Invitatul rubricii Interviuri Neconvenţionale este europarlamentarul PDL, Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice şi autor al mai multor cărţi. Acesta vorbeşte despre despre ultima sa carte - Rumanii fericiti. Vot şi putere de la 1831 până în prezent, despre alegeri în general, despre limbajul bătăliilor politice de acum şi din trecut."Alegerile au fost întotdeauna contestate, exceptând...
Paginile scrise despre epoci din istorie care generează dezbateri atrag foarte mulţi cititori. Iar atracţia este motivată de dorinţa de a cunoaşte alte perspective asupra unor epoci trăite sau nu de noi înşine. "La mijlocul anilor '90, a apărut Cartea Albă a Securităţii. Mă rog, nu ştiu dacă era chiar Cartea Albă sau mai degrabă cartea...
Fiecare carte scrisă vreodată poate fi un motiv pentru a citi. Produsul creativităţii devine astfel însuşi argumentul care să ne îndrume spre a descoperi şi alte roade ale talentului unui scriitor. Iată pledoaria pentru lectură a lui Tudor Călin Zarojanu
Anul Caragiale - Ediţii speciale la TVR Cultural
Miercuri, 1 februarie, de la ora 20.00, TVR Cultural va transmite, în direct, o ediţie specială consacrată ANULUI CARAGIALE. Va fi o dezbatere despre actualitatea spiritului celui ce a fost I.L.Caragiale, moderată de Ioana Drăgan, la care vor participa criticul literar Ion Bogdan Lefter şi actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului I.L. Caragiale din Bucureşti.Aceasta este prima acţiune pe care TVR...
Cu siguranţă, v-a fost dat să puneţi mâna pe o carte care să vă impresioneze mai mult decât v-aţi fi aşteptat. Bucuria de a descoperi în paginile parcurse cu nerăbdare şi nesaţ este un puternic argument în favoarea cititului.Nu este singurul pe care vi-l prezentăm la rubrica "De ce-aş citi". Urmariţi pledoaria pentru lectură a lui...
după atâta educaţie, sleiţi de puteri, nu ne mai gândim decât la o plajă imensă unde să punem corturi să stăm toţi cu un pahar rece în mână până când dispar diferenţele fizionomice ce e mai comod decât o mare frăţie alimentată cu lapte de vacă? un ashram micuţ cu posibilităţi de relansare a unor idei tropicale, rubiconde
părinţii, şcoala sau cetăţenii din jur ne-au insuflat
valori şi principii pe care plimbările de seară şi hrana adecvată le-au solidificat, am ajuns o mână de puştani care conduc lumea din parc, din cârciumă de pe bancheta ruptă a oricărui autobuz
dar nu putem duce la capăt nimic din ce-am învăţat câţiva vor muri, câţiva vor uita, ceilalţi vor fi prea laşi vaca ne va privi cu înţelegere cum ne curăţăm va fi dezamăgită, desigur, puteam deveni mult mai puternici doar privind-o în ochi şi pricepând
şi nu e vorba de nici un blestem, doar de îndemnuri din pop-culture, but only the lonely know why i cry only the lonely
dum-dum-dum-dumdy-doo-wah ooh-yay-yay-yay-yeah oh-oh-oh-oh-wah only the lonely
asta va fredona vaca şi vom trăi veşnic
romanian trip syndrome
la ieşirea din mamaia am intrat cu maşina într-o vacă vaca s-a întins pe capotă rănită ce facem cu vaca asta rănită ce facem cu hemoragia ei dacă am rupt kundalini-ul în ea
am ajuns la staţia de taxare mamaia vaca dormea ca la reanimare rănile i se uscaseră de la vânt nările i se uscaseră de la vânt dar o ajutam noi îi făceam vânt cu ştergătoarele de parbriz şi-i aruncam pahare de şpriţ între coarne
vaca n-a vrut să plătească taxa n-a vrut să coboare de pe capotă cum să intrăm în mamaia sub o vacă
aşa o vacă rebelă nu am mai văzut
