george vasilievici

SPÃRGÃTORII DE MINȚI - Mã duc acasã, spun exact în mijlocul conversației despre templele industriale, fabricile de Biblii, lumina electricã, droguri electronice și adaptarea morții la noile condiții de viațã pe pãmânt. - Gata, am plecat, spun și în același timp mã ridic de la masã. Îmi înfãșor fularul în jurul gâtului, îmi închid hanoracul pânã la ultima capsã, le strâng mâinile celor din jur, cobor în fugã scãrile și mã nãpustesc în stradã ca un pușcãriaș eliberat în sfârșit dupã mulți ani de detenție. Întunericul nopții are un soi de liniște specificã numai lui care îmi intrã în suflet oricât de tare m-aș opune. Mã gândesc cã am mai trecut prin asta și nu mã opun. Las corpul sã se comporte cum vrea el în societatea vidã a nopților constãnțene. Îl las sã se îndrepte de spate și sã își lungeascã gâtul spre luna care împroaºcã noaptea curatã cu luminã murdãrind-o așa cum sucul de roșii sare din paharul cu bloody merry pe cãmãșile albe și apretate ale bețivilor însurați cu femei ce încã mai sperã sã-i aducã pe calea cea bunã. Calea cea bunã, dreaptã, rigidã și ascuțitã la vârf ca un ac de cusut care fiind uitat aiurea prin casã mai devreme sau mai târziu le va intra în cur fãcându-i sã urle din cauza durerii ridicol de micã. Lumina asta nu are nici o șansã sã îmi pãteze pãrul cu vreo strãlucire bãtrânã. Nu la fel stau lucrurile cu sângele. El îmi pãteazã pantalonii când îmi julesc genunchii de asfalt. Dupã poziția stelelor înțeleg cã m-am împrãștiat pe jos. M-am oprit brusc din mers și zbang, m-am trezit privind cu sinceritatea omului beat luna indecentã, pe jumãtate goalã. Nu-i rãu și dacã mã gândesc mai bine parcã aș sta așa întins pentru o vreme. Privește-te în ochi, îmi zic în timp ce închid ochii. Este momentul în care privirea convexã studiazã privirea concavã. Este momentul în care viața ajunsã la capãt privește în ochi moartea ajunsã la început. Este momentul în care sunt coborât în uterul mamei mele de patru gropari în vreme ce prietenii mei aruncã peste mine o mânã de carne sau un pumn de pãmânt în funcție de ceea ce cred ei cã sunt. Uneori lacrimile sunt sãrate, alteori pur și simplu plouã. Senzația este cretinã și de necuantificat. Nu sunt om. Nu sunt animal. Sunt nici mai mult nici mai puțin decât distanța dintre mormântul unui om și mormântul aceluiași om cu posibilitatea ca fiecare dintre cei doi oameni sã fie un animal oarecare sau o floare. Oricum pânã voi lãmuri aceastã problemã mã voi duce imediat acasã și îmi voi pãrãsi iubita. Dar pânã una alta asfaltul mã ține strâns la pieptul sãu. Sã facem copii cu mâinile goale altfel nu vreau s-o mai vad. Eu voi veni cu copilul meu pe care nu il voi arãta pânã nu este gata și ea va veni cu copilul sãu pe care nu vreau sã îl vãd pânã când nu este terminat. Apoi sã îi punem sã se batã între ei pe viațã și pe moarte. Dacã se iubesc ca frații îi vom ucide pe amândoi fãrã nici un fel de discuție, le vom bãga câte un mãr în gurã și la cuptor cu ei. Apoi o vom lua de la capãt. Drept urmare mã voi duce acasã și îi voi cere sã îmi arate copilul scoțând la rândul meu copilul fãcut de mine. Atunci sã vedem care pe care. Dacã a fost cumva neinspiratã sã își ascundã copilul cine știe prin ce adâncuri va curge mult sânge și bucãți de carne indecentã vor ajunge în sângele gol pe stradã, aruncate de la etaj. Sigur vor comenta babele din bloc. Pentru ele nu este nici o diferențã între un bãrbat care se plimbã în pula goalã pe stradã și o femeie împrãștiatã pe asfalt cu creierii la vedere și cu picioarele desfãcute. Ce fel de comportament este ãsta? Numai o curvã proastã iese din casã în creierul gol și stã așa cu picioarele desfãcute sperând cã o va fute totusi cineva în pizdã. Dar babele astea habar nu au ce vorbesc și nici ce gândesc așa cã hai sus, poate îți va surâde norocul, nu se mai întâmplã oricum nimic aici. Când te implici pânã la capãt într-o problemã de orice fel dupã o vreme nu se mai întâmplã nimic nicãieri. Am intrat în bar și dupã ce m-am îmbãtat nu s-a mai întâmplat nimic acolo. Dupã ce am coborât în clubul de la subsol și am bãgat un pumn de viseptoale nu s-a mai întâmplat nici acolo nimic. Apoi am cãzut pe stradã și am rãmas întins acolo pânã când nici acolo nu s-a mai întâmplat nimic așa cã m-am ridicat exact ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat și am plecat spre casã. Îmi aprind o țigare și când vreau sã bag pachetul înapoi în buzunar vãd cele cincizeci de doze de viseptol ascunse între pachetul de malrboro și țipla protectoare. Fac la stânga pe lângã Tribunal și o iau pe Traian. Pe treptele bãncii Reiffaisen un bãiat și o fatã împart frãțește o pungã cu aurolac. Îmi schimb brusc direcția și o iau spre ei. Vãzându-mã încearcã sã doseascã punga însã este prea târziu. - Unde-i punga? Întreb dintr-o politeþe nejustificatã. - Ce pungã? Întreabã fata vrând sã parã miratã însã cuvintele ei sunt foarte lungi ºi semnul exclamãrii din vocea ei este aºa de departe încât nu se aude ºi nu se vede cu ochiul liber. - Punga cu aurolac, punga pe care o aveai mai devreme în mânã. - Nu ºtiu despre ce vorbeºti. - Hai, lasã vrãjeala ºi scoate punga, nu vreau sã þi-o iau sau sã îþi fac cine ºtie ce, vreau doar sã trag pentru cã nu am tras niciodatã. - Dã-i fã punga, îi zice bãiatul care pare sã fi înþeles mult mai repede decât ea cum stã treaba. Fata ezitã. Stã aºa cu privirea pierdutã pe faþa mea. Habar nu am unde se uitã, în nici un caz nu mã privește pe mine. Bãiatul însã nu se pierde cu firea, nu stã pe gânduri ºi bagã mâna sub geaca fetei, scoate punga cu o miºcare smucitã ºi mi-o întinde. Mirosul de diluant îmi înnoieºte toate simþurile. Ca ºi cum o primãvarã întreagã stã înghesuitã în punga de celofan. O duc la gurã ºi trag cu putere aerul din ea. Primãvara narcoticã a sãracilor. Este iarnã și toatã zãpada așezatã pe crengile pomilor înverzește. - Nu aºa, îmi zice bãiatul, întâi trebuie sã sufli, sã o umfli ºi dupã aia tragi. Toxicã treabã, îmi zic dupã douã guri. Chioceii se poartã pe dos. Ei sunt ultima respirație a zãpezii albe. Gura cãscatã prin care iarna își dã sufletul. Le mulþumesc celor doi aurolaci ºi îmi vãd de drum. Nu îmi mai este foame. Nu mai am nici o obligaþie. Nu trebuie sã ajung nicãieri. Nu trebuie sã fac nimic. Merg înainte pentru cã nu trebuie nici mãcar sã stau. Pot sã mã opresc ºi este tot aia. Un câine negru vine spre mine dând din coadã. Pe mãsurã ce se apropie îºi lasã capul în jos în semn de supunere. Sunt un balon incolor pe care o fetițã plictisitã l-a lãsat sã zboare. Mã ridic în sus fãrã sã am nici un merit pentru asta. Nici nu îmi pasã mãcar. Privesc în jos spre câinele strãin și credincios. Lumea de jos cântã pentru lumea de sus într-o salã goalã. Nu vine nimeni de sus la spectacol, toþi se duc la spectacolul de mai sus. Sunt invitați sã cânte acolo unde sala este mereu goalã. Spectacolul poate fi oricând inutil și asta trebuie sã învãțãm la repetiții. Sã repetem partea cea mai grea, crucificarea fãrã spectatori, despre care nu se va scrie nimic pentru cã totul a rãmas secret . Acum s-o punem în scenã pentru publicul contemporan din sala goalã. Au adormit toți și nu avem încotro, trebuie sã revenim la cuie, sã i le batem în carne, sã curga sânge. Trebuie