to Blog or not to Blog

Asta e o bucata de proza pe care am inceput sa o scriu impreuna cu G.V, dar cu care am ramas pe cap, deocamdata. Sper sa o pot duce pana la final de unul singur.

Daniel Clinci & George Vasilievici
Work in progress

1.
Făt Frumos se trezi, se spălă pe ochi cu jăratec şi spuse în sinea sa, destul de tare, ca să-l audă trăgătorii cu urechea din palat: gata, eu plec.
2.
Surprinzător, exact în acelaşi timp, Marcel Proust [maʁsɛl pʁust] bea o cafea şi mâncă o madlenă, având în faţă fişa fiscală a lui Făt Frumos pe care o analiza încercând să găsească inconsecvenţe semantice. Îi stătea pe cap o meşă datorită calviţiei premature, precum şi un creditor pe nume Calvin ce nu contenea să-l bată uşor la cap cu o cheie fraceză şi cu un briceag elveţian de ciocolată.
3.
Fără să bănuiască măcar ce urma să se întâmple şi, mai ales, când, Făt Frumos îşi îndesă cu de-a sila în geamantanul de călătorii începând cu cei doi fraţi mai mari şi terminând cu trusa în care îşi ţinea periuţa de dinţi. Student de zeci de ani la fără frecvenţă, Făt Frumos colecţiona cu pasiune cursuri pe care nu avea de gând să se uite vreodată. Cu o mişcare iute, de profesionist, aruncă 10 kg de cursuri pe unul din talerele balanţei, după care luă geamantanul burduşit şi-l aşeză grijuliu pe celălalt taler. Balanţa înclină înspre cunoaştere şi astfel Făt Frumos se văzu nevoit să renunţe la 900 de g Drept Administrativ, 150 g Direcţii şi Orientări în Critica Postmodernă, 2 g poezie somaleză din sec al XVII- lea, 300 g Borland C++. Apoi rămase nemişcat pentru o vreme cu România pitorească a lui Vlahuţă într-o mână şi cu Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie a lui Eminescu, neputându-se hotărî la care din ele să renunţe.
4.
În camera sa tapetată cu plută, Marcel se lamenta, plimbându-se nervos dintr-o parte în alta a camerei, ţinându-şi capul în ambele mâini. Şi-ar fi dorit să-l bată la cap vreo gagică, nu să-şi piardă timpul cum făcuse mai toată viaţa sa, lăsându-se la cheremul lui Calvin. N-am timp de pierdut îi spuse Marcel lui Calvin, dar acesta adormise bătând în continuare cu cheia franceză şi cu briceagul de ciocolată sub pernă şi nu îl auzi.
5.
După ce îşi drămui bine bagajele, stând foarte mult pe gânduri în ceea ce priveşte alegerea Eminescu vs. Vlahuţă, Făt-Frumos decise să aleagă Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, pe motiv că era mai uşoară, cântărind doar 50 de grame, faţă de masiva Românie pitorească de 100 de grame. Egalând astfel bagajele de strictă necesitate, care începeau cu cei doi fraţi şi se terminau cu periuţa de dinţi, cu cele care întreţineau flacăra cunoaşterii, cuprinzând, printre altele, şi o ediţie princeps a Discursului despre metodele oculte de a invoca adevăruri demult uitate în negura timpurilor prin intermediul celor şaptezeci de arhangheli ai lui Jean Calvin, un evreu protestant, descendent al lui Isus din Nazareth, cel care se trăgea din casa lui David şi care a fost crucificat pentru varii motive, nu înainte de a stabili noua ordine a lumii, deşi probabil că ar fi fost indicat ca romanii să se grăbească un pic pentru a preveni crima de abuz la pacea planetară, carte pe care o primise cadou la o lansare cu cântec, undeva printr-o cârciumă, unde se desfăşurau periodic astfel de evenimente care nu aveau nici un fel de public, Făt Frumos încă mai privea cu jind către poezia somaleză din secolul al XVII-lea, care, la nevoie, ar fi încăput şi într-un buzunar sau chiar agăţată la gât lângă cruciuliţa pe care Sf. Petru era crucificat cu capul în jos. Călcându-şi pe inimă, o aruncă pe fereastră, nimerind fix într-una din urechile care îi ascultau toate gândurile, provocându-i acesteia un dezechilibru temporar, dat fiind că celulele însărcinate cu simţul echilibrului se află în urechea medie. Problema cu care se confrunta urechea putea fi, totuşi, mai gravă: gândiţi-vă că putea să o fericească cu un exemplar din Critica raţiunii de a ţi-o face cu mâna ta, scrisă prin secolul al IV-lea înainte de naşterea lui Christos, de un anume sfânt al literaturii apocrife, Onan din Zimbabwe, şi care atârna nici mai mult, dar nici mai puţin de 50 de kilograme fiind scrijelită pe plăci de abanos.

