veni toamna”

amintirea acestei clipe mã aruncã pe þãrmul
din burta mamei mele pe unde de nenumãrate
ori mã plimbam singur. ªi tot aºa visam.

Acolo am atins pentru prima datã timpul ei.
ªtiind cum trage de minut. Cum îl întinde în ore
Fragede ºi infidele. Cu tot adevãrul meu
Închis în ele.

ªi adevãrul e cã este bine aici sub cerul cu aceastã
Formã ºi culoare.

Cã paradisul este în drumul meu,
dacã nu crezi priveºte indicatoarele.

Ea se aºeazã lângã mine. Nu vede stolul din spatele meu
cum nici eu nu vad norul în care ºi-a prins pãrul din care
a început sã plouã.

Ca de fiecare datã spaþiul se restrânge.
Ea se adânceºte la infinit pe contrasensul
privirii mele cu vârful privirii ei înfipt în
veselie.

Se picurã prin perfuzie pânã când în urma
Implantului am douã priviri, douã respiraþii
ªi douã suflete.

Dupã acest ultim calcul am patruzeci ºi nouã de ani
ªi patruzeci ºi nouã de morþi. Însã mult mai fericite.

Cãci douã vieþi înving mereu o singurã moarte.

Zâmbesc ºi tac. Tace ºi ea.
ªi mã priveºte ºi Mã îngereºte.

FRUMUSEÞE

“cumpãr sufletul diavolului”- anunþ la mica publicitate

Între placenta elasticã a mamei ºi placenta
fãrãmicioasã a pãmântului mâinile mele se întind
cu palmele deschise
ºi îmbrãþiºeazã în grabã alþi oameni la fel de
strãini mie pe cât de strãin nisipul de pe fundul
oceanului îi rãmâne soarelui. cuprind alte mâini
asemeni lor. se înºurubeazã în piepturi albe ºi
arogante din care laptele erupe ºi se amestecã cu lacrimile,
cu sângele, cu roua dimineþii, cu ploaia, cu urina, cu transpiratia.
cu sperma înouratã ºi ameninþãtoare.
nimic din ceea ce poate fi amestecat nu rãmâne altfel.

Nu stau leneº ºi nici întrebãtor, iar ceea ce
visez trãiesc întocmai, chiar ºi atunci când sunt
prãbuºit, strivit zilnic de greutatea începutului,
cãci nimic nu a începu altãdatã, nimic nu s-a întâmplat
mai devreme de acum ºi soarele ãsta nu este nici el acelaºi
cu cel de care îmi aduc aminte iar cine crede
cã mã cunoaºte azi
pentru cã m-a întâlnit ieri va râde ºi
se va bucura vãzând ca s-a-nºelat.

Când o fatã tânãrã, plinã de iubire, cade
de pe casã ºi îºi zdrobeºte capul de piatra
pe care piciorul meu o ocoleºte cu atenþie,
ochii mi se bucurã de aceastã formã
nouã în care se organizeazã materia.

Nu cred în nimic din ceea ce mi-ar pune
viaþa în pericol, însã nici nu ignor aceste
siluete abstracte, scrise sau calculate
disipate de lumina astrului ce-mi creste în burtã ºi
tâºneºte sãlbatic de sub pielea mea uimindu-mã, precum firul ierbii
uimeºte zãpada ostilã cu rãsãritul ei cloroformic.

ªtiu numai ce simt, dar ce gândesc îmi oferã putere
ºi rãspunsuri ce mã fac iarãºi sã mã-ntreb,
ºi astfel, numai ce este frumos este adevãrat. o crimã
ce-mi potoleºte setea de sânge. o femeie pe care
o rad în cap ºi dezbrãcând-o de haine, o dau afarã pe
coridorul blocului, plinã de lacrimi ºi urlete
disperate ce vor atrage priviri strãine asupra ei.
un rãsãrit înarmat pânã în dinþi cu nostalgii absurde ,
ca un grãnicer
ce-mi furã mult timp privirea
cu sofisticãria-i emotivã fãcându-mã sã nu
îmi amintesc niciodatã cã în spatele soarelui,
miracolul explodeazã dupã miracolul
dinaintea sa. o pãdure proaspãtã în care cântecele
pãsãrilor se împletesc altfel în fiecare loc, obligându-mã
sã cercetez cu atenþie toate emoþiile ciripite pânã uit cã
de aº fi ieºit la vreme din frunziºul halucinant dragostea ar fi
sãrit în faþa maºinii mele, rãnindu-se foarte uºor.
surâzãtor ºi superficial.

Pe marginea lor, diavolul se sprijinã în zâmbet. se dezvoltã
în alergare la picioarele mele dând din coadã.

“Mã duc singur, nu înþeleg ce nu înþelegi,
nu înþeleg ce nu-i de-nþeles”
ea mã priveºte prin toþi oamenii de-odatã,
de-a lungul amintirii.

Sunt foarte limpede ºi senin.
am venit singur. nu am nimic la mine, nici
mãcar corp nu am. nu ºtiu ce sã fac dar
aºa te pot privi mai bine. aºa te pot
pãrãsi fãrã sã strigi. fãrã sã te opui masacrului
supravieþuitor al digului din maimuþã.

Ce pãcat cã nu mã poþi auzi ºi tãcerea te face sã minþi.
sã mã împingi din evoluþie.

Mã gândeam la cele douã perne rotunde
pe care m-am abandonat, dezvelindu-mã,
ca sã ajung la tine.

Masca de om a fost doar lovitura precisã
ºi ucigaºã a începutului. aºezatã de curând
înainte de lacrimã. înainte de confuzia detectatã
de-a lungul furtunii. totul s-a petrecut între pãrinþi,
în unicul leagãn al copilãriei, pe mijlocul
podului de carne de unde am învãþat înalþimea întunericului
sã-mi împleteascã pielea.

“te iubesc dragul meu pentru cã te pot ucide”.

Ea cumpãrã sufletul diavolului ºi se întoarce la mine
ca la început, cu palmele larg deschise, gata sã-ºi
manifeste absenþa din mijlocul crimei ca ºi
cum ar fi fost singura vinovatã.

”ce pula mea vrei? Nu-mi amintesc
de tine. Eºti doar o curvãããããããã?
Îmi pare rãu,
nu am ºtiut. Mi-a fãcut plãcere sã te recunosc în
aceste condiþii.”

Universul comploteazã pe faþã. Cheltuieºte miliarde
de stele pentru ca miracolul ce sunt
sã se întâmple ºi sfârºitul lui sã-l
masturbeze direct în alb.

Nu pot fi nefericit purtând mitoza albastrului mãrii
sub costumul împotriva albastrului mãrii al
scafandrului introvertit ce ridicã cu respect capacul
vaginului ontologic înainte de a se scufunda
în bezna ºi fragilitatea interiorului personal.

Nouã mii treisute patruzeci ºi douã de apusuri
s-au rãtãcit pe continentul înghiþit de apele
nimfomane ale corpului aplecat pe victorie,
tot atâtea rãsãrituri ºi eu o datã cu ele mã caut
prin înotul stãrii tale de vis ºi
ies la suprafaþã în lumina holului antic
plin de lichidul rahidian al planetei
nervos la maxim ºi gata sã mã ofer în dar
cercetãtorilor, specialiºtilor, inventatorilor
ºi descoperitorilor ce se vor mulþumi cu mesajul
pe care sufletul meu sfãrâmat de veselie l-a
încrustat în zâmbet pe gipsul cufundat în cele douã perne.
rotunde.

Doamna mã aºteaptã în atmosfera nebuniei
cu moartea ascunsã între labii þinându-mi piciorul pe gât.
“priveºte în sus” ºi-ntr-adevãr , fãrã sã vreau privesc în sus,
din început nu se vede nimic în rozul
pregãtitor al dragostei fãrã corp, plâng pe lentoarea
introspectivã a revenirii, a recuperãrii,

pentru cã
cel ce pãrãseºte este cel pãrãsit de iubire,
ucis în diavol de înspãimântãtoarea frumuseþe

GEORGE ANVINS

Nu ºtiu ce m-a apucat sã-þi spun chestia cu pantoful
doar cã domina oraºul de sus , nici dacã îþi aminteºti
nu sunt sigur. Erai bosumflatã aº putea spune puþin supãratã
pe comportament. Dar asta nu depinde de mine.
Alunecam pe senzaþia deºertului mov, pe farurile capotei
învelite de posibili trecãtori. Asta credeai tu.
Cineva mã trãgea de cuþit
nu ºtiu dacã îmi curgea sânge. Tot ce-i posibil.
Treptat totul a devenit foaaaarte larg ºi neîncãpãtor
în contur.

