William James Austin

(născut în 1950, New York)

Profesor asociat la State University of New York, Farmingdale, autor de poezie, ficţiune, eseuri teoretice şi monografii, câştigător al premiului acordat de The Association of Writers and Writing Programmes, două nominalizări la Pushcart Prize şi un loc doi la Allen Ginsberg Poetry Award.

Allen Ginsberg

(1926-1997)

Autor a numeroase cărţi de poezie, figură proeminentă a Beat Generation. Câştigător a multor premii, printre care National Book AwardThe Fall of America în 1974, laureat al Serilor de Poezie de la Struga în 1986, Premiul Pulitzer în 1995.

Anne Sexton (1928-1974)

Una dintre vocile marcante ale poeziei americane din a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin poezia confesivă practicată sau poezie pentru copii. Câştigătoare a Premiului Pulitzer în 1967 pentru volumul Live or Die. Se sinucide în 1974, din cauza bolii mentale de care suferea şi care o adusese spre poezie.

Prin numere

un poem de William James Austin

10. un savant renegat
a notat pe o căptuşeală albastră
că în mai puţin timp
decât îţi ia să decojeşti o stafidă
gaura neagră
mai întunecată ca africa
a înghiţit
soarele

9. mai multe sute de xeroxuri
au fost puse la treabă
şi curând lumea ştiinţifică
a scormonit universul
mai întunecat ca africa
aşa cum se arăta
în raport
în mâinile lor legănate

8. cuvinte
mai întunecate ca africa
s-au legănat pe paginile albe
ale fiecărui ziar
pe când ne întorceam cu
maşina acasă
de la cina de aniversare a
mamei tale
şi am spus: „o, ştiinţa!"
până în alee
când ai spus „o, uită-te
sera e inundată"

7. aşa că pilula de fertilitate
nu şi-a făcut treaba
dar noi eram siguri că

ceva important
se întâmplase în istoria noastră
chiar şi poeţii
cântau ode cerului
mai întunecat ca africa
şi planetelor

6. unul după celălalt
zeii dispăreau
întâi mercur şi apoi venus
apoi marte apoi jupiter
apoi saturn apoi uranus
apoi neptun apoi pluton
în timp ce liderii noştri
îşi întorceau privirile unii către ceilalţi
mai întunecate ca africa
şi pământul
o lua la sănătoasa
pe orbita lui

5. într-o noapte friguroasă de aprilie
mai întunecată ca africa
te-ai trezit
în copci
aşa că te-am întrebat
şi tu ai spus „am încetat
să-mi mai amintesc de accident"

4. chiar a doua zi
în editorial scria „azi se adună norii
şi mâine"

3. după ce toate planetele
n-au mai licărit
savantul renegat
fu încuiat
într-un loc
mai întunecat ca africa
pentru tot restul vieţii
şi un nou raport a fost scris
pe care cu toţii l-am citit
şi soarele era cântec
şi planetele se întorceau pe orbita lor
ca notele pe-o gamă

2. am hotărât
să facem în locul serei
o piscină
al cărei fund să fie
mai întunecat ca africa

1. căptuşeala albastră fu vândută unui muzeu
şi s-a declarat vacanţă
aşa ca liderii poeţii savanţii unii
albi ca norii
alţii
mai întunecaţi ca africa
îşi retraseră mâinile legănate
şi se duseră la pescuit

0. în anul 2000
au descoperit o gaură în ocean
eu cred că era Indian

Un Supermarket din California

un poem de Allen Ginsberg

Cum mă gândesc eu la tine în seara asta, Walt Whitman, şi fiindcă mă durea capul m-am plimbat pe trotuare, pe sub pomi, şi lucid m-am uitat la luna plină.

În goana mea obositoare să cumpăr fotografii, am intrat într-un supermarket de fructe luminat visând la enumerările tale!

Ce piersici şi ce penumbre! Familii întregi ieşite la cumpărături noaptea! Raioane pline de soţi! În avocado, soţiile! În roşii, bebeluşii! - şi tu, Garcia Lorca, ce căutai printre pepeni?

Te-am văzut, Walt Whitman, fără copilărie, un bătrân singur şi zgârcit

umblând printre pachetele de carne din frigider şi uitându-te furiş la băieţii de la legume

Te-am auzit punând întrebări de genul: Cine a omorât pulpele de porc? Ce preţ bananele? Eşti tu îngerul meu?

Mă plimbam încolo şi încoace printre stivele de cutii urmărindu-te pe tine, şi în imaginaţia mea detectivul magazinului mă urmărea pe mine.

Ne plimbam amândoi pe coridoare în imaginaţia noastră solitară gustând din anghinare, punând ochii pe orice delicatesă congelată şi făcând-o a noastră fără nici măcar să trecem pe la casă.

Unde mergem, Walt Whitman? Uşile or să se închidă într-o ora. În ce direcţie o ia barba ta în seara asta?

(Îţi ating cartea şi visez la odiseea noastră din supermarket şi mă simt absurd)

Ne vom plimba toată seara pe străzi laturalnice? Copacii adaugă umbră peste umbră, luminile se sting în case şi noi vom fi singuri.

Vom visa noi la America pierdută, la dragostea din automobilele albastre parcate pe alee în drum spre casa noastra liniştită?

Ah, dragă tată, cu barba gri, singur şi bătrân, odată curajos profesor, ce Americă aveai tu când Charon nu şi-a mai oprit feribotul şi tu ieşeai pe un mal plin de fum şi te uitai cum vaporul dispărea în apele negre ale râului Lethe?

După Auschwitz

un poem de Anne Sexton

Furia,

neagră ca un cârlig

pune stăpânire pe mine

În fiecare zi,

fiecare nazist,

a luat, la ora 8 dimineata, câte un bebeluş

şi l-a pârpolit la micul dejun

în tigaia lui

şi moartea priveşte cu un ochi obişnuit

şi ia murdăria de sub unghia lui

Omul este rău

Spun tare

Omul este o floare

Care ar trebui să fie arsă

Spun tare

Omul este o pasăre murdară

Spun tare

Şi moartea se uită cu un ochi obişnuit

Şi se scarpină în fund

Omul cu degetele lui de la picioare

mici şi roz

nu este un templu

ci o latrină

lăsaţi omul să nu mai ridice niciodată ceaşca de ceai

lăsaţi omul să nu mai scrie niodata vreo carte

lăsaţi omul să nu-şi mai încalţe vreodată pantoful

lăsaţi omul să nu-şi mai ridice vreodată sprânceana din nou

într-o seară caldă de iulie

Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.

Spun lucrurile acelea tare

Mă rog ca Domnul să nu le audă.

Traduceri de Corina Dragomir