sã îl facem sã urle, altfel riscãm ca spectatorii sã ațipeascã și sã nu ne atingem scopul. - Eu zic sã îl futem pe Cristos în cur înainte de rãstignire, așa le vom capta atenția! urlã Noul Papã, publicul din ziua de azi nu mai poate fi cucerit așa cu una cu douã, întãrește el. - Hei, tu de unde ai mai apãrut? îl întreb eu dezorientat, și unde ai învãțat sã te strecori așa neobservat? Putea dracu sã îmi stea inima. - Asta nu mã privește, mi-o taie Noul Papã, este treaba ta dacã te uiți la cal pânã nu mai vezi cãlãrețul... - Ce cal tataie, ãsta de la tine dintre picioare e câine toatã ziua... - O fi el câine toatã ziua dar noaptea este calul meu și am trecut prin multe împreunã. - E calul tãu..... e calul tãu.... pãi dacã câinele ãsta e calul tãu nu ar trebui sã ai mai multã grijã de el? Nu vezi cã aratã ca dracu? E așa prãfuit cã nici nu îți dai seama ce culoare are. Pun pariu cã este plin de purici și de cãpușe, ia uite-l cum se scarpinã sãracu. - Nu știu ce îndrugi acolo și de unde le scoți, ãsta este calul meu alb, calul de paradã, încearcã Noul Papã sã mã convingã dar nu mai apucã sã termine ce are de spus din cauza câinelui care se scarpinã atât de tare încât se dezechilibreazã și cade pe spate. Vãzându-se liber, câinele se întinde pe jos și începe sã se frece cu spatele de asfalt. Razele lunii îi lumineazã burta plinã de râie în timp ce se zvârcolește pe asfaltul rece și schelãlãie ascuțit, scurt și foarte des. Se vede cã mâncãrimea îl scoate din minți. Pânã ca Noul Papã sã se dezmeticeascã câinele își face de cap. Acum alterneazã momentele în care se freacã cu spatele de asfalt cu momentele în care sare brusc în picioare și se mușcã singur de spate, rãsucindu-și gâtul dincolo de limita științificã a elasticitãții. Orice ar face nu pare s-o scoatã la capãt. Își întoarce capul schelãlãind pentru a-și privi spinarea plinã de rãni. Nici mãcar nu stã pe gânduri. Gura îi rânjește și colții ucigași se vãd doar pentru o fracțiune de secundã dupã care se înfig în carne pânã la gingii. Câinele își mãnâncã spinarea și dã din coadã de plãcere. Își înghite carnea vie ca un nehalit, fãrã s-o mestece sau s-o rupã mãcar. Mã uit la Noul Papã și mã bufnește râsul. - Tataie, cîinele ãsta al tãu sau cal cum oi vrea tu sã îi zici s-a transformat într-o șenilã de tanc. Ce mai spui acum? Noul Papã este galben de spaimã. Nu cred cã mã aude. Privește îngrozit cum câinele se înfulecã singur prin înghițituri repetate și repezi. - Vezi sã nu i se aplece, de când nu i-ai mai dat ceva de mâncare uite-te la el sãracu, e lihnit. Sã nu i se facã rãu, nu de alta dar nu cred cã va fi o încântare pentru nici unul dintre noi sã îl privim cum vomitã. Noul Papã este de cearã și din câine nu a mai rãmas nimic înafarã de cap și gât. Sãtul, câinele scoate limba și îi linge mâna Noului Papã în semn de mulțumire. Noul Papã sare ca ars în picioare. Parcã cineva i-ar fi turnat în cap o gãleatã cu apã rece de izvor. Ca din senin își recapãtã stãpânirea de sine și cu o mișcare rapidã scoate de sub mantia purpurie un pistol și împușcã cîinele în cap. - Ce dracu faci tataie? Ti-ai pierdut mințile? Tragi cu pistolul așa cum ai chef și în cine ai chef? Unde te crezi? Crezi cã aici împușcãm animalele așa dupã bunul plac? Ce ai avut cu el? Ce dracu ti-a fãcut câinele ãsta? Îmi vine sã îl strâng de gât și numai faptul cã are pistolul în mânã mã oprește sã nu mã reped la el și sã îi strivesc mutra. - Parcã ziceai cã este calul tãu. Cã ați trecut prin multe împreunã și tot cãcatul ãla pe care mi l-ai turnat. O sã te dau pe mâna poliției! Urlu cãtre Noul Papã care imediat ce aude de poliție îndreaptã amenințãtor pistolul spre mine. - A, deci așa stau lucrurile. Acum o sã mã împuști și pe mine sau ce? Îl întreb, pe un ton mult mai moderat de aceastã datã. - Nu, nu o sã pãțești nimic, atâta timp cât nu începi sã inventezi povești pe marginea acestui subiect. - Povești? Ce povești? Îl întreb. - Știu eu ce povești? Vãd cã ai o imaginație bogatã. Atâta timp cât vei spune numai și numai adevãrul nu vei pãți nimic. - Adevãrul? - Da, adevãrul. Nu vãd ce nu este clar. Calul ãsta și-a rupt picioarele, nu un picior, nu douã ci pe toate patru. De fapt nici nu și le-a rupt, și le-a mâncat pur și simplu. Așa cã am fãcut exact ce era de fãcut în cazul unui cal care și-a rupt piciorul. L-am împușcat. Nu mi-a plãcut deloc treaba asta. Acum trebuie sã mã întorc pe jos acasã și am destul de mers. - Acasã? Dar unde stai de te plângi atât? - Asta nu-i treaba ta și nu care cumva sã mã urmãrești... Îmi atrage atenția Noul Papã îndreptând iar pistolul spre mine și dispare brusc în noapte fãrã sã își ia rãmas bun. Este iar liniște pe strada Traian. Dar numai pentru moment. Din fațã vine cu vitezã o mașinã. Trece peste câinele mort fãrã sã se sinchiseascã, fãrã sã încetineascã mãcar. Îi împrãștie mațele peste tot. ªtiam eu cã o sã vomite pânã la urmã, îmi zic și mã îndrept consolat spre casã. Mã simt foarte obosit. Nu mã așteptam la asta când am luat punga din mâna bãiatului. Eram pregãtit sã pornesc o revoluție a mutanților dar nici mâine nu este prea târziu pentru asta. Apoi merg. Merg înainte fãrã sã îmi mai zic nimic. ÎN VIZITà LA COLECȚIONAR Mi-am luat la revedere de la Ela și am ieșit în stradã. Acesta este un moment în afara istoriei. Un moment ce trece neconsemnat ºi nu existã pentru cititorii înpãtimiți. Orgasmul. Controlul suprem. Stoarcerea vieții. Imaginile ce îmi trec prin fața ochilor pe drumul spre Central Station mã ajutã realmente în aceastã diversiune. Tineri veseli cu cãștile în urechi mișunã peste tot. Tineri de toate vârstele. Tineri bãtrâni, tineri copii cu pãrinții lor la fel de tineri. Tineri ce din cauza veșmintelor pe care culorile vii și proaspete se aleargã, par într-o forfãialã continuã, într-un du-te vino etern chiar dacã nu fac altceva decât sã stea pe scaunele trenului sau în picioare ținându-se de barã. Totul pare sã aibã legãturã cu tinerețea purã în care totul este permis și nimic nu mai rãmâne de iertat sau de condamnat. ªi lucrurile se complicã fãrã nici un fel de milã. Când privesc înapoi apãs o accelerație invizibilã și toatã viața din jur prinde o vitezã nãucitoare și imposibil de controlat. Mã trezesc luat de viitura asta de carne amestecatã și târât înapoi în Cartierul Roșu unde cum mã opresc pentru numai o secundã sã îmi trag sufletul doi negrii în parpalace din piele neagrã se reped spre mine și îmi oferã cocainã. Imposibil de refuzat. De o parte și de alta a canalului numai oferte tentante. Dar chiar și în aceastã demențã strãlucitoare, în tot acest desfrâu inocent existã lucruri atât de nelalocul lor încât simplul fapt cã se aflã acolo le întoarce pe dos tot sensul. Așa se face cã nu am încotro și mã opresc involuntar în fața panoului publicitar ce mã informeazã cã acolo și numai acolo, la parterul acelei case pot vizita cea mai mare Colecție de Îngeri din lume. Un bãrbat ridicol de înalt, cu ochiul stâng acoperit de unul din peticele alea negre pe care le poartã pirații prin filme, mã privește de la fereastrã și îmi face semn sã intru. Nici prin cap nu îmi trece sã-l refuz. - Bine ați venit! Îmi ureazã jovial Colecționarul și fãrã sã mai piardã timpul mã ia de braț și mã conduce în prima camerã, a