Eram vesel ºi nepãsãtor, mã plimbam cu
trandafirul de plastic în mânã cum s-ar zice un pic
cam distrat. Apoi aerul a devenit de sticlã ºi
mi-a fost fricã sã merg mai departe. În fiecare dimineaþã
aceeaºi poveste. În fiecare dimineaþã peisajul se
curbeazã în oglinda lacului antic, sub gheaþã. nu ºtiu dacã chiar sub cui...
prin preajmã oricum.

te iubesc. e tot ce ºtiu despre planetã .
despre liniile ce-mi aleargã prin bezna retinei
ca într-un sevraj canibal al prãzii neprãduite
de acelaºi trup,
disperarea este convexã ºi se loveºte de dig, de þãrm, de razã.
ricoºeul mã ia prin surprindere.
mi se muleazã pe chip. nu chiar pânã sub bãrbie. înþepeneºte între buze,
pe vârful limbii sã spunem. acestei mitice limbi cu care negrii
îºi satisfãceau mamele despicându-le în autostrãzi pe care ne ciocnim frontal.

ea este sora mea ºi
de când am ocolit împreunã hãul imaculat al veceului ce se deschidea
în faþa noastrã prin aceeaºi femeie
am început sã alunec pe rana deºertului mov
populat cu specii pe cale de dispariþie, devenind tot mai
curat, mai neted la frecare, privirea este ºi ea istovitã ºi nu se sprijinã pe
nimic. nu cred cã înþelegi. nu cred cã poþi sã înþelegi ºi
mai ales nu cred cã te rãscoleºte ceea ce eºti. sau poate
mai mult de atât...

noaptea trecutã stãteai întinsã pe pat cu vocea
retezatã de cuþitul fierbinte al criminalului în serie
din gurã îþi curgeau gândurile lui mai albe ca amfetamina
þi se prelingeau pe bãrbie, pe piept, pe burtã,
îþi explodau peste cearcãne.
tu atunci la cine te gândeai?

la ce te gândeai? sau poate doar vroiai
ca autoritãþile sã nu depisteze niciodatã posibilul
cadavru ucigaº pe care þi l-am montat în burtã

uimirea este imaculatã ºi mi se vede pe chip.
"de fiecare datã când te dezbrac nu ºtii pe ce lume te afli"

"sunt doar o fetiþã ce-þi zâmbeºte cu petarda
aprinsã în colþul gurii colecþionez
peºti pirania mã zbat mereu între aceeaºi
femeie sunt copleºitã de invazia stelelor pe
care mi le storci prin piele dorm în cer printre cearceafuri pãtate
de poluþia gemenilor
confund dragostea cu nostalgia
, sunt mãritatã cu ºarpele boa,
cred în incredibil , stau cuminte
sigilatã sub masca vidatã
a colonizãrii aºteptând veºti
de la rezistenþa umana
pe cale de a fi exterminatã.”

ºtii, mã întorc acasã copleºit de senzaþia albã a iluziei
lasã-mã sã cred cã este o chestie imposibil de realizat
de pierdut, de fapt nu ºtii, nu cred cã vrei sã ºtii, nu
cred cã vrei nici mãcar sã crezi cã nu te mai pot ajuta sã crezi
cã vrei sã crezi în vârsta imaculatã a copilariei,
"serios? Sã-mi sari în ajutor? "

de fapt chiar în centrul atenþiei nu þi se întâmplã nimic confuz
sau oricum plãcut, mã las savurat , atins de speranþa cã va fi bine.
"bine sau rãu?"
acum îl ai în faþã, te poþi orienta prin întunericul umanitãþii folosindu-te de
corpul sãu ca de o planetã curioasã de felul în care poate aluneca pe altã planetã

"toatã seara m-am gândit numai la tine ºi la
ce te gândeºti când eºti singur, intunericul e gol
ºi mã priveºte cu durere, nu-l întrerupe nimeni, nici
mãcar tu nu-l întrerupi pentru cã singurãtatea þi-a
ocupat tot timpul cu tristeþea-i de mamã ce-ºi
jeleºte fiul ucis de ea."

luna pare ºi ea istovitã ºi se agatã de val,
se murdãreºte cu friºcã pânã peste buric,
se inmulþeºte pe razã
e doar o stare criticã de moment cãci dragostea intrã ºi mã
surprinde abandonat pe autostradã, fãrã corp..

ºi nu mi s-a pãrut deºi totul s-a petrecut departe, mult
prea departe, între orbite, în gãurile portocalii
ce mã informeazã despre ce mi s-a pãrut cã se petrece.

încã suntem aici nu am fugit împreunã.
nu am determinat nici un accident
totul în jur e moale ºi se joacã
cu mine

numai cã ea se întoarce ºi-mi promite cã se va murdãri
cu toate calamitãþile deodatã.
nu ºtiu ce sã zic. e tot ce pot sã-þi zic.
de fapt asta zic.

cã am vrut sã te doarã. cã n-a fost nici o crimã în cutia cu lame
de ras, nici o sinucidere crestatã cu alb în înveliºul planetei
globulele mele au murit în globulele tale
verighetele au retezat degetele
infectate de infuzia galaxiilor roz, albe, roºii pe care þi
le-am aºezat la picioare deºi tu dragostea mea nu ai apucat niciodatã
sã calci pe ele sau sã le înveleºti mãcar în cerul de sub sprâncene,

cã oraºul e gol fãrã tine ºi mã umple de veselie.

IUBIRE

Dragostea. Iubirea. Frumuseþea.
Frumuseþea care doarme.
Frumuseþea leneºã, pentru cã
frumuseþea nu oboseºte.
Frumuseþea nu îºi pierde timpul dormind.
Frumuseþea nu stã degeaba.
Frumuseþea viseazã.
Frumuseþea viseazã sã devinã iubire.

Femeia nu este frumoasã.
trecutul din ochii mei dezvoltaþi în privirea prezentului
O face sã parã astfel
Cerul ce-ºi exileaza stelele
în apa mãrii este negru ºi distant,
arogant ºi crud.

Mã uit la pata mare,
la fel de neagrã ºi ea, de pe perete.
Deasupra capului.
Nu ºtiu ce ar putea fi ºi nu am nici un chef sã aflu.

“Ce cauþi aici la ea în burtã?
Ce vrei?
De ce te ascunzi dupã copil?”.

Pielea ei nu este rãcoroasã ºi
salvatoare cum este zãpada
pentru bolnavul de febrã.
Femeia este neglijenta.
Ea se întoarce pe o parte ºi
foarte egoista îºi trage tot
trupul cu ea,
lasând copilul dezvelit în frigul
începutului de istorie.

Mereu aceeasi poveste.
Mereu aºa ºi pe dincolo.
Mereu acelaºi început de istorie
La sfârºitul fericirii care þâºneºte
Distrugãtor de albã ºi ucigaºã între
Aceeaºi ºi aceeaºi femeie. Peste femeie. În
Femeie. Din femeie. Poate si din tine. Cine ºtie?
Poate.
Mereu mã confrunt cu aceastã situaþie
Cu exceptia unei zile de iarnã când cerul
Reprezintã cea mai albastrã ºi seninã
Privire a mea ºi
Soarele urcat pe înaltimi ameþitoare, la mine
În burtã emite
Axiome de necontestat despre situaþia de faþã. Despre
Aceeaºi situaþie.

Cerul, priveºte în altã parte,
în golul sãu, precum ºi noi
privim fiecare în golul nostru.
Nu vede nimic. Se sperie ºi urlã cu toþi norii,
cu toate ploile, cu toate stelele, cu soarele,
cu luna, cu celelalte planete, cu celelalte universuri,
cu celelalte goluri, cu ceilalþi dumnezei,
cu toate infiniturile. Cu toate de-o data.

Pielea ei insuportabil de ciudat mirositoare.
În ea se amestecã toate mirosurile,
toate culorile, toate lacrimile,
toate zâmbetele, toate respiraþiile.
Tot dorul.
Toate pizdele din care se naºte moartea.

Plânsul rece al copilului dezvelit.
Þipãtul cerului. Mirosul pielii ei.
ªi multe altele asemeni lor,
îi deranjeazã somnul.
Frumuseþea se trezeºte în mine,
iese de dupã copil ºi se ridicã în picioare.
Este înaltã ca mine ºi mã poartã
ca pe un corp cãruia îi dã viaþã.

“Pe unde ai intrat?”
Nu se mai înveleºte în copil
ºi nu mai aude când îi povestesc
despre aventura tunelului .
Îl privesc cu atenþie.
În el nu se vede nimic în afarã de mine.
Stã în faþa mea ºi vrea sã mã atingã pe burtã.

“m-am întors sã îmi cer iertare”.
ªi ca de obicei o iert
spãlând-o cu limba de rãmãºitele
celuilalt bãrbat, gustând moartea
chiar în începutul ei.

Frumuseþea se ascunde în copil.
Vrea sã vadã fãrã sã fie vãzutã.
Se cautã de lacrimã prin toate buzunarele,
prin toate placentele. Printre dinþi.
Aprinde lumina, dând totul pe faþã.
Mi se citeºte pe chipul inundat
de lichidul pe care alunecã ºi moartea.
Frumuseþea triumfã victorioasã ºi fericitã
cu mâna pe lacrimã. O prinde în ultimul moment
ºi n-o lasã sã curgã.

Fac planuri de moment. Pentru acest sfârºit de moment.
Pentru acest ultim moment când ceva se va întâmpla
ªi le va da peste cap. Întotdeauna am ºtiut asta
ªi am fost pregãtit sã-i dãruiesc, s-o cuceresc, s-o
orbesc. dar nu poate ajunge în bezna prin care gândurile acþioneazã.