6.
În acest timp, Marcel, care se confrunta cu anumite probleme de ordin sentimental, dar şi social, fiind părăsit şi de cel care-i măsura timpul în permanenţă, bătându-i cu briceagul elveţian în cap periodic. După cum ştim, Calvin adormise, iar Jan Hus nu venise încă să-l substituie. Marcel se gândi cu tristeţe că era cu totul singur, începând o variaţiune pe teme binecunoscute: ubi sunt şi fortuna labilis. Dacă vom pătrunde în capul său, printr-una dintre urechi, pentru a consemna ce-i trecea prin cap în acel moment, vom descoperi că Marcel nu era deloc original şi nici măcar interesant. Să purcedem, aşadar:
„Ah, mi-am terminat toate pişcoturile, am băut cafea, să-mi fac oare un ceai? Dar unde l-am pus, tot timpul pierd cutia de ceai, cred că idiotul de Calvin mi-o ascunde pe undeva, dar s-ar putea totuşi ca Hus să fie de vină, de fapt, nu prea fac nici o diferenţă între ăştia doi; mi-e poftă de-o madlenă, oare mi-au mai rămas? Ah, toate s-au dus, de acum, altă vizită pentru aprovizionare la piaţă, ce bine ar fi fost dacă aş fi putut să-mi găsesc toate astea într-un singur loc, ca un fel de mega-piaţă, super-piaţă, un fel de piaţă enormă, să trebuiască să mă tot plimb de colo-colo pentru o amărâtă de madlenă, o hiper-piaţă, da, asta e, o hiper-piaţă, asta mi-ar trebui mie; ce-o fi oare în punga aia aruncată sub scaun? Uau, încă o madlenă, mmmm, e cam veche, dar merge; într-o zi tot o să-i mănânc eu briceagul elveţian al lui Calvin, să văd atunci ce-o să se facă doar cu cheia franceză, p-aia o mai împrumut de la el uneori ca să desfac piuliţa de la aragaz, oare ce faţă ar face dacă nu i-aş mai da-o înapoi? Dar nu pot să-i fac una ca asta, ce simpatic doarme, nemernicul; în schimb, Hus este un nesuferit, nu-l suport, niciodată nu mi-ar împrumuta nimic, scârţarul, când îmi e pişcotul mai delicios, atunci vine să mă irite cu o ditamai şurubelniţa pe care mi-o vâră între fese...”