cãrei fereastrã dã în curtea intrioarã a casei sale. Privind colivia în care îngerul stã ca un sticlete pe bãțul lui nu sunt sigur cã este chiar așa dar vocea Colecþionarului mã regleazã pe loc. - Pe vremea când era om, Îngerul Copil, a fost mare. A trãit mult, apucând sã îmbãtrâneascã chiar. Acum n-ai zice dacã te uiți la el. Stã toatã ziua în colivie. Pot sã îi las ușa deschisã... degeaba, nu se încumetã sã iasã afarã. Își întinde doar aripile așa cât sã nu îi amorțeascã și în rest nimic. M-am pãcãlit când l-am cumpãrat și crede-mã cã nu a costat puțin. Îmi spune Colecționarul și apucând bastonul de lemn cu vârful de aur foarte ascuțit îl bagã printre gratii și-l înțeapã pe Îngerul Copil între coaste. Îngerul Copil își acoperã din reflex corpul gol cu aripile. I se mai vãd doar picioarele de la glezne în jos. - Când face asta, pot sã jur cã totul este o minciunã și cã nu a fost niciodatã bãrbat, îmi spune indignat Colecționarul și îndreaptã iar bastonul spre Îngerul Copil. - De ce faci asta? Nu vezi cã îl doare? - Îl doare? Cum sã îl doarã? Nu-l doare nimic. Este un prefãcut și face asta crezând cã ne impresioneazã. Ei bine... am o veste proastã pentru tine micuțule, îi spune Colecționarul Îngerului Copil. Hai, fã ceva, cântã danseazã, spune un banc, dacã vrei sã ne impresionezi, nu apela la tertipuri din astea de pizdã proastã, doar nu îți dau de mâncare degeaba. Îngerul Copil începe sã tremure de spaimã și se retrage în fundul coliviei cu spatele lipit de gratii. Își ține în continuare aripile înfãșurate în jurul corpului. Aratã ca o fetițã speriatã. O fetițã ce poartã o rochie simplã croitã din pene albe ce sclipesc ori de câte ori soarele reușeste sã strãpungã norii groși cu câteva raze ce intrã pe fereastra de lângã colivie. - Hai poponarule scoate dracu rochia aia de pe tine cã mã faci sã vomit, urlã Colecționarul la Îngerul Copil și îl înțeapã foarte tare de aceastã datã cu bastonul printre pene. - Ajunge! țip eu și-l prind pe Colecționar de mâna în care ține bastonul, strângându-l foarte tare, sã înțeleagã cã nu-i de glumã. Pentru ce dracu l-ai cumpãrat? Sã-l chinui? Mai bine îi dai drumu sã zboare și gata. Colecționarul se smucește din strânsoare reusind cât a-i clipi sã își elibereze brațul și mã trântește la pãmânt. Îmi pune un picior pe piept și își lasã în el toatã greutatea corpului. Îmi plimbã prin fața ochilor vârful ascuțit al bastonului și apoi cu o mișcare precisã de soldat antrenat în trupele speciale mã înțeapã cu el sub bãrbie. - O singurã mișcare și ești mort. Îmi zice Colecționarul pe un ton impersonal ca de robot uman. Ce crezi cã faci aici? Adicã eu te primesc la mine în casã și tu așa îmi mulțumești? Data viitoare când te vei mai amesteca în problemele mele îți voi scoate creierul cu bastonul ãsta prin gurã. Înțelegi? Nu îi pot rãspunde în nici un fel, atât de tare mã apasã cu piciorul pe piept. Nu pot sã dau nici din cap din cauza bastonului ce îmi înțeapã bãrbia. - Cred cã am fost destul de clar, spune cãtre mine Colecționarul recãpãtându-și vocea de om și îmi ridicã piciorul de pe piept. Apoi se întoarce iar spre Îngerul Copil și îl înþeapã cu bastonul în frunte de aceastã datã. Pãcat cã nu mai am încã unul ca ãsta, spune iar cãtre mine fãrã se se întoarcã. I-aș fi pus sã se batã între ei. Ar fi fost un spectacol pe cinste și îmi cer scuze cã nu pot sã îți ofer o astfel de distracție. Hai ridicã-te, nu sta întins acolo pe jos, este rece și poți face o pneumonie de totã frumusețea, doar nu vrei sã îți strici toatã vacanța. Sã-l lãsãm pe travestitul ãsta mic pentru moment, ne vom ocupa de el un pic mai târziu, și hai sã trecem la lucrurile cu adevãrat serioase. Bãi muistule, vezi ce faci cât nu sunt pe aici, sã nu te caci cumva sau sã faci labã cã dracu te ia, îl amenințã Colecționarul pe Îngerul Copil, arãtându-i bastonul, dupã care se întoarce spre mine și luându-mã de braț mã conduce spre ieșirea din camerã. Ceea ce îți voi arãta acum este, cum îmi place mie sã-i zic, piesa de rezistențã a colecției mele. Nu știe nimeni cu precizie ce vârstã are, oricum este vorba de câteva zeci de mii de ani. Valoarea sa este inestimabilã. Mã asigurã Colecționarul în timp ce mã conduce pe un coridor îngust, vopsit cu tavan cu tot, în roșu aprins și viu, încât încep sã cred cã în loc de var a folosit sânge tâșnind dintr-o ființã aflatã în viațã la momentul respectiv. Coridorul dã într-o altã camerã, ceva mai mare decât prima în mijlocul cãreia se aflã singura piesã de mobilier acoperitã însã în întregime cu o husã de mãtase neagrã și groasã. Pereții sunt albi ca și ușa pe care am intrat și care din acest motiv nu se mai distinge. Colecționarul apucã un capãt al prelatei și trage de el cu putere. În camera fãrã ferestre nãvãlește o luminã albastrã ce coloreazã pereții și aerul. Este atât de puternicã încât îmi ia câteva secunde bune pânã sã pot distinge obiectul imens pe care îl am în fațã. Este un acvariu care pornește direct din podea și se terminã la numai câțiva centimetrii de tavan, în care înnoatã, zbenguindu-se ca un guppi, un Înger Copil cu aripi de pește. Colecționarul se apropie de bazin și își lipește mâna de sticlã. Îngerul Copil face câteva mișcãri foarte rapide din cele trei înnotãtoare și vine repede lângã mâna Colecționarului, lipindu-și obrazul drept de geam pe interior. Acum vãd foarte limpede cum solzii de pe aripioare îi strãlucesc albastru și cã de acolo vine toatã lumina. - Dacã ar fi dupã el, nu ar dormi niciodatã și s-ar fâțâi de colo-colo ca un nebun tot timpul. Însã mi-e fricã sã nu moarã de obosealã și de-aia îl țin acoperit cu husa asta neagrã. Îl am de când mã știu. Tatãl meu l-a cumpãrat cu mulți ani înainte ca eu sã mã nasc de la un pescar bãtrân. Nu vorbește și nu poate fi scos din apã. Nici mãcar nu mãnâncã. Se joacã toatã ziua dacã uit sã-l acopãr. Colecționarul vorbește cu privirea pierdutã pe trupul Îngerului Copil cu aripi de pește. Ce dracu fel de înger o mai fi și ãsta? mã întreb eu mirat, și oare cum a rãmas neobservat în cãrțile de religie? Nu îmi amintesc sã fi citit vreodatã mãcar o singurã referire la existența lui. L-aș întreba pe Colecționar însã nu știu cum ar putea interpreta întrebãrile mele și nu îmi pot asuma nici un risc în ceea ce îl privește dupã momentul petrecut lângã colivie. Apoi fãrã sã mã anunțe mãcar Colecționarul acoperã bazinul cu prelata neagrã și apucându-mã iar de braț mã îndrumã spre ieșirea din camerã. Mai mult ca sigur ãsta-i sânge, îmi zic când mã trezesc iar în mijlocul coridorului roșu. - Dar tablourile? Mã aud întrebând fãrã sã gândesc, fãrã ca mãcar sã fiu curios. - Tablourile? Ce tablouri? Mã întreabã Colecționarul încruntându-și sprâncenele. - Tablourile... repet eu, trebuie sã aveți și o colecție de tablouri și înclin sã cred cã este una impresionantã, încerc eu sã îl flatez pe Colecționar. - Tablouri!? Hîîîî! Auzi la el, tablouri. Dacã vrei sã vezi tablouri du-te la muzeu bãiete. Aici n-ai sã vezi așa ceva. Îți bați joc de mine? Credeam cã ești un om serios... Se aprinde Colecționarul. - Îmi cer scuze dacã v-am deranjat cu ceva... trebuie sã fi fost prost informat. - Ar fi bine sã fie așa, adicã sã fi fost prost informat, îmi zice Colecționarul pe un ton impunãtor și se oprește