În acelaºi timp copilul stã
de o mie de ani cu mâinile întinse spre mine. În erecþie.
În ele þine pantoful prinþesei ce coboarã în alergare
Pe lângã mine dându-mi un pumn în gurã. Copilul
E încã acolo, cercetând cadavrul.
De o mie de ani mã priveºte cum urmãresc
neobosit dragostea fetiþelor ºi sfaturile învinºilor,
folosindu-mã de viaþã ca de o
busolã foarte necesarã orientãrii
prin bezna evenimentelor planetare.

De o mie de ani mã pregãtesc sã te iert.
Sã-ti dau totul, chiar dacã nu faci asta sau asta.

Încã te întrebi dacã e bine când e bine?
(lângã mine).

Dacã te fac sa te simþi bine,
înseamnã cã mã simt bine.

“Înfige-mi-o-n durere.”
Te gândesti la mine în veselia cruzimii
ca la cuþitul unui criminal ce-ºi cere dreptul la sânge.
Ca la o armã mortalã
ce-þi va asasina fãrã durere durerea.
“Vorbeºti prea mult. Taci ºi f....-mã.”
Fãrã sã ºtii cã durerea devine
mai cruntã atunci când dispare.
Tocmai în lipsa ei.

De aici înainte parcurg cu admiratie înteriorul fierbinte
cãlcând pe aceleraþie pânã la capãtul cearceafului,
liftului, banchetei din spate, mesei din bucãtãrie.
Poate chiar pânã la marginea balconului,
acolo unde luna se-mpiedicã accidental de Diavol
ºi se prãbuºeºte la micã distanþã în faþa mea,
zdrobindu-ºi capul de val.
Sângele galben se scurge în mare
lãsând o dârã nobilã ºi elegantã
ca o eºarfã pe care frumuseþea ºi-o leagã la gât
privindu-se în oglindã.

La capãt eºti tu ºi nici un pic
din ceea ce ai fi putut mai mult sã fii.
Doar tu ºi lipsa de implicare a substanþei,
a materiei care trãieste pentru tine, în locul tãu.
“Ar trebui sã-mi parã rãu? Fã-þi teacã din trupul meu.”
Copilul triºeazã. Intrã pe culoar ºi-mi dã un cot în burtã.
Sunt prins în corzi. În dezechilibru. Atomii mei strânºi
În afara evenimentelor aleargã pe marginea subþire ºi sãlbaticã
A preistoriei precum alergau ºi atomii strãbunilor mei.
Foarte departe de pãrinþi, foarte departe de formã ce se
Vâneazã fãrã nici un rezultat în toþi ceilalþi. Numai în interiorul
sãu nu.

nu te-ai nãscut niciodatã
Pentru mine. Nu te cunosc ºi ca tot
Ceea ce nu ºtiu, îmi zâmbeºti.

„mã faci atât de fericitã George, eºti un egoist.”
ªi-n ochii ei nu se citeºte nimic altceva.
De atunci maºina mã loveºte ca o maºinã.
Femeia este frumoasã ca o femeie frumoasã.
Cerul este albastru ºi senin ca cerul albastru ºi senin.
Copilul îmi zâmbeºte ca un copil ce îmi zâmbeºte.
Viaþa este.

Privesc spre perete ca ºi cum nimic
nu s-ar fi întâmplat. Ca ºi cum sã te întorci ar fi posibil.
Ca ºi cum la fel de posibil ar fi sã mi se parã mãcar.
Dar nu mi se pare ºi pata se micºoreazã,
devenind invizibilã. Putea fi foarte bine sânge,
dar nu voi afla niciodatã
ºi nu am nici un chef sã mã gândesc
c-ai fi putut sã-mi laºi aºa ceva.

RELAÞIA

Specia este dependentã de spermã.
ªi asta conteazã, pentru cã
de la o vreme, de când visez fãrã întrerupere
ºi nu dorm deloc lângã tine,
sunt vinovat de genocid.

dacã þi –e fricã
o sã mã minþi ºi o sã mi se facã lene

îmi este lene,
nu îmi vine sã fac nimic pentru asta,

mã gândesc la asta prin perspectiva somnului
acestui pescãruº ce rãmâne înþepenit în aer
ºi se scufundã pânã la capãt, înnãuntrul sãu personal.

nu îi distrage atenþia. Îi distragi atenþia
ºi lasã amprente pe fundul acestui ocean
ºi pe stele, întrând în conflict cu autoritãþile.

aºa te rãzbuni pe albastru, pe senin,
albind cerul de la rãdãcinã.

învaþã-l mãcar sã te ucidã
ºi sã plângã c-o ploaie acidã.

din camera cealaltã, îmi ceri iertare
ºi din partea diavolului. Îl iert ºi pentru
data viitoare.

te ascult cu atenþie sporitã
la sfârcurile mici ca niºte difuzoare
ce îmi intrã cu ºperaclul în urechi.

de la cometã pânã la buric
rezonezi cu totul pe seducþie,
la maxim risc.

planeta geloasã se simte bãtrânã sub tine
când te parcurg terorist cu detonatorul
delirului magnetic pe ºine.

a fost un masacru.
soarele s-a spãlat pe ochi
cu sângele nostru în aceastã
dimineaþã a refuzului venit din capãtul
opus al uterului.

nu te baza pe uter. Nu te baza pe sicriu
cu siguranþã este plin de turisti ºi nici sã
nu te gândeºti la aºa ceva, nu ne înghesuim
sã le furãm aparatele de zâmbit.

acum totul s-a schimbat.
simt asta pentru cã mã
gândesc la asta.

inelul se descalificã ºi
este eliminat.

numai cã ºi tu ºtiai secretul
ºi ai profitat, atingându-mã pe
detonator ca ºi cum nimic nu
s-ar fi întâmplat, ca ºi cum aceastã
mânã a ta nu reuºeºte sã îºi batã
singurã un cui în palma din care
îþi cresc lalele cu spini cultivaþi
în serele frunþii mele.

„eu sunt Diavolul ºi dacã
mã ierþi îþi dau totul.
Dacã mã ierþi mã sinucid. “

AM TÃCUT AMÎNDOI

Fred ºtie toate melodiile pe de rost
fredoneazã dansînd step cu o eleganþã englezã
la fiecare atingere se excitã chicotind natural

el seamãnã un pic cu bunica mea din partea mamei
ºi cu sora mea mai micã.
nu am dezvãluit nimãnui aceastã constatare întrucît
o consider secret de familie.
Fred este partenera mea de trompetã
amicul meu de trompetã trebuie sã fie vesel
ºi ucigãtor în idei ca mine

chiar dacã adeversarul îl umileºte, îngenunchindu-l de data asta
el trece cu lejeritate peste eveniment ºi încercã sã-l
depãºescã cu o schemã nouã

„la ora asta m-am îndrãgostit de amanta din tine”
de aici înainte îl suspectez de secrete feminine.

„întotdeauna mi se întîmplã la fel
ºi nu am timp sã mã redresez”. întotdeauna
aºa ºi pe dincolo.

„nu observasem copilul decît cu
cîteva secunde înainte”.

Pe lîngã descompunerea chimicã a limbajului
tot drumul am fost atenþi la zãpadã

Tãceam amîndoi ºi soarele apunea liniºtit sub
ciori,
sub furnalul liniºtit al crematoriului.

„nu mai am timp sã revin” îºi
desface picioarele ºi mã prezintã stadionului
în dezechilibru

ºi iar aºa ºi pe dincolo mã exprim foarte clar pe
marginea chestiei. E tot mai plin de chestii pînã
la tine.
„Mã mir!”
imens. Mereu aceeaºi poveste.

„Eºti bolnav, la ce orã vrei sã te culci?”
noi doi, cei mai vestiþi pistolari din þinut.
cei mai palizi mercenari ai lunei.
angajatul lunii îmi ficseazã reculul.
împreunã cu trupele mele am fost
trimis sã-i invadez trupul.

ca orice profesionist mã descotorosesc de aromã.
de senzaþie. De fîºia galbenã ruptã în dinþi.

teribil în pas cu moda pe urmele noastre.
în studio sînt producãtorul unor vise universale

ºi-aºa mai departe. Trãim cu senzaþia izolãrii
tribul pare mulþumit de realizãrile noastre
ºi încurajeazã dragostea în aer liber.

ºi oglinda
oglinda în care vedeam doar un om.

ne purtãm ca doi veritabili canibali ai tribului
ce supravieþuiesc printr-o hãrnicie de club
avem timp de dueluri în aer liber
devorîndu-ne mereu prada de la distanþã

„te-ai incurcat Fred, ai ajuns
în pat cu altul.”

Pînã cînd din cealaltã camerã întunericul ne
priveºte în ochi cu aceeaºi tristeþe

dupã care tãcem amîndoi. ºi
între noi ºi noi fie vorba, tãcerea
este apãsãtoare ca o
duminicã a creierului.

AM TÃCUT AMÂNDOI ( feat. Gili Mocanu)

Unul dintre noi era gata gata sã spunã ceva,
faþã în faþã, am tãcut amândoi,
dupã cum spun numai eu aici,
negru în faþa ochilor

Întunericul stolurilor de ciori, iarna.
În felul în care îmi amintesc,
ºtiu cã pot spune asta.

