Pe copertă, poetul cu un iepuroi în braţe. În jur, acareturi lipoveneşti şi un ISBN tăiat la mijloc. Cadru rural şi nepăsare faţă de înregistrarea oficială la Biblioteca Naţională.
Petea la prânz (colecţia ISBN, o producţie un cristian, 2008), a lui T.S. Khasis, vorbeşte despre retragere din „structuri". Fireşte, ca orice act postmodern, o retragere mimată, conform unui gest livresc anterior: robinsonada.
Ultima actualizare în Vineri, 26 Februarie 2010 12:38
Într-un moment în care istoria se trăieşte simultan cu evenimentul, în care realitatea este sufocată de promiscuitatea şi senzaţionalul faptelor mărunte, ne-am smuls fără regrete din tentaculele lipicioase ale cotidianului vrăjitor, pentru a sta la poveşti despre teatrul dobrogean. Demersul de a reconstitui peste jumătate de secol de istorie a teatrului din Constanţa a debutat pe calea undelor, la Radio Neptun, şi s-a extins în spaţiul tipărit al Revistei Tomis, ca o mărturie a cuvântului care, până nu este scris negru pe alb, parcă nu capătă credibilitate în istorie. Atelierele Revistei Tomis propun tuturor celor care iubesc universul văzut şi nevăzut al teatrului, Poveştile Thaliei Ex-Ponto, un demers radio-scriptic despre bogata şi, prea puţin cunoscuta, istorie a teatrului dobrogean. Vocea care ne împărtăşeşte fapte, evenimente, curiozităţi şi vorbe de duh îi aparţine secretarului literar de peste 30 de ani al Teatrului de Stat din Constanţa, Anaid Tavitian care, indiferent de context sau de anotimp, vorbeşte despre teatru cu o bucurie incomensurabilă.
Ceea ce, în general, denumim prin termenul-umbrelă de avangardă a primit diferite definiri, în funcţie de intenţiile pe care le-au avut cercetătorii conceptului.
În numărul din 14-20 ianuarie al Observatorului cultural, dl. Alexandru Matei scrie un eseu despre „Cartea în criză", remarcabil prin modul frontal, fără menajamente, în care analizează situaţia cărţii, astăzi. Dl. Matei se bucură de criza cărţii din motive pe care ni le dezvăluie e parcurs. Printre altele, criza cărţii din jurul anului 89 a însemnat că se vindeau cărţi la kilogram, prin depozite, şi se citeau. Apoi, cartea a devenit obiect, adică s-a integrat în sistemul economiei de piaţă, fiind produsă, promovată, distribuită, expusă şi, eventual, cumpărată.