în mijlocul coridorului roșu strângându-mã iarãși de braț, ceva mai încet totuși decât prima datã. Altfel aș fi nevoit sã cred cã ai venit în casã la mine și acum mã iei peste picior. Mai bine terminã cu prostiile și hai sã vedem ce face porcul ãla mic. Sunt sigur cã se masturbeazã. Sunt cu ochii pe el de ceva vreme dar ce sã spun.... bãiatu este bun, mereu mã face, dar cât o sã-i mai meargã crezi? Îl prind eu într-o zi și atunci... - Chiar crezi una ca asta? Îl întreb pe Colecționar astfel încât sã îmi maschez indignarea. - Una ca asta? La ce te referi? Îmi întoarce Colecționarul întrebarea foarte surprins. - Cã se masturbeazã... la asta mã refer. Cum poți sã crezi asta despre el și în același timp sã fii convins cã este un înger veritabil. - Uneori am impresia cã nu este altceva decât un cocoș schizofrenic și da, ca sã îți rãspund sincer la întrebare cred cã se masturbeazã. Cine știe ce face el sub aripile alea. - Poate doar se apãrã de bastonul ãla cu care îl tot înțepi, la asta nu te-ai gândit? Nu ți-a trecut prin cap cã poate îl doare? - Îl doare pe dracu! Nu îl doare nimic, se dã lovit ca sã vã fie vouã milã de el și se folosește de asta ca sã se acopere cu aripile alea și sã se masturbeze sub ele. - Nouã? Care nouã? - Da, vouã, adicã vizitatorilor. Ajungem în fața ușii, Colecționarul își duce degetul arãtãtor la gurã și țuguindu-și buzele îmi face semn sã tac. Apoi își lipește urechea de ușa ce dã în camera în care se aflã colivia Îngerului Copil. Foarte încet rãsucește mânerul reușind sã nu facã zgomot și apoi izbind ușa de perete se nãpustește în camerã urlând ca un descreierat la Îngerul Copil: - Aha, pânã aici ți-a fost, ți-am spus cã te voi prinde pânã la urmã, ei bine micuțule ziua aia a venit! Strigã Colecționarul și ridicã fulgerãtor bastonul sprijinit de colivie cu intenția clarã de a-l pedepsi pe Îngerul Copil ce stã nepãsãtor sprijinit de gratii chiar lângã ușițã, cu spatele la noi. - Hei, nesimțitule, uite-te la mine când vorbesc cu tine. Te crezi de capul tãu aici? Colecționarul tunã și fulgerã ținând în mânã bastonul îndreptat cu vârful ascuțit spre Îngerul Copil. Mã gândesc cã poate este momentul sã îmi termin vizita. Acum îmi este clar: Colecționarul nu este în toate mințile. I s-a pus pata pe Îngerul Copil și vrea sã îl termine cu orice preț iar eu nu pot face nimic pentru a împiedica asta. Dar Îngerul Copil este atât de calm încât pare suspect chiar și în toatã nebunia asta în care îmi este aproape imposibil sã mai trag vreo concluzie. Nu dã doi bani nici pe mine și nici pe Colecționar. Stã tot așa, cu aripile înfãșurate în jurul sãu și cu spatele lipit de gratii. Vârful ascuțit al bastonului se îndreaptã cu vitezã spre spatele Îngerului Copil gata sã îl ucidã. O muzicã necunoscutã tâșnește din toate pãrțile în camerã acoperind toatã hãrmãlaia. Bastonul Colecționarului înțepenește în aer chiar înainte sã strãpungã pielea Îngerului Copil. Încerc sã mã dau un pas în spate dar nu merge. Îmi simt mușchii rigizi și tari ca și cum cineva mi-ar fi scos toatã carnea de sub piele și apoi ar fi turnat în ea mortar care acum se întãrește cu repeziciune. În schimb Colecționarul aruncã bastonul cât colo și începe sã danseze în jurul coliviei pe cât de necontrolat pe atât de ritmat. Pânã și mișcarea cu care întinde brațul spre perete și deschide acolo un sertar invizibil din care scoate un satâr, este incorporatã în dans de chiar zici cã face parte din coregrafie. Privesc reprezentația ca un spectator lipit cu forța de scaun. Îngerul Copil cântã, vocea lui mã paralizeazã iar pe Colecționar îl face sã danseze cu ochii ieșiți din orbite. Nu mã pot opri din privit. Colecționarul danseazã în jurul coliviei dând din mâini chiar dacã în dreapta ține satârul. O singurã mișcare necontrolatã din partea Colecționarului m-ar putea costa capul. O singurã notã ceva mai înaltã sã scape din gura Îngerului Copil când Colecționarul îmi trece cu satârul prin dreptul pieptului sau al frunții, m-ar costa viațã. Vocea îngerului se schimbã când îmi spun cã nu mai ies viu de aici. Poate ar fi cazul sã mã gândesc la lucruri mai serioase dacã tot îmi voi pierde viața, decât sã sper cã nu mi-o voi pierde. Însã asta este valabil oricând. Acum Colecționarul lasã toporișca jos fãrã sã se opreascã din dans și cu stânga își scoate petecul negru ce-i acoperã ochiul stâng. Cu dreapta își sfâșâie pantalonii de pe el, cu tot cu chiloți rãmânând gol de la brâu în jos. Sare de pe un picior pe altul fluturând petecul negru deasupra capului. Tot cu mâna dreaptã își apucã mãdularul umflat și îl îndreaptã spre mine ca pe un arãtãtor, oprindu-se din dans. Fãrã sã își mute privirea din ochii mei, își leagã petecul negru de capul pulii și mã salutã ca pe un ofițer superior lui, ducând mâna la frunte: - Pirat Sub Acoperire de Gradul Trei, nume de cod: Alfred. Raportez! Și dansul începe de la capãt, fãrã nici o continuare, fãrã nici un raport, fãrã nici o explicație. Toporișca îmi trece iar cu lama ascuțitã la numai câțiva milimetri de gât. Încerc sã-l rog pe Îngerul Copil sã nu mai cânte, dar buzele îmi sunt și ele pline cu ciment și nu-i nimic de fãcut. Sunt obligat sã stau aici unde din senin, Colecționarul ridicã satârul și taie fulgerãtor sfoara de care este atârnatã colivia. Observ cã oricât de tare s-ar contorsiona în ritmul lui drãcesc, Colecționarul își ține în permanențã mãdularul în mânã. Petecul negru este plimbat de la un capãt la altul al pulii Colecționarului. Colecționarul se masturbeazã. Se aude zgomotul ca de clopot pe care colivia în care cântã Îngerul Copil, îl scoate când lovește podeaua încãperii. Are efectul unui gong ce pune capãt spectacolului. Pe neașteptate se instaleazã liniștea. Îngerul Copil s-a oprit din cântat. Colecționarul este însã epuizat. Deși respirã precipitat, respirația nu i se aude. În zadar urlã Colecționarul la Îngerul Copil, dupã ce reușește sã se îndrepte de mijloc, nu se aude nimic, doar gura i se deschide și i se închide într-o muțenie completã. Pe mãsurã ce urlã fãrã sã scoatã nici un sunet, se albește la fațã și obrajii i se adâncesc spre centrul gurii ca și cum gingiile i-ar atrage ca niște magneți. Pleoapele i se învinețesc. Dupã traiectoria capului și forma gurii, Colecționarul se pare cã rage la Îngerul Copil care în continuare nu da doi bani pe Colecționar. Ușița coliviei este izbitã cu o furie nebunã de gratii și mâna Colecționarului nãvãlește înãuntru, apucându-l de ceafã pe Îngerul Copil. Când îl trage afarã, realizez pentru prima datã cât de mic este Îngerul Copil. Nu are mai mult de douãzeci de centimetri dar asta este ultima problemã în momentul de fațã. Colecționarul îl ridicã deasupra capului pe Îngerul Copil și întorcându-l cu fața spre el continuã sã urle și sã-l scuipe necontrolat. Îl ține ca pe un pisoi. Îngerul Copil tot nu se sinchisește. Și pentru prima datã de când și-a rupt pantalonii, Colecționarul dã drumu mãdularului erect și se folosește de mâna dreaptã pentru a îi sufleca Îngerului Copil rochița de pene strãlucitoare. Îngerul Copil nu poartã chiloți și are fese albe ca marmura. Îmi amintesc de Venus din Milo pe care o vãzusem într-un album de artã și mã ofticasem cã cearceaful ãla îi acoperea trupul de la brâu în jos. Îngerul