Am tãcut amândoi pentru cã totul se închisese,
era prea târziu ºi pierdeam, ºtiam amândoi asta,
cã nu mai are nici un rost asta ºi asta,
ne miram de fiecare lucru pe care îl face celãlalt
ºi soarele apunea dupã furnalul liniºtit al crematoriului
din amintirea fotografiei.

Pentru cã ridicam din umeri oftând,
în timp ce colþurile gurii cãdeau pe scenã,
prea mult ºi atât. Mã culcuºisem într-o lene regalã.
Doar cele mai nehotãrâte se lãsau prinse.

Am tãcut amândoi ºi între noi ºi noi
Fie vorba tãcerea era odihnitoare
Ca o duminicã a creierului.

SUTÃ LA SUTÃ

%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la%la
IUBIRE

SECRETUL(feat. Gili Mocanu)

Vreau sã-þi spun ceva ce n-am mai spus nimanui. Dragã cititorule,
mã voi adresa þie ca unui om matur. Mã duc sã mã culc ºi sã dorm.
Sunt fapte ºi gânduri ºtiute numai ºi numai de mine. Ai crede cã n-ar
fi o experienþã noua pentru tine, dar ce-þi voi spune te va schimba
pentru tot restul vieþii.Nu te astepta sã-nþelegi imediat.Secretul
meu va face cu tine un cuplu în care tu vei suporta o inferioritate
ontologicã.
Într-o dimineaþã, observând cã gãleata de gunoi este plinã, m-am
dus sã o arunc. Am coborât la colector ºi înainte sã arunc
gunoiul , am ridicat capacul tubului colector. În urmãtorul moment,
am vãzut blocatã la gura tubului o mipa de ilium. Sã nu crezi cã e o glumã. Dacã plimbându-te pe stradã ai vedea pe jos o cheie sau o monedã, în momentul acela ceva din tine þi-ar spune:”iatã o cheie sau o monedã” aºa cum acel ceva din mine mi-a zis în acele momente: “iatã o mipã de ilium”, ceea ce mi s-a pãrut absolut firesc. Dragã cititorule nu vreau sã te dezamãgesc rãpindu-þi mult timp cu descrieri pozitiviste. Urmãreºte-mã cu atenþie.
Am deºertat gãleata peste mipã trimiþând-o pe tub în jos, împinsã de resturile mele menajere. Ambalajele iluziilor mele.
Dupã cum se ºtie , vaginul ca funcþionalitate igienicã, se comportã ca un ochi. Precum ochiul lipede al decedatului, vaginul se întunecã în moarte. Ca ºi cum m-aº trezi dimineaþa lins pe picioare de un caine. Cei care au câini se trezesc fericiþi în situaþia asta. Eu însã am o altã fantasmã în privinþa trezirii la fericire. Dupã o vreme de la evenimentul cu mipa am avut prilejul de a cãlãtorii în Italia, la Veneþia, pentru o sãptãmânã.Dacã nu ai avut prilejul sã petreci câteva zile la Veneþia, îþi va fi mai uºor sã înþelegi ceea ce îþi voi destãinui în continuare.
Impresionat de experienþã, la întoarcere, am fost încântat de faptul cã nu era nimeni acasã.Neºtiind ce sã fac mai întâi m-am hotãrât sã mã tund cu maºina electricã. Dupã ce am terminat m-am dus sã mã spal la chiuveta bãii. Între timp a venit cineva acasã. Pe moment nu mi-am dat seama cine este, dar am bãnuit din zgomotele pe care le fãcea. Zgomote obiºnuite dar care pentru mine aveau un efect transcedental. Dupã ce am ieºit din baie, am observat cã în casã nu e nimeni. Am mers pe balcon, în bucãtãrie ºi nicãieri nu era nimeni. Dupã câteva momente , pe uºa de la intrare a intrat el cu gãleata de gunoi goalã în mânã. Ascund identitatea persoanei, întrucât ea nu este atât de importantã pe cât faptul cã avea ochii înlãcrimaþi.
Pe vremea aia maicã-mea lucra încã la farmacie, eu fiind scutit de grijile financiare pe care le-aº fi putut intâmpina datoritã vieþii mele dezordonate. Femeia asta mã iubeºte tare de tot. Dacã o genã din mine s-ar schimba,s-ar rãsuci, s-ar întoarce pe dos, aº putea sã simt mãcar pentru câteva secunde ce a simþit cel de la care moºtenesc gena, în acel moment al vieþii sale (când gena a avut poziþia respectivã), pe care eu îl trãiesc acum?
Fie-þi infidel. Oameni sunt nemuritori. Genele pe care le port acum sunt cele ale jupuitorilor de oameni ºi animale. Stadiul de ilium. Stadiul de ecorseu. Îmi doream sã fiu femeie ºi sã mã cheme Melissa.
Când gagica s-a bãrbierit la pizdã a considerat cã momentului dezvãluirii îi este necesar un moment ceremonios.În consecinþã ne-am îndreptat paºii romantici cãtre un perimetru rectangular amenajat de persoane umane în direcþia creerii unei stãri interioare de liniºte sufleteascã acompaniatã de o bunã dispoziþie halucinantã. Ajungând într-un loc umbrit de foiºul tomnatec(al sufletului meu), al unui castan, gagica ºi-a ridicat fusta ºi mi-a arãtat pizda bãrbieritã.
ªtiam ce culori îi plac ºi ce actori, ce cântãreþi, cãrþile preferate iar la cele mai frumoase filme fusesem împreunã. Ca sã apropii imaginile îndepãrtate îþi este necesar un sistem de lentile.
Instrumentele construite în direcþia opticã au permis omului sã îºi reveleze noi orizonturide cunoaºtere a universului în care trãieºte din totdeauna. De la o simplã lupã, aºezatã într-un sistem de lentile, lunete, binocluri, microscoape, pânã la cele mai sofisticate telescoape, dorinþa noastrã,a tuturor a fost aceea de a anula distanþe imposibile deocamdatã de strãbãtut în condiþiile actuale. Tineretul din ziua de azi, profitând , iatã , de posttehnicism, improvizeazã deschiderea cãtre noile ere ale opticii. Unul dintre exemple, este acela în care doi tineri din oraºul nostru au încercat , folosindu-se de un binoclu militar ºi o camerã de filmat turisticã, sã creeze un melanj, cu scopul de a oferi celor din jur experienþe vizuale noi.
La vremurile acelea, avangardiste(sic!).Dar faza asta cu pizda, m-a dat peste cap,m-a întors pe dos,m-a rãsucit, microbiologic vorbind.(cu riscul de a te plictisi , cititorulu, simt nevoia de a deschide o parantezã).Înainte sã te scufunzi , cautã sã înþelegi în mod corect mesajul simbolic al steagului. ªi un alt sfat pentru copii: semiologia pericolului se adreseazã cromatic. Vestea pe care am aflat-o în urma tragerii la sorþi m-a îngrozit.Pentru mine plãcerea pe care o simt urmãrind un meci de fotbal este greu egalatã de senzaþia de extaz pe care o am când mã îmbãt ºi îmi bat nevasta.
Vântul umflã perdelele diafane ale terasei vilei de munte. Soarele apune încet , oglindit de albastrul cristalin al bazinului înconjurat de stânjenei. Fred ºi Ster, un câine lup de talie regalã ºi un ogar kaukazian supravegheazã teritoriul visului. Umbrele sunt stinse. Balansoarul este neclintit. Sunt contrariat de intenþiile pe care ceva sau cineva le are în ceea ce mã priveºte, deºi ele iniþial au fost sugerate de mine. Sunt bucuros când îmi este remarcatã mãiestria cu care ºtiu sã analizez împletiturile baroce ale mobilierului.
Contribuþia mea a fost indispensabilã cercetãrilor lui Andre Marllaux. Mama mea, în primii ani de cãsnicie a suferit un accident.
Consecinþele acestuia au fãcut-o ca în momentul în care a rãmas însãrcinatã cu mine sã se gândescã la eventualitatea unui chiuretaj.
Dar tata a convins-o , fãrã sã apeleze la aspecte religioase , sã riºte naºterea mea. Noroc! De ce nu, noroc bun! Evident neaflându-ne într-o zonã axatã pe extragerea minereurilor solului, în familia mea nu a existat tradiþia mineritului. Nici din tatã în fiu, nici din unchi în nepot, nici din socru în ginere. Nici din pulã-n pizdã încãrcându-mã de bagaje genetice nefaste. În copilãrie, la un moment dat dorinþele mele au început o desincronizare cu relaþia noastrã de trio. Dacã nu am aripi pe umeri , nu agãþ gagici. Exemplul relaþiei pãrinþilor mei m-a fãcut sã-mi dezvolt o circumspecþie în ceea ce-i priveºte , cum cã mi-ar ascunde un secret prin care un mod de a trãi viaþa la extrem, are aparenþele unei vieþi perfect previzibile prin monotonia (cititorule!) pescãruºului încremenit în vânt. Nefiind multumiþi de sistemul didactic al ºcolilor de oraº ai mei m-au încredinþat unui preot.
Când vine timpul sã mã alinþi îmi amintesc de fabula jupuitorului. Stãm duminica în pat ºi ne gândim împreunã la asta. Gândim despre asta ceva ce ºtim numai noi, trãind cu pãrinþii noºtri. Cine oare ar putea sã mai ºtie ca sã-mi poatã spune cum îl cheama pe zeul jupuirii? Când mã trezesc , iubita îmi doarme în braþe. Simt cutele cearceafului între labii. Prefer sã mã masturbez decât s-o deranjez. Înainte sã ies trec pe la toaletã, apoi o iau la fugã spre casã nerãbdãtor sã mãnânc varzã cu carne de mânz.
Tãtariiopor migrator. Cangurul este numit cu propia-i denumire.
Istoria m-a învãþat cã nu conteazã cine sunt. Caut sã nu dezamãgesc pe nimeni. Mai târziu, piºându-mã am avut o senzaþie de împlinire.