aşa că nu am mai ajuns în constanţa stăm în camping la năvodari şi aşteptăm să treacă criza
invazia
în noaptea aceea, m-am întors târziu de la un chef de pe ştefan cel mare şi-am luat-o pe jos, e bine să mergi spre dimineaţă prin oraş, am trecut prin piaţa victoriei prin lumina aia galbenă galbenă şi stresantă
trebuia să fac stânga pe buzeşti, atunci stăteam pe mircea vulcănescu, şi când am trecut prin faţă pe la vox maris am auzit paşi în spatele meu, paşi apăsaţi de om greu nici nu m-am uitat înapoi pentru că nu aveam de ce
dar se părea că cineva se ţinea după mine la o distanţă egală şi, cam pe unde e acum mcdonalds, m-am gândit că trebuie să fie un câine, nimic altceva, un câine fără stăpân care, când n-are ce face, se ţine după cine apucă
când m-am întors să mă uit, am văzut că era o vacă una comună care se ţine după vreun om când n-are ce face şi mi-am continuat drumul, se va plictisi la un moment dat sau se va opri să pască vreun fir de iarbă mai mare
sau poate merge la piaţa matache, are treabă pe-acolo dar am trecut şi de matache, am intrat pe vulcănescu şi ea tot în spatele meu era, mergea liniştită şi mai dădea din coadă ca şi cum ar goni muştele
atunci i-am zis „du-te, vaco, în treaba ta, nu te mai ţine după oamenii cumsecade cu inima largă şi miloasă crezând că ţi-ar putea da ceva, te-ar putea folosi deşi nu au la ce, nu mai foloseşti la nimic în oraşe"
şi nici nu m-a băgat în seamă, doar se uita la mine cu ochii ăia mari şi comuni cu care vaca se uită la oameni s-a ţinut după mine până am intrat pe dacia, nici nu văzusem când am trecut pe lângă numărul treizeci şi doi
„vacă, vacă nebună, nu te mai ţine după mine, nu am ce să fac cu tine, stau cu chirie, nu am unde să te ţin nici măcar mama laptelui pe care-l beau în fiecare dimineaţă nu poţi fi, m-am învăţat cu laptele degresat brenac"
dar s-a ţinut după mine privind fix ceafa mea, poate în dreptul muzeului literaturii să fi întors un pic capul şi-am ţinut-o pe dacia înainte, am trecut de piaţa galaţi am ieşit în moşilor, „vaco, hai să ne înţelegem ca
oamenii, bem o bere la bloody mary, o dau eu după care mergem fiecare în treaba lui, înţelege-mă nu mă pune acum în situaţia de avea povara ta pe cap nu am unde să te ţin, nu am nutreţ, nici să te mulg nu ştiu"
vaca a dat din cap în semn că da, apoi în semn că nu se luminase bine între timp, cei care plecau la serviciu se uitau la mine ca la un om harnic care a plecat cu noaptea în cap cu vaca la păscut şi se gândeşte la ale lui
„vaco, eu iau de-aici un trolebuz, mă dor picioarele de mor" dar s-a urcat şi ea încet-încet şi s-a aşezat pe două scaune sau chiar trei în spatele trolebuzului, am coborât la kogălniceanu şi m-am dus către dâmboviţa, poate vrea apă săraca vacă
am cerut o găleată la florăresele de la izvor şi i-am dat apă doar a mirosit-o şi s-a uitat cu jind la iarba din faţa casei poporului unde am mers şi i-am povestit în timp ce păştea toată situaţia mea, i-am explicat pe-ndelete cine sunt şi ce fac
eram aproape exasperat de felul meu de-a fi, de faptul că nu pot să plec şi să nu-mi mai pese, să merg să dorm şi să mă duc la slujba mea care era în pericol, lipseam fără să dau un telefon şi să anunţ „îmi dau demisia
nu mai pot trăi în oraşul acesta în care vacile hărţuiesc oamenii", am alergat către dâmboviţa, am sărit în apă şi-am înotat, nu-mi dau seama cât şi până unde, m-am trezit la mult timp după şi nu mai ştiam nimic de vacă, chiar nimic