Copil este îndoit de mijloc ca o pãpușã de plastelinã. Colecționarul îl forțeazã sã se aplece în fațã și sã își ridice curul. Apoi printr-o mișcare rapidã și imprevizibilã își îndeasã mãdularul între fesele Îngerului Copil și fãrã sã piardã nici o secundã începe sã i-o tragã pe la spate. Pentru un foarte scurt moment, Îngerul Copil se pierde cu firea și câte o stea roșie îi rãsare în fiecare obraz. Apoi moare. Iar îi rãsare, iar moare ºi uite aºa se creeazã un pâlpâit continuu, un pâlpâit simetric ce merge pânã într-un roºu aprins ce apoi se stinge, apoi se aprinde, apoi se stinge, se-aprinde pe chipul Îngerului Copil. Colecționarul își ține ambii ochii întredeschiși ca efect al intensitãții plãcerii. Dintre pleoapele ochiului stâng se întrevede întunericul foarte intens ca și cum acolo s-au retras sã moarã toți sorii bãtrâni, rãmași fãrã planete. Ochiul drept este gata sã îi iasã din orbitã. Îngerul Copil aratã în momentul de fațã ca un prezervativ cu aripi. În delirul orgasmului continuu, Colecționarul îi desparte aripile și îl ține de ele în timp ce i-o trage din ce în ce mai repede. Apoi chiar în mijlocul spasmului final, când sunt gata sã jur cã un fluviu de spermã va tâșni din gura Îngerului Copil și va inunda încãperea, Colecționarul ridicã satârul cu mâna dreaptã în vreme ce cu stânga își prinde victima de pãrul mãtãsos și bucãlat și trãgându-l în sus îi întinde gâtul și .... zang. Capul Îngerului Copil se rostogolește pe podea râzând într-un asemenea hal încât liniștea din camerã se sparge și ea cu un zgomot de geam imens aruncat de la etaj. Colecționarul se prãbușește și el pe podeaua rece cu trupul decapitat al Îngerului Copil zvâgnindu-i pe pulã. Din gâtul tãiat tâșnește sânge amestecat cu spermã. Din colțul camerei se aude hohotul înfernal al capului secționat cu o precizie așa de mare încât din el nu curge nici o picãturã de sânge. Ba mai mult, din cauza râsului capul Îngerului Copil s-a înroșit permanent în obraji. Ceva este în neregulã, îmi zic în timp ce mã uit foarte atent la trupul decapitat. Nici din trup nu curge sânge. - Cheamã Salvarea! Cheamã Salvarea! Urlã la mine Colecționarul. Cheamã Salvarea pânã nu este prea târziu. Ajutooooorrrr! Ajutoooorrrr! Cineva sã cheme o Salvare. Sunt rãnit foarte tare. - Salvarea?! Cum sã chem salvarea? Ai înebunit, te vor da pe mâna Poliției și vei înfunda pușcãria pentru omor deosebit de grav. - Cheamã Salvarea! Urlã cât îl țin plãmânii Colecționarul. Nu vezi cã mi-am tãiat pula? - Pula? Întreb eu foarte neîncrezãtor. Cum vine asta? Zic în sinea mea și înțeleg totul în clipa în care mã întorc spre capul Îngerului Copil și îl surprind mestecându-i Colecționarului capul pulii. - Nu râde porcule, strigã Colecționarul cãtre capul Îngerului Copil. O sã vezi tu pe dracu. Tu nu sta, cheamã dracului Salvarea aia o datã, o sã mi se scurgã tot sângele din corp. Pentru moment am ezitat sã sun pentru cã nu eram convins cã este adevãrat. Apoi am ridicat receptorul, venindu-mi în fire. Dispecerul serviciului de ambulanțã mi-a cerut adresa Colecționarului. - Iar și-a tãiat ãla pula? Întreabã brusc dispecerul cum aude adresa Colecționarului. - Da, nu știu ce sã fac, poate muri în orice secundã. - Stați liniștit, nu o sã se întâmple nimic, putem spune cã este un profesionist desãvârșit. - Vã referiți la Colecționar? - Dar la cine? Întreabã dispecerul și îmi trântește telefonul în nas. - sunt pe drum, îi transmit Colecþionarului. Auzind asta el se ridicã în picioare þinându-ºi în mânã pula tãiatã ºi o ia la fugã ca nebunul culoarul ce leagã cele douã camere. Dintr-o miºcare dã la o parte prelata. Aerul se face iarãºi albastru. Colecþionarul urcã pe scãriþa folositã de cel ce curãþã bazinul ºi când ajunge sus, cand mai este o palmã între el ºi tavanul înalt de patru metri, îºi dã drumu ca un bolovan, scufundându-se tot mai adânc în timp ce Îngerul cu Aripi de Peºte înoatã în jurul sãu râzând râsul delfinilor. Colecþionarul atinge fundul bazinului cu spatele. A rãmas aºa inert, fãrã sã se opunã scufundãrii cu miºcãri menite sã-l þinã la suprafaþã. Încet încet corpul se întinde pe fundul acvariului, dezmorþinu-ºi genunchii. Mâna stângã pica ºi ea inertã pe lângã corpul subþire. Numai dreapta îi rãmâne încleºtatã pe membrul decapitat. Îngerul cu Aripi de peºte se aºeazã în genunchi lângã Colecþionar. Îi cuprinde cu mâna stângã mâna dreapta strângând astfel ºi mai tare de mãdularul prin care se vedea ca prin furtun. Ingerul duce mâna dreaptã la spate ºi nu ºtiu de unde scoate un ciocãnel cu coada de fildeº ºi capãtul de sticlã neagrã. Un cub de sticlã întunecatã pe bãþ. O acadea plina de cioburi. Apoi striveºte practic mâna Colecþionarului pe membrul erect ºi faþa acestuia se crispeazã de durere. Fãrã nicio ezitare ridicã ciocãnelul ºi îl loveºte pe Colecþionar peste noul cap al pulii. O datã, de douã ori. Toc, toc, toc, toc, toc, rãsunã înfundat prin geamul acvariului în timp ce Îngerul cu aripi de Peºte îi bate Colecþionarului pula înãuntru ca ºi cum ar bate un cui în podea. Când ajunge la jumãtate strânge ºi mai tare însã de aceastã datã îºi obligã victima sã ia mâna de pe membrul erect ºi continuã sã batã, o datã de douã ori, de trei ori pula Colecþionarului a intrat cu totul înãuntru. Totul se petrece repede. Cum iºi terminã treaba, Îngerul Copil cu Aripi de Peºte îl apucã pe Colecþionar de gât ca pe un pui de gãinã ºi îl aruncã afarã din bazin. Acesta se prãbuºeºte la picioarele mele în vreme ce Îngerul cu Aripi de Peºte îºi lipeºte nasul de geam ºi se strâmbã la Colecþionar scoþând limba ºi încreþindu-ºi fruntea. Se vede cât este de bãtrân de fapt Îngerul când chipul îi este brãzdat de mii de riduri ce scot la ivealã o mumie egipteanã prost conservatã. Imaginea asta cu Îngerul schimonosit nu are nevoie de sunet pentru a fi înspãimântãtoare. Mã apucã tremuratul dar în ciuda spaimei ce mã cuprinde nu îl pot lãsa pe Colecþionar acolo. Mã aplec asupra lui ºi abia acum observ cã sub buric mai are un buric, un buric perfect rotund ºi adânc al cãrui capãt nu se vede. Îl apuc de subþiori ºi îl târãsc de-a lungul coridorului roºu, pânã în camera în care încã rãsunã râsul Îngerului decapitat. Îl sprijin cu spatele de colivie ºi mã retrag spre uºa de la intrare cu gândul s-o ºterg de acolo cât mai repede cu putinþã. Nu vreau sã fiu totuºi ultimul om care l-a vãzut în viaþã pe Colecþionar, acest lucru ar creea complicaþii, aºa cã mã rãzgândesc ºi aºtept, poate poate o veni careva. Infirmierii dau buzna în camerã și luându-l pe sus pe Colecționar se fac nevãzuți. Dupã numai câteva secunde ușa se deschide iar cu putere și de data asta în camerã intrã un singur infirmier ce carã o ladã frigorificã. Fãrã sã se sinchiseascã de mine apuca capul Îngerului Copil care mestecã relaxat în continuare și îl aruncã în lada frigorificã. Pleacã la fel cum a venit, grãbit și fãrã sã mã priveascã mãcar. Nu-i sãnãtos sã mai îmi pierd vremea pe aici așa cã scot mobilul și chem un taxi rugându-l pe sofer sã meargã în direcția opusã Spitalului cât mai departe și cât mai repede cu putințã. - Mergi încolo pânã îți spun eu sã te oprești, îi spun șoferului dupã care scoțând la întâmplare o revistã din rucsac, mã prefac cã citesc doar aºa sã nu stau de vorbã cu el.