PUNK

Unica experienþã o aveam din copilãrie. Luam un fular de lânã moale, toarsa ºi apoi împletitã de mama mea, sau pur ºi simplu o eºarfã oarecare de mãtase, în care îmi înfãºuram gâtul o singurã datã. Apucând apoi cele douã capete rãmase libere strângeam cu putere, sugrumându-mã. Corpul îmi cãdea pe pat. Creierul, rãmas fãrã aer, devenea mai uºor ca acesta, ridicându-se deasupra sa ºi a gândurilor. Gândul este un narcoman dependent de aer. Un pitic îmi sãrea în cap. Mi-am dat seama cã danseazã step abia când am prins ritmul paºilor sãi. Prin faþa ochilor mijiþi, foarte departe de aer, deasupra sa, ca rezultat al strangulãrii, îmi treceau la foarte micã distanþã comete roºii ce alternau într-o simetrie dantelatã cu comete nuanþate în gri metalizat ºi portocaliu lipite de pupilele aflate atât de aproape încât pierdeau imaginea de ansamblu a chiloþilor ei pe care ii priveam de la marginea interiorului matern, dar totuºi din mama. Era prima privire în exterior pe care o retrãiam pretutindeni în lungile prãbuºiri ale corpului pe pat. De fiecare data când scoteam capul afara, îmi recãpãtam echilibrul printr-un balans, þinându-mã cu mâinile de pereþii intrãrii prin care în zilele de varã petrecute de ea pe plajele amenajate spre delectarea nudiºtilor, razele soarelui pãtrundeau, ca printr-un filtru, în formã de pizdã. Efectul îmi producea plãcere. Aceeaºi plãcere pe care ºi acum o regãsesc dimineaþa când mã trezesc cu privirea mulatã pe chiloþii dantelaþi ai Simonei. I-am povestit totul. Entuziasmul crescuse mult. Nu mai avea nimeni loc în povestea noastrã. Începuse sã se exprime liber, ºoptindu-ºi din toate ungherele sentimentelor contradictorii. Atunci inima mi s-a spart in atomi. În fiecare atom bãtea o inimã micã. Îmi cuceriserã tot corpul. Aveam gura plinã de inimi si nu puteam sã vorbesc tare. Îþi ºopteam. Parcurgeam euforie dupã euforie. La capãt þâºneam toatã. De când îmi spune asta, aproape zilnic, sunt tot mai fericit. Culorile m-au cucerit. Cerul este albastru strãveziu ca cearcãnele tale ºi obosit sã ne mai mintã cu seninãtate cã dimineþile scot toate petele de vis ºi de erecþie. Ne împiedicãm de sãrutul alb. De respiraþia întinsã la maxim pe care ne-am atârnat conºtiinþa la uscat. Nu te mai gândi la asta. Eºti fericitã. Vom face asta ºi asta. Întotdeauna asta vine dupã asta. Acum nu mai conteazã, acum totul vine de-odatã. Mã percheziþioneazã cu desfãtarea în vârful degetelor. Mã rãscoleºti în sertarul cu lenjerie intimã. De aici o privesc prin ochiul de dantelã al chiloþilor pe care îi expun la soare. La lunã. La judecata de apoi. Ireproºabil. Sclerotica se spintecã între rechin ºi senin. Între gheaþã ºi îmbrãþiºare. Pentru asta eºti aici. Sã te gãsesc ºi nimic altceva. Nimic mai mult de atât. Pentru asta te iubesc. Pentru cã exiºti. ªi asta se vede. Asearã stãteai întinsã pe canapea. Numai tu ºi el. ªi-n tine rãsãritul. ªtia la ce te gândeai sau iar îl minþeai? Tu eºti sora mea ºi deºi ne-am desprins din aceeaºi mamã, ne îndreptãm spre morþi diferite. Acum totul s-a întristat. Stau bine, cãzut pe pat, înfãºurat în eºarfa moale a pielii de inadaptat . Necãjesc cometele trãgându-le de coadã ca ºi acum douã mii de ani când o trãgeam de tâþe pe Maria. era doar o fetiþã. Eram niºte copii. De atunci multe s-au schimbat. Virgina s-a scindat. Dimineaþã mã gândeam la ea ºi eram vesel. Îþi culegeam ciripituri din înaltul zborului personal. Acum sunt doar o lacrimã ce îþi alunecã pe obraz. Îþi intrã în gurã. Eºti mult prea puternicã sã nu îmi simþi gustul. Obiºnuieºte-te cu aceastã situaþie. Acum dacã mor, nu îmi pare rãu. Chiar ºi-n dezonoare. Obiºnuieºte-te. E tot ce mi-a rãmas. ªi chiar mã obiºnuiesc, întins pe pat, cu armatele îndrãgostite pe urmele mele. Urmãrirea se prelungeºte pânã noaptea târziu, în jurul corpului abandonat. Mama îmi ºtergea firicelul de inimi ce îmi curgea din gurã. E mult prea proaspãt ca sã se ducã. ªi chiar sunt fraged în drumul cãtre tine, fãrã corp. Uneori revoltat. Poate din cauza vârstei pe care nu o pot identifica în tocmai aceastã prospeþime ce mã lanseazã în cariera de criminal nesuspectat. Nu se vor mulþumi cu aceastã stare. Rezist în vacarmul batistelor înroºite de bãtaia inimilor fiind totuºi emoþionat , mã aplec dinspre femeie spre bãrbat. Cad din pat sub gândul vedetelor porno ce m-au înconjurat. Îmi revin imediat trezindu-mã cu genele încurcate în fularul de lânã pe care am cules-o ca un golan vis cu vid din pãrul tãu pubian si uneori celebru de adevãrat. Atât de inevitabil este momentul în care voi deschide ochii trezindu-mã singur cu unica experienþã din copilãria mult prea fericitã ce m-a dezechilibrat ºi foarte des m-a enervat la culme.

ÎNTÂLNIREA

S-a apropiat de mine. Nu arãta prea bine. Era neliniºtit ºi avea ochii înlãcrimaþi. Mi-a pus o mânã pe umãr ºi m-a privit cu ochii hãituiþi. Vroia sã îmi spunã ceva.”Vreau sã îþi spun ceva, mi-a zis, mi s-a întâmplat un lucru cu totul ºi cu totul neobiºnuit, chiar în aceastã dimineaþã, când coboram scãrile sã plec la serviciu. O grozãvie, ce mai, ceva extraordinar, miraculos, ceva ce cu greu poate suporta o fiinþã omeneascã fãrã sã îºi piardã minþile, ceva de neînchipuit, ceva imposibil, ceva de negândit - ºi în tot acest timp vocea îi tremura, lacrimile i se scurgeau pe obraji ºi mâna îi tremura ºi ea zguduindu-mi umãrul cu putere - ceva ce nici în ruptul capului nu aº fi crezut cã mi se poate întâmpla tocmai mie, sau oricãrui alt om, dã-mi un minut sã mã liniºtesc ºi îþi voi povesti imediat totul, aºa ceva nu se poate, numai puþin, nu te supãra, mã vei înþelege,- se apropiase de mine aºa de mult încât doar o rãsuflare ne mai despãrþea, cu o mânã strângându-mã de umãr iar cu cealaltã deschizându-se la ºliþul pantalonilor de catifea roºie pe prohabul cãrora apãruse o micã patã de urinã, tot roºie ºi ea dar mult mai închisã la culoare - a fost atât de real, atât de dureros ºi de plãcut în acelaºi timp,- privea cu un fel de disperare superioarã spre jetul de urinã care se arcuia îmbrãþiºând pãmântul ºi fãrã sã mã ia în seamã a început sã urle þinându-ºi privirea la fel de aplecatã “piºatule, pleacã piºatule, du-te dracu de piºat nu poþi rãmâne aici, eºti doar un piºat, un piºat ordinar” ºi faþa i se congestionase întorcându-se în sfârºit spre mine roºie ca apusul - atât de uimitor, ceva de speriat, atât de nãucitor, de surprinzãtor, atât de frumos ºi de gingaº, atât de suav ºi de mãreþ, atât de zdrobitor ºi emoþionant.” I-am pus ºi eu la rândul meu o mânã pe umãr încercând sã-l liniºtesc dar nu am reuºit ºi pânã la urmã nu mi-a spus nimic din ceea ce vroia sã îmi spunã pentru cã oricum nu aº fi înþeles. A fost ultima noastrã discuþie ºi de atunci, nimeni nu mai ºtie nimic de el.

