Când, prin 1964, s-a hotărât apariţia unei publicaţii culturale la mal de mare, mâna de scriitori şi artişti dobrogeni a explodat de entuziasm. Era totuşi vremea când erau destui scriitori cu state vechi prin câmpul literelor, erau destui artişti dornici de a avea o revistă aparţinătoare lor şi pe vremea aceea se mai găseau şi bani pentru iniţiative şi proiecte culturale. Proiectul s-a definitivat în câteva luni, şi prin strădania lucrătorilor de la defuncta Tipografie Dobrogea, revista a apărut în ianuarie 65 într-un format şi o prezentare grafică ce a lăsat cu gura căscată pe majoritatea cunoscătorilor. Totuşi au mai trebuit să treacă câteva luni până când proiectul acesta ce încă mai funcţionează să capete o formă acceptată de organele de partid ale acelor vremuri. Căci acel prim număr, pilot, nu a trecut de incultura şi prostia politrucilor de la putere, fiind considerată o apariţie mult prea occidentală. Revista de cultură Tomis trebuia să fie de un alt format, mai mare, gen sovietic, pe o hârtie mai slab calitativă şi să se adreseze maselor şi nu doar elitelor intelectuale. Aşa că abia în iunie '66 a apărut totuşi primul număr oficial ce, iată, are o continuitate de patruzeci şi cinci de ani. Între timp, formatul a revenit la ceva mai adevărat pentru o revistă de cultură, condiţiile grafice s-au dezvoltat şi îmbunătăţit permanent şi revista a ajuns să se afle şi prin colţuri de lume unde mai există dragoste de cultură reală şi există enclave de români cu dor de ţară.

De câţiva ani, revista a trecut de la 16 la 96 de pagini, cu o bogată paletă din toate domeniile culturale atât ale cetăţii de origine, cât şi de pe alte meleaguri. Textele, fie că este vorba de proză, poezie, critică, traduceri sau prezentarea unor evenimente, au dat ocazia redactorilor şi colaboratorilor să se bucure de înalte aprecieri materializate cu premii şi diplome de excelenţă. Totodată, cu eforturile restrânsului colectiv redacţional s-au organizat manifestări culturale înnobilate de prezenţa invitaţilor din ţară şi străinătate, dincolo de celebrele Colocvii Tomitane şi Primăvara Poeţilor, totul culminând cu un periplu cultural în ţara de origine a primului poet de pe meleagurile noastre, Publius Ovidius Naso.  Cele două călătorii în Italia au marcat un redebut şi în domeniul cultural, dar şi în cel administrativ, pentru cele două oraşe înfrăţite Constanţa şi Sulmona. Astfel încât dincolo de expoziţiile, colocviile şi alte acţiuni culturale organizate în cele două oraşe s-a deschis o cale şi pentru schimburile economice.

La timpul acestei aniversări, cei care au fost, mai sunt şi vor mai fi cu sufletul alături de această familie: toate cele bune!

Într-un moment în care istoria se trăieşte simultan cu evenimentul, în care realitatea este sufocată de promiscuitatea şi senzaţionalul faptelor mărunte, ne-am smuls fără regrete din tentaculele lipicioase ale cotidianului vrăjitor, pentru a sta la poveşti despre teatrul dobrogean.

Demersul de a reconstitui peste jumătate de secol de istorie a teatrului din Constanţa a debutat pe calea undelor, la Radio Neptun, şi s-a extins în spaţiul tipărit al Revistei Tomis, ca o mărturie a cuvântului care, până nu este scris negru pe alb, parcă nu capătă credibilitate în istorie. Atelierele Revistei Tomis propun tuturor celor care iubesc universul văzut şi nevăzut al teatrului, Poveştile Thaliei Ex-Ponto, un demers radio-scriptic despre bogata şi, prea puţin cunoscuta, istorie a teatrului dobrogean. Vocea care ne împărtăşeşte fapte, evenimente, curiozităţi şi vorbe de duh îi aparţine secretarului literar de peste 30 de ani al Teatrului de Stat din Constanţa, Anaid Tavitian care, indiferent de context sau de anotimp, vorbeşte despre teatru cu o bucurie incomensurabilă.

O întâlneşti aproape în fiecare dimineaţă în staţia de metrou şi tren Grand Central. Oricum, mare diferenţă nu e într-un loc în care şi metroul şi trenul se numesc train şi în care distanţe care în Europa te-ar trimite către marginalele banlieues aici îţi aduc marginile înspre centru, ca pe un aluat franţuzesc savant alcătuit.

Reiau obsesiv tematica acestei rubrici demonstrative: tarele comunismului ne bântuie încă, ne modifică felul de a gândi, induc ideea anormalităţii şi a absurdului în defavoarea firescului celui mai insignifiant.