Patrioți pânã în mãduva oaselor și credincioși pânã la infarct, Fata și Bãiatul au umplut rucsacul de sprayuri cu vopsea, și simțindu-se vinovați fațã de vopsitorii de ouã ce se apucaserã de treabã cu noaptea-n cap precum orice psihopat de rând s-au gândit sã dea o mânã de ajutor de dragul Sfintelor Paști. Si cum pe la noi, vopsitorii de ouã sunt în majoritatea mari mâncãtori de cãcat când vine vremea sã îsi respecte religia, cei doi s-au gândit sã le facã o bucurie. Câte ouã vopsite poate mânca un om s-au întrebat ei. Douã, trei, deja este exagerat. Dar cum cãcat se mãnâncã tot timpul, chiar si între douã ouã, Fata și Bãiatul au ieșit pe strãzi și apucându-se de vopsit în culori vesele toți cãcații ce le-au ieșit în cale, au fost mândri sã declare paștele de anul trecut drept primul paște cinstit sãrbãtorit vreodatã în România. Astfel Constãnțenii și-au putut mânca liniștiți ouãle roșii în aer liber, stând pe o bancã sau plimbându-se agale și plini de curãțenie sufleteascã printre miile de cãcați roșii, argintii, albastri, aurii.
foto: Lorelai Gumeni. este interzisa publicarea lor fara acceptul autorului