ÎNTUNERICUL

Cum pula mea ai putut tocmai tu sã faci aºa ceva, se vede cã te-ai rãtãcit altfel nu ar fi posibil, hai dacã era vorba de altcineva înþelegeam, dar tocmai tu, fetiþã cuminte ºi deºteaptã, cu ce morþii mã-ti ai gândit, doar þi-am spus, þi-am atras atenþia cã nu e bine cã poþi face orice în afarã de asta ºi tu tocmai asta ai fãcut, tocmai ce þi-am spus sã nu faci nici în ruptul capului asta ai fãcut, nu pot înþelege una ca asta, ce-o fi fost în cãpuºorul ãla al tãu plin de limbi strãine de voci de profesori honnoris causa, de facultãþi înalte de te apucã ameþeala doar dacã te gândeºti la ele este peste putinþa mea de înþelegere cum þi-a trecut aºa ceva prin mintea aia plinã de citate filosofice, de legi economice ºi de date istorice hai, hai spune ceva acum dacã mai eºti în stare eu mi-am fãcut datoria ºi pãrinþii tãi º-au fãcut-o cu vârf ºi-ndesat numai câþi bani au cheltuit cu educaþia ta prin internate occidentale prin clinici de înfrumuseþare, numai câtã lecitinã þi-au turnat pe gâtul ãla gingaº pe care þi l-au îngrijit cu bãgare de seamã la conservator numai ca tu sã înþelegi în pula mea odatã pentru totdeauna cã nu poþi sã ne muºti în halul ãsta pe toþi trei de-odatã.

DOI LUNETIªTI

Sunt visele mele contemporane. În lift mã uit la tine. Se vede de la distanþã momentul aplecãrii pe copilãrie. Poate eºti cea mai micuþã curvã. Cea mai dibace. În tot acest timp el a vorbit la telefon. ªtii, afaceri! Pânã ºi lunetistul vorbeºte la telefon. Cu cine oare? Cu celãlalt lunetist.

DOI TEI

Pe li-la se cutremurã stelele. Despre cer am vorbit si la telefon. Are peluzã din trupul tãu despicat în pizdã. Bobocul se asexueazã în lalea. Ceva te face sã cedezi. Cedez. ªi asta numai pentru cã nu te mai pot vedea aºa. Pe moarte cu degetul pe trãgaci ºi cu atenþia încordatã în jurul þintei. Stolul de ciori a coborât din iarnã peste coroana împletitã a teilor din parc. κi continuuã simfonia neagrã din verdele foarte înalt. La sfârºitul zilei apusul ne mângâie pe gene. Ca un machiaj de calitate. Arãtãm bine. Toate visele ne sunt scoase în evidenþã.

DOUÃ VISE

Este o dârã de luminã pe razã. Sunt buzele tale pe sticla de ºampanie. ªi urmele dinþilor tãi pe buza de jos. Paºii tãi pe coridorul mansardei. Pe aventura din lift. Partenera mea avea blanã la coborârea-n maimuþã. Eºti plinã de splendoare la dineul antinc. Poþi sfârºi electrocutat. Departe de lume. Nu este cazul sã te gândeºti la asta, visul înseamnã altceva.

DOUÃ PRICOMIGDALE

Am scos capul dupã pricomigdale. Adevãrul lor îmi înrobise mirosul. Joci rolul Diavolului. Treci totul prin maci. Prin cearceafuri ºi ceruri. Însoþit de stele pânã la finalul târziu în care te iert ºi-mi dãruieºti totul. În care te iert ºi te sinucizi. Te sacrifici iubirii în care îmi sãruþi zâmbetul pe strãlucire. Puteam fi douã pricomigdale. Cu gusturi diferite.

DOUÃ STELE

Pentru cã mã pierd în amãnunte ca de fiecare datã când evit sã vorbesc despre asta. Despre puiul de leu ºi blana sa folositã la cãptuºirea leagãnului. A uterului. Copilul va fi mulþumit. Ai perfectã dreptate, nu mi-am dat seama. Te pierzi în amãnunte. În descrieri haotice ca sufletele noastre care mizeazã pe iubire. Carnea jupuitã a puiului de leu a fost acoperitã cu revista porno. Nu se mai vede nimic. Ne zâmbeºti de peste tot. Din vârful coperþii, din vârful buzelor, visului. e bine. Puteai sã faci totuºi ordine în viaþa ta, înainte de asta. Îþi aminteºti cum am pãrãsit separat sala cinematografului? În urma mea, stelele s-au stins una câte una pe ecran. În amintirea furtunii pe care ai detonat-o în noi. Tot separat am pãrãsit ºi scena în aplauze diferite. ªi absolut invers stau lucrurile cu viaþa. Am rãmas singur pânã târziu cu privirea închisã în afarã, pe bancã, sub trilurile ciorilor din tei.

DOUÃ VRÃBII

Am rãmas singur cu privirea închisã în afarã, pe bancã, sub trilurile ciorilor din tei. Scot capul de sub staniol ºi mã apropii de floare. Lunetistul îºi fixeazã þinta. Bobocul de lalea îmi explodeazã în faþã. Reculul se prelungeºte pânã târziu sub stea dupã dealul pe care ne urcam împreunã sã stoarcem câte o dimineaþã din pielea elasticã ºi transpiratã a nopþii. Din gunoiul curat al viselor. Din cosmicul lor întuneric. Trag de liniºte ca de o coardã sensibilã, fãcând-o sã vibreze ºi sã cânte, sã îºi iasã din linia perfect întinsã a unui zâmbet constant. M-am trezit pe banca universalã. Priveºte câtã treabã au vrãbiuþele astea. Nu-ºi mai vãd capul de atâta treabã. În tufiºul din spate. Pe iarbã. Pe pavajul din centrul comercial. În aer. Pe nori. Pe muzicã pop. Ochiul înþepenit în moarte al ciorii, reflectã aripa înþepenitã în zbor a altei ciori. Mã folosesc pânã departe de cioarã ºi asta îmi convine. Lunetistul nu rateazã niciodatã. Asta te obsedeazã. Cã mã obsedeazã. Cã uneori mã gândesc numai la asta. Puteam sã fiu în mijlocul trupelor inamice. Nu aº fi simþit nimic. Ca de fiecare datã când îmi pierd atenþia ºi nu mã mai intereseazã asta ºi asta. Nu mã mai intereseazã nimic.

DOUÃ CAPSULE

Cine mai numãrã capsulele din pahar ºi sentimentul dãruirii la pitici? La cactuºii din serã? M-am lãsat picurat pe gene. Dupã gust nu pãrea sã fie sânge. Întârziasem la atentat. Eºti plinã de portocale pe picioare. Vei desena covorul alb. Te vei deschide ca o venã. Gestul dezechilibreazã în contextul creat de capsulele vernil ºi de muntele ce se reflectã ºi se scufundã-n lac. Meritã încercat. Mocheta pãstreazã imaculatã imaginea muzicii din paºii tãi ºi din privire. Poate chiar din momentul unei încruntãri. Foarte uºor ajungi principalul vinovat de la tei pânã departe, la prima mamã ºi la primul bãrbat.

DOUÃ MAME

Douã cãpºuni diferite nu au acelaºi gust. Nici în amintire. ªi pentru amintire ajunge o cãpºunã cu douã gusturi diferite. Important e când se face liniºte. Între doi oameni ce au gusturi diferite. Cine îºi va dori liniºtea mai mult. ªi cum vor demonstra asta? Lunetiºtii aratã la fel. Nu pot fi vãzuþi niciodatã împreunã. Nu pot fi deosebiþi nici prin numerotare.

DOI LUNETIªTI DIFERIÞI

Sunt un golan sub cerul îndrãgostit la linie de mare. E tot ce poþi spune? E singura descriere posibilã a fericirii pe care o adopt ºi o hrãnesc direct din sfârcul cu cercel. Dacã sunt fericit nu mã poþi face fericit. Recunoaºte. Ai momente când o iei razna. Pentru o clipã era cât pe-aici sã te cred. Sã te felicit. Doar pentru o clipã când în picãturile de rouã ce îþi cad din pizda modern excitatã, s-a reflectat uºa de la intrare ºi a apãrut lunetistul cu pãrul explodat sub presiunea ºampaniei. S-a terminat cu absenþa. Apoi au atins pãmântul ca ºi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ar fi prea simplu dacã s-au spart. Mai vreau o datã ºi încã o datã. Pânã la capãt de aceastã datã. Aºa stau lucrurile în fiecare zi ºi mã prinde noaptea pe cãrarea pãrului tãu ce încã mai viseazã la chiloþi. Poate nu te gândeºti la asta. Poate nici el nu se bucurã de libertatea de a visa la perechea regalã. În castel s-au aprins luminile din marea salã. Se repetã în draci momentul ceremoniei. Puiul de leu apare cu revista porno pe cap. Sunt implicat în rolul de vedetã câºtigat. Femeile îºi întind mâinile spre locul în care ar trebui sã mã aflu. Chiar între pãrinþi. Pe sudura finã dintre ei. Voi fi înghesuit ca de fiecare datã când las totul în seama rudelor. Ar trebui sã te calmezi. Atâta timp cât cercetãrile continuã, nu ai motive de îngrijorare.