Acestea erau gândurile foarte plicticoase ale lui Marcel. Mişcându-se complet la întâmplare prin camera sa tapetată cu plută, Marcel, fără a mai gândi ceea ce face, se puse pe plâns. Şi plânse zi de vară, până-n seară, când realiză că avea bagajele făcute din ziua precedentă, îngrămădite lângă uşă, aşteptând plecarea. Se ridică din pat, îşi aranjă rucsacul în spate şi îşi puse pălăria, dar numai după ce îşi curăţă pantofii şi le dădu un luciu de invidiat. El însuşi era mândru de pantofii lui, aproape că uitase plânsetul tras înainte. Deodată, din gândurile sale plicticoase se născu unul chiar interesant: Calvin se trezise. Ştia asta pentru că simţise cum cheia franceză îl bătea la cap. Îşi aminti brusc de fişa fiscală a lui Făt Frumos, în care, spre dezamăgirea sa, nu găsise absolut nimic. Şi exact în momentul acela primi o cheie franceză în scăfârlie, alături de o întrebare din partea lui Calvin: de ce plângi, Marci? Marcel se uită lung împrejurul lui, iar în capul său bătu pentru a treia oară cheia franceză.

[biserica gugǎl]

Maimuţa stǎtea pe fotoliul roşu din faţa calculatorului cu o pereche de cǎşti deosebit de mari pe urechi. Masa de plastic tremurǎ în timp ce ea tasteazǎ cu o vitezǎ fenomenalǎ, pe care nici un om nu a atins-o vreodatǎ. În stânga, un pat pe care o altǎ maimuţǎ stǎ întinsǎ şi fumeazǎ dintr-o narghilea, privind la televizor, cu o altǎ pereche de cǎşti uriaşe pe urechi.
Prima maimuţǎ ascultǎ în cǎşti poveştile celor 1001 de nopţi arabe pe fundal de muzicǎ neo-funerarǎ; cea de-a doua – sunetele produse de dragonul de Komodo în timpul împerecherii, mixate cu sunetul valurilor oceanului spǎrgându-se de ţǎrmurile pietroase ale Australiei.
Prima maimuţǎ este blondǎ, probabil se trage din orangutanul de Sumatra ... nimeni nu poate şti, totuşi. Are ochii ieşiţi din orbite şi creierul de exact 130 de centimetri cubi, ceea ce denotǎ o foarte dezvoltatǎ inteligenţǎ şi o acuitate vizualǎ deosebitǎ. Este îmbrǎcatǎ cu nişte pantaloni negri cu pete albe mici şi tricou roşu deschis cu marca inscripţionatǎ peste buzunarul din partea stângǎ: [Pull`n beri]. Poartǎ o bentiţǎ albǎ pe cap.
Cea de-a doua maimuţǎ este completamente neagrǎ, pare a fi un cimpanzeu african, foarte pǎroasǎ. Are fruntea teşitǎ şi ochii profund adânciţi sub arcade. Cu un volum al neurocraniului de aproximativ 53 de centimetri cubi, nu se poate lǎuda cu cine ştie ce inteligenţǎ. Fiind acoperitǎ de pǎturǎ, nu putem şti dacǎ este îmbrǎcatǎ şi cu ce anume..
- bǎ, Cornele, mai freci mult butoanele alea bǎ, cǎ, uite, a început familia bandi, bǎ... spuse cea de-a doua maimuţǎ, dezvǎluind o voce groasǎ, de bas, şi o mânǎ cu ceas de aur.
- domnule, vǎ rog, permiteţi-mi sǎ termin activitatea...am fost angajat pentru a lucra în acest domeniu în care m-am calificat dupǎ studii îndelungate, şase sǎptǎmâni la Centrul pentru Dezvoltarea Resurselor Primate, psihologie de grup, trei zile, lingvisticǎ generalǎ, patru zile, lingvisticǎ specialǎ, o sǎptǎmânǎ etc.etc. Am recomandǎri şi diplome, am luat premiul Uniunii pentru Drepturile Omului Contemporan, vǎ rog...
- mǎ şterg la cur cu toate hârţoagele tale...sau mai bine i le dau lu` tanti Jeni de la întreţinere, cǎ ea se trage din babuin, are un cur d-ǎla mare şi tare...toatǎ ziua o umblǎ muştele pe la spate şi, a dracu`, şi-a legat coada de urechea stângǎ, ca sǎ vezi, sǎ-i iasǎ mai bine în evidenţǎ posteriorul...Adu-mi un coniac mai bine...
