Acum vreo trei ani şi ceva, pe când locuiam la Constanţa, m-am întâlnit prin Bucureşti, pe Magheru, cu Iolanda Malamen. Ne cunoscusem la Timişoara, la o lansare de cărţi, şi apucasem să-i promit că-i voi acorda un interviu.
Preocuparea pentru cultura organizaţională este destul de recentă în analizele instituţionale de factură funcţionalistă. Iniţial, teoreticienii, precum Talcott Parsons (1951, 1966), considerau că o organizaţie poate fi înţeleasă în primul rând din perspectiva normelor formale şi a rolurilor pe care indivizii le ocupă într-o structură dată. Această perspectivă a dominat cercetările din deceniile trei, patru şi cinci ale secolului trecut.