DOUÃ CEASURI

ªi dacã îmi vor gãsi trupul ºi se vor mulþumi cu el? problema e cã am uitat. Chiar nu îþi aminteºti unde l-ai lãsat. Deja e târziu. Vaporaºul de agrement s-a scufundat trãgând în vârtej, dupã el carnea mea încercãnatã. Nu mã pot prezenta în aceastã stare. Vreau sã mã feresc de bârfe. Dacã mã dau un pas sau doi în spate mã voi admira pe mine cum te fut. Dar nu te gândi la asta. E problema mea. Vroiai sã mã întrebi ceva? Da, cum te-ai rãtãcit? Am urmat panta curentului care m-a purtat. Pe curcubeu rãsãriserã câteva stele. Pãrinþii s-au privit cu dragoste pentru o clipã ºi le-am scãpat din atenþie. Asta a fost tot. Nu îmi trebuie mult sã mã rãtãcesc. ªi apoi a mai fost comportamentul ireproºabil al mamei. De o viatã, de douã, de trei, din totdeauna închide ochii la unele chestii. Aºa a fost mereu. ªtie cã îmi place.

DOUÃ CURCUBEE

Nu exista nici un cadavru ºi tot ce nu existã meritã inventat ºi ascuns în timpuri mai blânde. M-am simþit obligat sã fac asta. Rãmãsesem dator algelor ºi plantelor de pe fundul mlaºtinii. Iar sunt praf la margine, departe de spaþiu ºi de îndatoririle zilnice. Târât de vârtejul gros al speciei. M-am plictisit de toatã vrãjeala asta pe care o întreþii ducând de zgardã puiul de leu. Mai bine te-ai uita pe revista porno ºi aºa înþeleg cã nu îþi mai pasã. Rãsfoitul îþi va da un aer sincer distant. Mi-am amintit de asta aºa, când te aºteptam în staþie cu vrabia ciclop pe sârma din mânã. Nu aveam bani pentru doi ochi. Aºa cã vânãtorul a pãstrat unul ca pe amintirea unei iubiri lipsitã de priviri. Ciripitul îi scãpase deja, înþepenind definitiv chiar în faþa ciocului ca un sunet constant ce începe sã semene cu liniºtea.

DOUÃ CEªTI

E un moment solemn. Cel al dãruirii. Totuºi, nu îþi pot reproºa totul. M-ai ajutat sã împing barca în mlaºtina ºi sã ambalez cadavrul. În staniol se reflectau stelele. Luna era dincolo de verdele negru ºi înnoptat al copacilor din pãdurea învinsã ºi ea de umbra ta. Apoi ne-am abãtut de la drum. Ca de fiecare datã. Soarele era la apus scurgându-se de pe structura metalicã a podului de deasupra noastrã pe staniolul înroºit de deasupra mea. ªtiam amândoi cã este pentru ultima oarã când facem asta. Ne confruntam tot pentru prima data cu o astfel de îmbrãþiºare separatã. Ruptã în douã. Lunetistul ne urmãrea din frunziºul rãpus de razele ascuþite ca niºte lamele pe care se mai vedea încã sângele cerului. Eu, cuminte sub staniol. Ea lingând ciocolata de pe partea cealaltã.

DOUÃ SENTIMENTE

Atunci s-a auzit explozia ºampaniei. De ce faci asta? De ce faci scene? Problema e ca pânã ºi tu ºtiai cã nu mã mai doare nimic. Pe asta mizai. Pe adevãrul nearticulat al cadavrului. Durerea nu existã dacã este mutã. Astãzi e rândul unei nopþi liniºtite. Prima noapte liniºtitã. Nu poþi face prea multe cu un cadavru. Poþi alege pentru el. Vreau la soare. Vreau sã stau la soare. Scoate-mã la soare. Du-mã mãcar sub candelabrul din sala de ceremonii. Pentru ei nu mai conteazã. Pentru tine sunt doar un ciudat. Un sentiment ciudat. E tot ce sunt. Încã mã cautã, deºi am fost aici tot timpul, deºi am fost cu ei. Cu ei în gând. Dacã fac asta nu mai e nevoie de nici o explicaþie. Înseamnã cã îmi place. ªi ei ºtiu asta. De asta mã cautã. Sunt agitat ºi nu o sã mã potolesc. Simt în genunchii pe care nu ar mai fi cazul sã îi simt. De ce mi se întâmplã tocmai mie aºa de fiecare data când nu vreau sã fug. De ce îmi vine? Chiar ºi în imposibilitate. Dar nu mai e cazul sã ne întrebãm aºa ceva.

DOUÃ FRUNZE

Am deschis ochii, chiar dacã noaptea trecutã îi lipisem de stele. De cerul gurii tale. Douã glasuri. Douã dezamãgiri. Pe ele se ridicã cu graþie campionul. Lunetistul îl prinde în vizor. Se apleacã ºi mã înveleºte în petale. Învinºii sunt în siguranþã. Victoria este atrãgãtoare pentru lunetist. Aºa stau mereu lucrurile pe ecranul frunzelor de nuc.

DOUÃ SUNETE COLORATE

Li – La.

DOUÃ ACCIDENTE

Eram atent la canar. De sus de la balcon se vede totul pe masa rotundã, pânã la rãsãrit. Treci cu zâmbetul pe buze prin faþa tuturor. Traverseazã haotic ºi râd isteric când o loveºte maºina cu acþipildul regal pe bord. Lunetistul apasã ºi de aceastã datã pe trãgaci. Într-o jumãtate de respiraþie. Jumãtate albastrul senin al cerului, jumãtate albastrul senin al mãrii. Jumãtate respiraþie. Jumãtate nu.

DOUÃ COPILÃRII

Mã mirã aerul copilãriei chiar în clipa ei splendidã pe dinãuntru ºi verde. Sunt douã copilãrii. Lunetistul nu îþi rateazã tatãl care te provoacã. Va pãrea o dejucare de planuri. O întoarcere a situaþiei dinspre maturitate spre gângurit. Dinspre rol spre realitate.

DOI LA FEL

Sunt doi la fel de încântãtori ca la început. Nimeni nu se pune cu ei. Nici mãcar sora antrenatã în ospicii. Nu te gândi la machetã ca la sfârºitul fiecãrui antrenament. Pe geamul palid al ospiciului se scurg niºte oameni. Aceºtia trãiesc însã sfârºind în planul lunetistului. In destrãbãlarea lui contemporanã. Poate cã trage la întâmplare mã gândesc sã nu fie niºte coincidenþe.

DOUÃ SÃGEÞI

Înainte de puºca cu lunetã trãgea cu arcul dintre sprâncene. Cu el le-a vânat pe fetiþe. Acolo departe pe linia orizontului din vremea naufragiului pe balenã. Egiptenii au otrãvit vârfurile. Le-au înmuiat în discreþia dimineþii. Nu te întinde la soare. Laºi urme pe curcubeu. La soare? Poate peste tot. Ca atunci când nu m-am putut opri ºi partenerul a înþeles perfect asta. Un trup va cãuta alt trup în care sã se înfigã. Trupul tãu spre exemplu.

DOUÃ IUBIRI

A doua iubire a fost înainte de prima. Mereu îþi povestesc despre ele. Sunt importante pentru stele. Laºi totul în seama mea. Problema importanþei ºi ordinea lor. Sunt importante ºi pentru sora antrenatã în ospicii. Ca un vis împãrþit între sora antrenatã în ospicii ºi stele. Lunetistul trage la mijloc. În ce le uneºte.

DOI AFARÃ

Peste tot, maºina escaladeazã sensul firului de pãr vara. Maºina o face cu uºurinþã ºi mã scoate din minþi cu eleganþa sa. Aerul din timpul ploii ne-a zdruncinat. De ce m-ai sunat? Sunt departe de linia generalã. De îndatoririle zilnice abãtute spre vis. Lunetistul la cine oare visa cu degetul pe trãgaci? Cu siguranþã se gândea la tine ºi la mâinile mele care þin altceva acum în vizorul lunetei.

DOUÃ FRUMOASE

Sunt douã foarte frumoase. Mai frumoase ca niciodatã, prietenele tale chemate la comandã. Sã nu uiþi cã le face o deosebitã plãcere. Sã mã ºicaneze. Sã mã gâdile pe sfârc. Pe analgezice. Direct pe prinþul din visul cu baia servitorilor. Cu bentiþe colorate incluse în echipamentul obligatoriu. În aceste condiþii ºi promisiuni, lunetistul mizeazã pe viaþa sa armonioasã.

DOUÃ TRENURI

Soarele bate neîntrerupt în acelaºi loc, ca ºi cum nu ar trece prin pãdurea deasã ºi întunecatã
trenul în care doarme îngerul traficant ce îmi aduce pizda ta.