- nu intrǎ în atribuţiile specificate de fişa postului...
- mǎi, Cornele, mǎ, eu te-am vǎzut cǎ eşti bǎiat bine crescut, nu ştiu, ai tǎi or fi fost proprietari înainte de Revoluţia Spaţialǎ, când s-au luat pǎmânturile...? Da` nu mai conteazǎ, lasǎ, a trecut şi aia; acum luptǎm pentru recunoaşterea noastrǎ drept urmaşi ai lu` homo ǎla de ni le-a luat...gura mamii lor...jucǎm o tablǎ ???
- domnule, cu tot respectul, nu vreau sǎ fiu acuzat cǎ nu-mi respect îndatoririle şi nici cǎ nu-mi fac norma de cincisprezece ore pe zi de muncǎ...ajung iar la spaţii verzi, am mai fost acolo şi credeţi-mǎ cǎ nu este un loc pentru cei trecuţi prin sistemul de educaţie, ca mine...poate tanti Jeni preferǎ deparazitarea bananierilor şi construcţia de stupi de termite dar eu, în nici un caz...
- stai bǎ liniştit cǎ am eu pile pe-acolo, te rezolv...hai o tablǎ...şi...adu-mi un coniac cǎ mor de sete...cu douǎ cuburi de gheaţǎ şi o felie de lǎmâie, te rog...
Maimuţa blondǎ merge pânǎ la tonomatul amplasat în colţul camerei şi apasǎ pe nişte butoane privind foarte atentǎ ecranul multicolor al aparatului. Se întoarce cu un pahar alb de plastic pe care îl înmâneazǎ celeilalte maimuţe.
- aşa bǎ, Cornele, bǎ ... cǎ doar nu suntem rozǎtoare ... Ce vrea ǎştia sǎ facǎ din noi ? Ce crede ei cǎ dacǎ ne-a învǎţat sǎ vorbim şi sǎ muncim acuma, gata, a rezolvat problemele ? ... S-au dus dracu` şi ei dupǎ Revoluţia aia Spaţialǎ ... Au dispǎrut complet ... dar eu ştiu cǎ se ascund pe faţa întunecatǎ a lunii şi cǎ vin sǎ ne selecteze pentru organe ... ca sǎ trǎiascǎ ei mai mult şi mai bine ... de-aia şi beau şi fumez ... ca sǎ n-aibǎ ce sǎ ia de la mine ... uite-aşa ... luaţi ... (şi ridicǎ degetul mijlociu arǎtând cǎtre tavan) ... la cioc ...
- domnule, cu tot respectul, cercetǎrile Institutului de Istorie a Primatelor aratǎ cǎ specia homo a dispǎrut undeva în spaţiul interplanetar dintre Neptun şi Pluto acum şase sute treizeci şi şapte ani tereştri ... Era într-o varǎ târzie, erau toţi îmbarcaţi pe Astrotanic şi s-au lovit de un cub mare de gheaţǎ ...
- manâncǎ rahat, am vǎzut eu filmul ǎla ... îngheaţǎ unu, îngheaţǎ altu, dar pânǎ la urmǎ tot se salveazǎ câţiva ... tu crezi cǎ era ei proşti sǎ ne lase bunǎtate de planetǎ ? Se întorc ei ... nu-ţi face griji ... hai ... adu tablele ... bǎ, tu ai auzit cǎ cicǎ homo sapiens se trage din maimuţǎ ? aşa ... bunnnn ... lasǎ cǎ le-o tragem noi lor ca sǎ nu se mai tragǎ ei din noi ... ce evoluţionismul meu ?
Maimuţa blondǎ aduce dintr-un dulap o bucatǎ de sticlǎ subţire şi douǎ dispozitive cu butoane ... Cealaltǎ maimuţǎ scuipǎ în palmǎ şi zice:
- ah, tata m-a-nvǎţat jocu` ǎsta.