foto: Radu Matei

1.

pentru cã nu puteau sã mã iubeascã
le-am ucis. erau obosite. deºi le serveam
cafea de cristal mãcinat în burta luminii.

ºi prafuri lucide din praful de mine.

apoi aruncam cu pãianjeni transparenþi
sã te sugã din sângele meu. cicã acolo eºti mai tare.

ºi iatã-i acum dormind, bolborosind, obsedaþi de tine
lângã tine. mã rog. lângã ele. sau voi.

afarã însã întunericul e sclipitor ºi nu mai are
nici o importanþã. oricum le-am ucis ºi le-am
smuls aripile cu cleºtele. erau obosite ºi parcã
prea lungi ?

2.

poate sã fie scurt sau poate sã fie lung
fãrã sã fie deloc. Sã fie numai de aici
pânã la pãsãrile din sala de gimnasticã
a cerului.

Tu sã îl încurajezi ºi sa îl aplauzi
Când ridicã o pasãre mai grea.

El este angajatul meu universitar la catedra de zbor,
o sã se simtã împlinit. Foarte aproape de medalie.

3.

Culegãtorul de iarbã îmi este prieten
programat sã intervinã ºi sã rupã în douã verdele
lung ºi ascuþit din faþa lui.

ªi apoi uitã. ªi firul se repetã
Fãrã ºtirea lui. A culegãtorului de iarbã
Proaspãtã.

Foarte bine intenþionaþi, ei culegãtorii de iarbã,
Sterg firele de trupul transpirat. ºi chiar de tot.

Venim noi ca niste draci în urma lor
Luam firele ºi fugim cu ele în cea mai
Necunoscutã noapte, cu întuneric amnezic.
Ni le înfigem în cap. orice, numai sã uite
O datã de ele culegãtorul de iarbã ºi sã
se întoarcã acasã.

4.

dacã se încalþã cu lumi ce viseazã
teniºi alergând prin tine, poate fi femeia exactã.
despre idealul ei de a deveni idealul tãu
este vorba.

dacã se încalþã cu inima mea ce viseazã
aiurea copaci simpli, doar copaci cu frunze
cu flori, cu scoarþã, cu trunchi, cu gând, cu incendii
va merge numai pe cãrbuni incinºi ca sã
îmi demonstreze credinþa în idealul
acestei clipe din lapte ºi stele.

Dacã se încalþã cu orice viseazã
Trompete de hârtie subþire,
poate zbura departe
pe note
ªi tot despre ideal va fi vorba. În orice
Situaþie este
vorba despre un ideal exagerat
Irealizabil ºi lipsit de sens.
Pe care îl voi da aºadar copilului
Cu visele proaspete.

5.

dacã fac cercetãri ºtiinþifico zburãtoare
pe fluturele de tine ajung la rezultatul
de sus al prãbuºirii, din vârful aripi unde zborul
te întâlneºte ºi îþi polenizeazã absolutul
fãcându-l mai mulþi, incredibil de absoluþi.

acesta este însã un fluture de mine
care nu duce la nici un rezultat armat, dar tot
din vârful aripi unde zborul aºa ºi pe dincolo
absolutul pe rând de absoluþi,
ca o familie de prieteni. cam cât
o specie. o specie ºi ceva.

însã cercetãrile sunt pe sfârºite
ºi nu îmi amintesc nimic
din toate alea. nici un calcul. nici o ecuaþie.
cu o singurã cunoscutã mirare. dar superbã
vreau sã spun.

6.

la firul pãrului de iarbã se pune pe picioare
o nouã afacere. O nouã stelãrie. Aici, normal,
se vor planta, se vor creºte ºi se vor culege stele
precise.

stele altoite cu cãpºunile de pe tricoul tãu
sau împerecheate cu copiii din întunericul
moale al primului vis.
se vor cloci chestii de-astea
cu raze foarte coapte ºi zemoase.

din ele vom gãti mâncãruri. vom extrage esenþe.
din ele. sã fie foarte clar. de lunã.

7.

Mã trezesc într-o zi oarecare.
Obiectele din familia obiectelor mele
nu îmi mai provoaca nimic.
Tot ce eu cred cã ele imi provoacã,
mi se ºopteºte de fapt din altã parte albastrã,
dacã albastrul existã.
Cã ele au fost inofensive.
Cã ele nu mi-au tulburat privirea cu sublimul.
Nu ele m-au fãcut sã râd isteric,
nu ele m-au învãþat sã îmi miros iubita.
Nu ele oricum ºi oriunde
cel nascut din pãmânt moare din cer.

8.

vreau sa fiu îngropat în piramida aia mare ºi strãlucitoare.
în piramida aia construitã din capetele strãbunilor mei.
îmi donez ºi eu capul de asemenea spre a fi pus
în completare la marea piramidã, la marele sarcofag.
aºa ca trupurile noastre sã fie îngropate în capetele celorlalþi.
adicã trupul meu sã fie îngropat în cavoul familiei sale.

ºi prima cãrãmidã care a fost pusã deja sã fie capul lui adam.
apoi aº mai dori ca pe primul rând
sã stea bineînþeles capul lui isus,
a lui eminescu, a lui dostoievsky, a lui van gogh,
a lui withman, a lui naum, a lui stãnescu,
a lui popescu, a lui villon, a lui baudelaire,
a lui miller, a lui motzart, a lui rimbaud
ºi al Lui

vreau capul Lui
adicã toate capetele care au avut
inimã în loc de creier.

capetele cu miez de inimã care bate.
capetele cu miez de inimã care cântã.
capetele cu miez de inimã care iubeste.
capetele cu miez de inimã care vorbeste.
capetele cu miez de inimã care priveºte.
capetele cu miez de inimã care trãieºte.
capetele cu miez de inimã care zâmbeºte.

capete zâmbitoare.
secþionate perfect fãrã maþe care sã atârne.
fãrã dâre de sânge ºi de alte substanþe.
doar cu dâre de luminã ce rãmân în urma inimilor.
vreau sã-mi îngropaþi trupul în piramida asta de capete.
ºi bineînþeles cã vreau ca ultimul cap sã fie capul meu.
ca din când în când sã vã mai zâmbesc
ºi eu aºa din toatã inima.