DOUÃ SENSURI

Pãsãrile ciripesc. Sunt senzaþiile mele din faza verde spre gri a planetei. Spune-mi te rog ce sunt ciorile. Cã sunt pãsãri. Cã ciripesc. Spune-mi toate astea. Lunetistul este adeptul tãcerii ºi al liniºtii. O face în grabã. Ca pe o obligaþie neplãcutã. Împuºcãtura se amestecã cu ciripitul în tãcere, ca într-o liniºtire graþioasã a ecoului.
DOI COPII

Se zâmbeºte din înaltul narcotic al cocotierilor. Mamut nu o înþelege pe veveriþã. Nu înþelege asemãnarea dintre aceasta ºi monument. ªi nici veselia criminalã a puiului de om nu o înþelege. Se sprijinã prea mult pe stele. Pe prietenia lor. Mã sprijin pe stele? Adicã ceeeeeee? Adicã cuummmmmmmmm? Tu ºi puiul de om?!. Niciunul nu vede puiul de stea!

DOUÃ AMINTIRI

lunetistul rateazã pentru prima oarã. Lunetistul rateazã pentru a doua oarã. Sunt cele douã amintiri ale lunetistului. Unicele sale ratãri.

DOUÃ NECUNOSCUTE

Cine îl strigã de pe margine? Aceasta pare sã fie necunoscuta mirãrii. Lunetistul îi cade victimã. Nu îºi poate miºca fruntea înþepenitã între cele douã ratãri. Omul nu poate evada din substanþã. Dar se poate plimba prin ea. Purtând peste tot amprenta diferitã ºi unicã a celor douã ratãri.

DOUÃ LÃMÂI

Sã te storc. Spui întorcându-te, cu zâmbetul ce îþi scoate în evidenþã perla roz ºi despicatã a cercelului din clitoris, spre lunetistul galben ca lãmâia.

DOUÃ PUPILE

Mã vãd. În imense iubiri. În limpezi catastrofe. În ochii mei melancolici.

carnea

carnea noastrã, o reacþie de moment a
pãmântului de a-ºi stoarce coºurile
în care a copt viaþa.

bãtrâna din faþa cantinei este
o floare uscatã ce nu a fãcut seminþe.

suntem aruncaþi atât de sus cã uitãm
de unde ºi de cine ºi cum.

dãm cu capul de cer ca de oglinzi.

pentru prima datã ne vedem
numai noi,
chibrite aºteptând scãpãriciul

vom naºte scântei durabile,
sã ajungã bãtrâne
ºi sã rãmânã fierbinþi.

mereu

fac cum simt,
m-am gândit mult la asta.

sau cum au spus înþelepþii:
gândesc cu inima.

ea nu vede munþii drepþi,
aºa cum sunt vãzuþi cu mintea

ea vede sângele,
ochii ei fiind îndreptaþi
spre interiorul ei ºi nu
al nostru.

dar eu gândindu-mi, numai, sângele
cu mintea el este un al doilea univers
universul drept ºi subþire cât linia.

existã ºi acolo planete
ca ale noastre.
se numesc la fel.
pe una din ele e viaþã.
locuitorii ei se numesc iubiri.
necunoscuþii sunt copaci
strânºi în pãdurea de la întersecþia
cu vena. ei fac o umbrã plãcutã.

pe cei ajunºi de nevãzut cu mintea
inima îi vede.

din inimã nu se fuge.
acolo vine sfârºitul lumii
Mereu.

se viseazã

Ce nu-nþeleg nu vãd,
La fel cum ce nu vãd înþeleg.
Þipãtul apei sparte pe acoperiº.
Scânteia.
Dacã e noapte se viseazã.
Nu trebuie sã ne bãgãm în pat
Pentru asta ºi în nici un caz
Singuri.
Picãturile pline de întuneric
Se zdrobesc de þigla casei.
E noapte
Se viseazã.

marº

Am o tobã micã ºi galbenã.
O tobã excelentã.
se bate singurã ºi ºtie sã cânte.

Ar fi fost mai potrivitã ºi mai sincerã
o inimã din plastic la scarã redusã.

La maturitate ar fi depus
la rândul ei ouã de ciocolatã
din care ar fi ieºit ºi alte inimi.
Inimi negre.
Inimi verzi.
Inimi albe.
Inimi transparente
prin care sã se vadã
sângele plin ºi sângele gol.
Inimi cu vârful înflorit la luminã.

Numai inimile morþilor proaspeþi sunt roºii.

ªi eu urmãrindu-mã în evoluþia culorilor.
Urmãrindu-mã pânã pe asfaltul
în care se terminã brusc noaptea,
apare lângã umbra mea urmãritã,
umbra mea urmãritoare
ºi tresar speriat.
Dar nu mã uit în spate,
tu nu poþi veni de acolo.
ªi toba se bate singurã pânã se sparge,
anunþând momentul.

lupta cu mine

mã lupt cu mine pentru mine.
în timp ce mã câºtig mã pierd.
trãiesc datoritã faptului cã m-am ucis
ºi mã iubesc urându-mã.

mã îngrop. mã plâng
ºi-mi zic cã ºi cu mine
ºi fãrã mine viaþa mea merge
mai departe.

mã lupt sã mã elimin,
sã mã extermin cu totul.
m-am asuprit destul
ºi sunt sãtul ca-n ochii mei
sã putrezeascã stelele
de cum mã uit spre ele.

prezentul e plin de cadavrele mele
prin el zboarã ºi croncãnesc
precum corbii gânduri despre
planuri de asasinat împotriva
celor ce am mai rãmas prin mine.

sunt singurul meu duºman
ºi în afarã nici un prieten
care sã nu îmi ia cu îndârjire
partea ºi sã mã trãdeze.
nici o femeie care sã
nu mã confunde cu cel pe care-l urãsc
cu cel care distruge.

împotriva mea mã lupt mereu
în inferioritate numericã.
împotriva mea sunt singur
împotriva tuturor.

cum ai intrat

Cum ai intrat, în camera mică, a apărut
o sală mare şi luminoasă.
s-au văzut şi oglinzile.
s-au văzut şi străinii din ele.
până atunci mă mângâiasem singur pe faţă
să îmi alung singurătatea
dar nu eram o companie plăcută
nici chiar pentru mine,
ştii, ca atunci când eşti singur.

şi nu eram singurul singur
din fosta cămăruţă.
trezirea din beznă instigă.
m-am uitat lung şi atent la fiecare dintre
cei şapte oameni singuri
şi am văzut că sunt singur.

m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uita la oamenii din oglinzi
m-am uitat la oameni ca-n oglinzi.

ger. minus o mie de grade.
m-am îmbrăcat gros.
aveam totul la mine.

dar golurile din care venea frigul
s-au umplut brusc cu lavă
şi respiraţia ta ar fi putut incendia pereţii
şi tot aşa ne-ar fi putut topi plămânii
scăldându-i în răcoare.

dar nu pentru asta venisei.

în opinia ta doar gestul mărunt de a trece pragul
te adusese aici, hotărârea negândită
de a urca în continuare treptele
pasajului în loc să rămâi nemişcată acolo la mijlocul
adâncului, unde nu eşti nici îngropat
nici la marginea evenimentelor măcar, şi să priveşti
în ochi manechinele din vitrinele galeriei comerciale.

senzaţiile se amplifică.
viitorul mi se justifică pe loc
prin speranţele din care miliarde
de flori complet colorate
izbucnesc surprinzător şi tapetează
totul în jur până departe
unde nimic nu se vede.

m-am ridicat în picioare.
nu eram la prima tentativă
însă mereu dădeam cu capul
de tavanul iadului
şi păsările moarte ce zburau
pe acolo mi se zdrobeau în cap
sau îmi intrau în ochi.

zborul subpământean îmi afecta
cum nu se poate mai grav vederea.
începusem să mă suspectez de
întreruperea ei pe ascuns, când
nu eram de faţă.

cine altcineva îmi cunoştea la fel de bine
ca mine harta chipului.
fusese mâna unui profesionist.

fusese mâna mea. m-am luat de urechi
şi cu un gest puternic m-am
aruncat la picioarele tale
ca pe o frunză normală.

ca o pasarea călătoare

Inevitabil, pasărea călătoare
se va opri şi în mine.
Zboară neîntrerupt şi uneori
o surprind cum se opreşte să
îşi ia masa ba într-unul ba în altul
acolo unde se mai găsesc insule
de viaţă de ciugulit. Majoritatea nu
trăiesc tot din ei. Nu ard până la ultima
picătură combustibilul nerafinabil
ci pur şi simplu rafinat. Nu pârjolesc
prin contraziceri şi dezechilibre ceea
ce îi deosebeşte de ceilalţi.
Cu astfel de resturi se hrăneşte pasărea
călătoare. Cu viaţă moartă. Degeaba
mă miroase din înaltul transparent
precum penele sale.
În mine nu o aşteaptă festinul.
În mine nu rămân posibile
clipele fericite sau adânc triste.
În mine nu sunt decât răspunsuri
moarte la întrebările rămase vii
ce nu se termină cu nici un semn
de întrebare.

Îi pot oferi totuşi un pat
patul în care am iubit,
eu nu voi fi oricum în el.