Bucata de sticlǎ e aşezatǎ între cei doi pe un scǎunel de lemn şi se aprinde brusc, luminatǎ albastru şi roşu. Fiecare dintre cei doi iau câte un dispozitiv şi apasǎ tastele consecutiv.
- unu – unu ... gata, al meu eşti ...
- domnule, cu tot respectul, era doi – unu ...
- era, nu era, eu a fǎcut unu – unu şi gata ... ia uite al dracu`, şase – cinci ... Ai scǎpat cu una ... lasǎ cǎ vedem noi ... (scuip&#462 ... hai la tata ... (apasǎ pe buton)
- doi – doi ...
- pǎi da, sǎ fie frumos, auzi bǎ, Cornele, ce-a fost tactu, bǎ ?
- domnule , cu tot respectul, tata a fost misionar al bisericii gugǎl ...
- muncǎ de rahat, nu ? prost plǎtitǎ, alergǎturǎ, toatǎ ziua pe stradǎ ... pun pariu cǎ nici nu i-au dat sandale ... unde l-au trimis ?
- domnule, cu tot respectul, în epoca aia nu te duceai unde te trimiteau, te duceai unde voiai ... el vrut meargǎ în ţara de foc ... sandalele erau nişte cârpituri vechi de cel puţin douǎ sute de ani ... de la Renaşterea Primatelor ... piese de muzeu, dar foarte sensibile la diferenţele de temperaturǎ ... norocul lui a fost cǎ avea picioarele pǎroase ... cam ale dumneavoastrǎ ... i-a ţinut blana de cald ...
- şi inainte de asta, bǎ, ce-au fost ai tǎi ?
- erau, cu tot respectul, mari proprietari în deşertul nord-african ... creşteau cactuşi şi lipitori într-o oazǎ ... adunau seminţele de cactus, le prǎjeau şi le vindeau la pahar pe piaţa liberǎ din Maroc ... la fel fǎceau cu florile de cactus, dar pe acestea nu le prǎjeau cǎ miroseau neplǎcut dupǎ aceea ...
- adicǎ erau bişniţari (râde zgomotos, scoate ambele mâini de sub pǎturǎ, aruncǎ dispozitivul cu butoane, priveşte ceasul de aur) ... hai cǎ te-am bǎtut, mai facem una ? Auzi la el, bişniţari în ţara de foc, nasol tare, sandale din Renaşterea Primatelor ... flori de cactus, seminţe prǎjite la pahar ... cǎ bune mai erau ... şi nu mai ai bǎ seminţe de-alea ... hai cǎ-ţi cumpǎr eu câteva pahare, n-am mai spart de-alea de când eram mic şi mâncam banane trase în zahǎr ars de la nea Costicǎ butelistul ...
- domnule, cu tot respectul, vreau sa cred ca sunt prima generaţie din clan care va avea o slujbǎ nobilǎ şi nu va mai trebui sǎ recurg la asemenea trucuri pentru supravieţuire ... cu studiile mele, voi ajunge în scurt timp cercetǎtor la Academia pentru Simienii cu Abilitǎţi Extraordinare ... poate voi fi lansat şi în spaţiu când se va inventa tehnologia necesarǎ ... ǎsta e visul meu ... (priveşte melancolic în gol)
- bǎ, Cornele, bǎ, de unde ai învǎţat tu toate astea bǎ ? Cǎ mie nu mi-a trecut prin minte niciodatǎ sǎ mǎ apuc de şcoalǎ ... ba chiar m-au dat afarǎ de la grǎdiniţǎ cǎ mǎ bǎtea unu` care se trǎgea din gorilǎ, au zis cǎ n-am stofǎ de supravieţuitor şi cǎ sunt o linie destinatǎ extincţiei în câteva sute de ani, n-au mai vrut sǎ se ocupe de soarta mea ... ziceau cǎ n-am sǎ fac niciodatǎ vreun serviciu societǎţii ... dupǎ aia, la încadrarea în muncǎ, ştii cǎ pe vremuri era ideea aia cu distribuţia egalǎ a muncii si la noi şi la femele, mi-au zis cǎ sǎ mǎ duc croitor pe undeva ... cǎ la fierǎrie n-am loc .... da` las` cǎ le-am croit-o eu dupǎ aia ... linie destinatǎ extincţiei, rahat ... bǎtrânu` tot mai are un cuvânt de zis !!!
