Invitatul rubricii Interviuri Neconvenţionale este europarlamentarul PDL, Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice şi autor al mai multor cărţi. Acesta vorbeşte despre despre ultima sa carte - Rumanii fericiti. Vot şi putere de la 1831 până în prezent, despre alegeri în general, despre limbajul bătăliilor politice de acum şi din trecut."Alegerile au fost întotdeauna contestate, exceptând...
Paginile scrise despre epoci din istorie care generează dezbateri atrag foarte mulţi cititori. Iar atracţia este motivată de dorinţa de a cunoaşte alte perspective asupra unor epoci trăite sau nu de noi înşine. "La mijlocul anilor '90, a apărut Cartea Albă a Securităţii. Mă rog, nu ştiu dacă era chiar Cartea Albă sau mai degrabă cartea...
Fiecare carte scrisă vreodată poate fi un motiv pentru a citi. Produsul creativităţii devine astfel însuşi argumentul care să ne îndrume spre a descoperi şi alte roade ale talentului unui scriitor. Iată pledoaria pentru lectură a lui Tudor Călin Zarojanu
Anul Caragiale - Ediţii speciale la TVR Cultural
Miercuri, 1 februarie, de la ora 20.00, TVR Cultural va transmite, în direct, o ediţie specială consacrată ANULUI CARAGIALE. Va fi o dezbatere despre actualitatea spiritului celui ce a fost I.L.Caragiale, moderată de Ioana Drăgan, la care vor participa criticul literar Ion Bogdan Lefter şi actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului I.L. Caragiale din Bucureşti.Aceasta este prima acţiune pe care TVR...
Cu siguranţă, v-a fost dat să puneţi mâna pe o carte care să vă impresioneze mai mult decât v-aţi fi aşteptat. Bucuria de a descoperi în paginile parcurse cu nerăbdare şi nesaţ este un puternic argument în favoarea cititului.Nu este singurul pe care vi-l prezentăm la rubrica "De ce-aş citi". Urmariţi pledoaria pentru lectură a lui...
Face parte din categoria debuturilor amânate, abia anul acesta, la 37 de ani, învingându-şi reţinerile cu volumul Paninsomnia, publicat, din păcate, la o editură obscură. Poezia sa este greu de încadrat, e stranie şi foarte bine scrisă, cu un nerv ce pare că stăpâneşte stările zonei unde aceasta prinde viaţă, zona spaţiului biografic la interferenţele sale cu imaginarul. Nu ne rămâne decât să spunem că e nedrept că Valentin Nicolae trece aproape neobservat prin poezie.
băiatul care semăna cu bruce lee
alegeam ce să mănânc funcţie de dinţi în dinţi mi-am aflat decăderea cum scriam cândva dinţii mei putregăiţi brăţări ieftine la mâinile nimicului în plus venit pe lume să-mi adun dinţii sparţi căzuţi prin colţuri de pâine
era sabatul
m-am întâlnit cu băiatul care semăna cu bruce lee în garsoniera lui, mi-a dat un costum negru cam de cioclu, cam de cantautor m-am spălat pe faţă, mi-am udat părul şi mi l-am pieptănat lins pe spate ca tano din caracatiţa sau ca eric roberts în analiză finală
băiatul ăsta bruce lee practica mauna, aşa îi zic eu, nu ştiu cum se numeşte la ei
tocmai mi se piliseră toate cioturile de dinţi şuieram când s-a terminat sabatul, am ieşit.
noapte. superb. un ger cumplit. îmi îngheţase părul. aveam un aer de prinţ, de rege, de mag aveam un entuziasm nefiresc vag preocupat veneam din umbră
ne-am întâlnit cu mihail misticul, cu lucian ecvestru, cu de marco am băut vodcă smirnoff sau sankt petersburg cu piper sau aromă de piper, nu mai ştiu precis
începuseră să mă usture gingiile mi le cauterizase erau carne vie.
mergeam pe unde am mai mers spuneam ce mai spusesem
şi vorbeam întruna, mereu despre fluidul invizibil pe care îl lasă oamenii când trec.
Mă clatin de subţire, mă ţin suav de ziduri
copilul încarcerării gândea drepţi, soldat n-ai voie să visezi mănâncă, soldat pâinea îmi sărea din mână ca o broască drepţi, soldat copilul surâdea stins, hepatic catarama mi se-agăţa repetat de tăblia mesei drepţi, soldat caporalul lovea în mine ca într-un alt cap al său de nesuportat drepţi, soldat.
Fără exfolieri
Alungă un gând printr-o zmucitură severă a capului. Alungă o succesiune de gânduri, o reţea, un lanţ. De ocnaş. Strânse puternic din dinţi. Rosti un „Da" răspicat, sonor, exploziv. Dezarmă. Refuză privirea neagră. Refuză simpatia, îmbrăţişarea, căldura.
Nimic nu îi era străin. Îngheţa totul, steriliza. Pământ îngheţat. Aer rece, tăios. Uscăciune.
Fără luxurianţa căldurii şi a umidităţii. Fără vietăţi. Fără căldura microbiană. Ritmuri lente. Fără exfolieri.
Nu fluturări rapide din aripi, nu inimi de vietăţi nervoase, calde, cu frecvenţe mari.
Rece. Probabil aştepta un foc purificator, frate îngheţului.