9.

intru în liniºtea asta de corp cu voce tare.
luminile sunt stinse. uºile sunt încuiate.
locatarii dorm cu visele trase pe ochi sã nu îi
deranjeze lumina. e un bloc bun.
am auzit ºi eu cã se vând apartamente pa'ici.
cã este o zonã bunã. foarte aproape de inimã.
doar deschizi uºa ºi dai nas în nas cu ea. cu dragostea.

când era micã suna la uºã ºi fugea.
pânã au chemat poliþia.
de fiecare datã se împiedica ºi cãdea pe scãri.
eu o luam la mine acasã în trup ºi o bandajam.

îi cântam º-o legãnam pe picioare. o adormeam.
îi plãcea sã rãmânã la mine peste noapte. se
simþea în siguranþã.
o înveleam.

dimineaþa îºi vedea de ale ei.
la plecare îi plãcea sã coboare cu liftul.
liftul din noul nostru bloc merge însã doar în sus
spre rai ºi este mai tot timpul ocupat.

este principala atracþie turisticã a oraºului.

când s-a fãcut mare,
trupul meu i-a rãmas mic.

ºi pãrþi din ea rãmâneau înafara mea.

mã simþea mai bine decât o simþeam eu pe ea.
pe la fiecare intrare îmi ieºea în întâmpinare.

eu nu puteam sã mai ies înafara ei.

apoi am devenit doar o hainuþã de varã.
apoi o pereche de chiloþi.
apoi un ciorap de mãtase.
apoi un absorbant zilnic.
apoi bentiþã de prins pãrul.
apoi un tampon intern.
apoi hârtie igienicã.

dupã o vreme am ajuns tatuaj.
pânã mi s-a permis de curând
sã mã odihnesc mereu pe buzele ei,
devenind strãlucirea din zâmbet.

10.

las ușa deschisã pentru tine
știu cã nu vrei sã intri
las ușa deschisã pentru tine
sã poți spune
lãsase pânã și ușa
deschisã pentru mine.

11.

liniºte morþilor! aici se trãieºte.
voi întindeþi iubitelor voastre
trandafiri fãrã petale.
voi sunaþi la hotline ºi cereþi cu dragostea
voi pierdeþi nopþile ºi eu le câºtig.
voi naºteþi copii vii ºi le daþi baloane de fier
voi vedeþi frumuseþea numai prin ciorapi de plastic
voi mâncaþi cojile ºi aruncaþi miezul
voi mergeþi în mâini sã nu vã murdãriþi pe picioare
voi spuneþi o mânã o spalã pe alta
voi plãtiþi lumina ca pe ultima curvã
voi cãutaþi pe google nimicul sã vi-l întindeþi pe buze
eu îmi aºtept fetiþa lângã statuie
doar pentru cã ea ºtie sã râdã.
asta e simplitatea ºi suficienþa iubirii.
voi putreziþi pe trotuare ºi stelele voastre put în cer
voi vã faceþi praf ºi eu vã presar pe aripi de fluturi.

12.

copilul de turc trimis la cerºit
plânge profesionist ºi eu nu
îmi dau seama. el plânge
în hohote ºi fãrã lacrimi.
plânsul lui este sãrac.
plânsul lui este chel.
plânsul copilului este bãtrân.
el seamãnã cu ultima ploaie
prin care cerul îºi dã sufletul.
dar eu nu îmi dau seama de
asta ºi-i dau copilului
în continuare bani pânã
când din ochii lui încep sã
curgã ºiroaie fise de
cinci mii.

13.

acum naºte mama sicriul
de lemn lãcuit, proaspãt
bãtut în cuie, sicriul încrezut,
plin de mine, plin de flori
ºi de coroane ornate cu
panglici pe care scrie
cu negru: nu te voi uita
niciodatã, mama.

14.

mi-a spus cã dacã mai iau
o singurã datã droguri mã
pãrãseºte
dacã mai iei o singurã datã
cãcaturile alea te pãrãsesc
nu pot sã trãiesc cu tine în
condiþiile astea, mi-a spus
ºi am luat.

15.

tinereþea nu are nevoie de mine.
a învãþat sã se fecundeze singurã.
mã aruncã peste umãr ºi nu se mai
uitã înapoi. priveºte fix înainte
ºi în ochii ei înoatã fericiþi peºtii
perfect adaptaþi la uleiul fierbinte.

16.

la început numai un fluture perfect
zboarã înapoi ºi-o ia spre molie.
îl simþi în stomac în timpul
visului ºi uiþi de trupul adormit
cu gura larg deschisã
în care îþi intrã moliile
curgând ºiroaie din
salteaua ruptã a patului.

17.

mama e mândrã de mine.
pentru a-ºi demonstra dragostea mã linge pe cap
pânã chelesc.

nu ºtiu ce sã mã fac.
acum sunt urât pur ºi simplu
ºi mã gândesc cu tristeþe la vremurile
în care eram frumos ºi urât
pentru asta.

18.

facem omul de zãpadã pe stradã.
el nici nu ne bagã în seamã.
nu se clinteºte.
priveºte fix spre vara
de pe acoperiºul casei noastre.
ca ºi cum acolo ar trebui sã fie casa lui
cu tine de zãpadã proaspãtã ºi vie
la fereastrã.

19.

existã nopþile în care sunt treaz
ºi dansez sub cearceaf.
în nopþile astea deschid larg
fereastra, luna îºi bagã picioarele
de luminã lungã pe geam ºi
eu mã uit cu orele sub fusta ei
pãtatã de stele
gândindu-mã la fusta ta
pãtatã de sânge
pe care o purtai din când
în când aºa, dupã ce dispãream toþi
ºi rãmâneai singurã.

20.

sunteþi campion!
poftiþi coroniþa de rãdãcini
înfipte-n cer.
florile cresc în cap.

21.

ne cunoaºtem în ceapã
unde pe loc ne þâºnesc lacrimile
ºi ne futem aºa cu ele pe afarã
pânã când iubirea despre care
gângurisem porcos în tot acest timp
curãþã ceapa de amintirile noastre
uscate ºi o taie felii subþiri cu tot
cu carnea noastrã ºi lacrimile
îi dau brusc în ochii celor
ce se cunosc în bucãtãriile
înalte unde nu existã diferenþe
între cutremur ºi dragoste.

22.

Dumnezeul ei este cel mai
bun ºi ascultãtor Dumnezeu
din lume. el nu pierde nopþile
nu bea ºi nici nu fumeazã
nu întârzie niciodatã la program
este un Dumnezeu serios
cu capul pe umeri
care ºtie ce vrea de la viaþã.
Dumnezeul ei este cel mai bun
ºi ascultãtor Dumnezeu din lume.
cel mai serios. nimic nu i se
poate reproºa. este un Dumnezeu
performant care îi îndeplineºte toate
dorinþele.

23.

dormi degeaba.
visul e la mine.

24.

fac totul pentru pisicuþa albã
ce îþi danseazã pe creier.
întreab-o dacã participã
sau doar se antreneazã pentru ceva.

25.

pânã ºi nopþile sunt în pas cu moda.
ele au ajuns niºte zile oarecare
bolnave de ficat. zile simple.
zile de zi cu zi în care doar
lumina e ceva mai galbenã.
de acum putem dormi liniºtiþi.
oricine ºtie cã hepatita iese
mult mai uºor decât întunericul
din noi.