- domnule, cu tot respectul, eu am învǎţat limba speciei homo fǎrǎ probleme, auzind-o de la oamenii lor de ştiinţǎ când încercau s-o înveţe pe maicǎ-mea. Pe ea n-au reuşit s-o înveţe, dar am prins-o eu din zbor, doar ascultând .... dupǎ aia m-am interesat pe primanet şi am vǎzut cǎ au mai fost cazuri ca al meu ... dupǎ aia m-am perfecţionat prin educaţie, acum aştept sǎ mǎ cheme la decolarea în spaţiu ... voi deveni un erou al speciei noastre ... dar pânǎ atunci, muncesc pe unde pot ca sǎ-mi asigur existenţa.
- da` ce bǎ, maimuţele noastre de ştiinţǎ nu mai ştiu sǎ vǎ înveţe ... faceţi toate cursurile alea plǎtite cu de-alde homo ǎştia care oricum au înregistrat lecţiile alea acum o mie de ani, înainte de Revoluţia Spaţialǎ ... şi cui dracu` mai plǎtiţi, cǎ ǎştia au tǎiat-o de mult ? Logic, nu, se întorc ei sǎ-şi ia banii de la noi înapoi ... ţi-am zis eu cǎ nu-s proşti ? ai dracului, domle !!! (pauz&#462 ...şi cum bǎ, chiar nu mai ai tu nişte seminţe de-alea de selenicereus grandiflorus ?
- acelea, cu tot respectul, se vindeau drept flori, nu se recoltau seminţele ...
- lasǎ, bǎ, cǎ ştiu eu ce ştiu, erau interzise seminţele alea ... luam eu când eram mic şi hrǎneam dragonii de Komodo din curte cu ele pânǎ îi apucau pandaliile şi se coţǎiau ca iepurii ... (râde foarte zgomotos)
- am aflat cǎ s-a introdus şi la noi sistemul de colonizare prin reproducere ca la dragonul de Komodo ... se iau femelele, li se face un vaccin şi apoi sunt trimise în zonele necolonizate, Groenlanda, Siberia, Kamceatka, Alaska, Antarctida ... doar una, lǎsatǎ acolo cu mâncare şi apǎ pentru doi ani, într-un cort de douǎ persoane, chinezesc, şi, în timp, ajunge sǎ creeze un nou ecosistem ... ca la dragonii de Komodo, femelele noastre depun nişte ouǎ pe care le clocesc şi din care ies pui masculi care vor fertiliza femela, se vor înmulţi şi vor coloniza toate spaţiile. Iatǎ o dovadǎ de inteligenţǎ primatǎ !!!!
- pǎi, bǎ, dacǎ ǎia se aia cu mǎ-sa, atunci nu se încalcǎ Constituţia Primatelor Unite ?
- cu tot respectul, Constituţia a fost modificatǎ special pentru problema aceasta ...
- bǎi, da` ǎştia sunt în stare sǎ-şi modifice şi nepoţii numai sǎ arate cǎ ei sunt mai tari decât homo ǎla dispǎrutu` ... Bǎi da` poate ai nişte seminţe de saguaro, alea erau pentru mestecat dupǎ masǎ, ştiu cǎ le aruncam în gurǎ şi scuipam cojile într-un cornet de hârtie de ziar ...
Maimuţa blondǎ scoate din buzunarul pantalonilor o mânǎ zdravǎnǎ de seminţe prǎjite şi le pune pe o foaie de hârtie, împachetând-o în formǎ de cornet, dupǎ care oferǎ rezultatul maimuţei negre.
- aşa, bǎ, te-am citit eu, ştiam cǎ nu-ţi poţi lǎsa moştenirea geneticǎ sǎ se piardǎ în eter ...
- domnule, cu tot respectul, este un caz izolat, le am pentru digestie, mi le-a prescris medicul ...
- bine, bine (aruncǎ o sǎmânţǎ în gurǎ şi o mestecǎ, scuipând cojile la întâmplare pe pǎtur&#462
- poftiţi un cornet pentru coji ...
- lasǎ cǎ vine tanti Jeni acum la întreţinere ... i-am fǎcut program ... dacǎ ar fi dupǎ curu` ei ar sta toatǎ ziua şi ar molfǎi la banane ... javra dracu`...
- şi cum ziceaţi, cǎ vin de-alde homo înapoi sǎ ne ia pentru organe ?
- da, bǎ, Cornele, bǎ, ne urmǎresc de-acolo şi vin sǎ ne recolteze ... nu ştii când a dispǎrut nenea Paulicǎ de la scufundǎri de adâncime ... toţi ziceau cǎ s-a înecat, da` eu ştiu cǎ ǎştia l-au luat şi l-au dus acolo, avea primatu` nişte plǎmâni de nu vǎzuserǎ cimpanzeii ... ştii cǎ se trǎgea din urlǎtoare ... striga dimineaţa ca sǎ ne dea trezirea de se-auzea la zece kilometri ...
Maimuţa neagrǎ îşi mai aprinse tutunul din tǎviţa narghilelei, îşi puse cǎştile pe urechi şi zise, trǎgând din pipǎ:
- hai cǎ te las, mǎ retrag sǎ meditez ...
Maimuţa blondǎ începu din nou sǎ tasteze, parcǎ de data aceasta cu o furie mai aprigǎ. Pe ecranul monitorului se putea vedea urmǎtorul text:
PRIMANET: check mail / INBOX / compose new mail message
From: cornelsumatra@simian.pmt
To: The Academy for Simians with Special Abilities

Raport special, Cornel de la tastaturǎ: când eram pui şi locuiam printre tulpinile selenicereus grandiflorus şi visam la veriga lipsǎ dormind pe nisipul oazelor, obişnuiam sǎ-mi iau tubermanul cu gornete de-alea bune, cu bold în vârf, şi mergeam vreo şapte kilometri pe zi ca sǎ vânez femele de dragon de Komodo. Când ajungeam la ţarcul special pentru experimente de fertilizare şi reproducere mǎ urcam pe gardul de scândurǎ şi începeam sǎ bag gornete în toate tuburile tubermanului şi sǎ le suflu pe rând în bietele femele de Komodo care fugeau care încotro. Dupǎ aceea, mǎ retrǎgeam în spatele baobabului şi încingeam cu ceilalţi pui, unii care se trǎgeau din cimpanzeu (ǎştia îmi plǎceau cel mai mult), alţii din gorilǎ (de ǎştia mǎ feream, personal), alţii din urlǎtoare (aveau ǎştia o voce) şi începeam sǎ jucǎm de-a mijoarca cu tubermanele, care era gǎsit primea o gornetǎ cu bold în vârf în urechi. Eram cel mai bun ţintaş de sub coronamentul de la 2.24. Biserica gugǎl totuşi m-a convins sǎ plec cu tata în misionarism, oricum mi-o luam zdravǎn pe cocoaşǎ dacǎ nu acceptam. Vǎ mulţumesc, sper sǎ mǎ lansaţi în spaţiu...vreau sǎ fiu un erou...
PS: şeful este un dobitoc care fumeazǎ şi bea şi a aflat, nu ştiu încǎ de unde, cǎ specia homo ne invadeazǎ planeta. Tanti Jeni de la întreţinere are curul mare şi tare pentru cǎ se trage din babuin, pe deasupra o umblǎ muştele pe la spate toatǎ ziua.