Serediuc păstrează în textele sale ceva din solemnitatea poeziei moderne dar vine cu un imaginar proapăt, cu o expresie  curată, care scrutează obscuritatea unui spaţiu al îmbinării între exterior şi interior. Deşi tânăr, are o maturitate a discursului şi instrumente tehnice capabile să găsească acea nişă a limbajului în care să se simtă bine. Dincolo de puritatea frapantă a discursului, se poate simţi febrilitatea construcţiei lui, modul în care notează şi ia în stăpânire zonele de realitate care-i sunt apropiate printr-o filiaţie nebănuită. E un început bun şi sperăm că nu doar atât.

poemul de cânepă

ziua de azi

a fost ca o cădere neîntreruptă

la câţiva paşi de mine: nebunia

nu departe de ea o casă netencuită

ceva trebuia să mă oprească

ceva trebuia

să îmi răcorească braţele

am înfipt pioletul în oameni

iar locul acela fermentează

neîncetat

numai o moarte poate întrece

puterea acestui răsărit

le-aş putea avea pe amândouă

la capătul unui peron înflorit

minunea vine din întâmplarea

că am ajuns aici am plătit pentru apă

pentru internet şi celelalte păcate

am măturat pe nerăsuflate

lucrurile importante

sunt un husky ce traversează alaska

visam să am o librărie

în mijlocul unei păduri de fag

să îmi aşez cărţile ca pietrele în râu

peste toate să curgă viaţa

în forma ei cea mai pură

o umbră zgomotoasă

mereu deschide uşa

înăuntru dau buzna stabilopozii

nu mai e mult

şi oraşul se va prăbuşi

sub propria greutate

saturaţie

22.46 şi nimic de pierdut

m-am aşezat la marginea pervazului

pe un ghiveci lung de flori

o atingere a luminii pe hanoracul vintage făcea

să se merite totul

în aerul acela de noapte am găsit adăpost

aerul încins  şi transpiraţia rămasă în părul

de la subsuoară ca roua în iarba proaspăt cosită

stau chill.

la Kelly acasă

era rândul meu să spăl paharele

cu încă două mâini s-ar fi terminat totul

mai repede.

mi-aş fi dorit să fumez

să am setul acela de gesturi

care îţi dau încredere în tine.

acum am pornit după

laptele ascuns în supermarket

ca într-o cruciadă

mâinile foşnesc în buzunar

punga cea veche

în cap încă melodia

din maxi-taxi

baloane înghesuite

în burta unei vânzătoare

şi efectul de seră împrăştiat

peste capetele noastre

mă strecor, caut un reper

la trecerea camionului oglinzile

trepidează

un graffiti reuşit

împrospătează strada

sunt chill.

22.47 şi nimic de pierdut

nu speram să te mai găsesc

în spatele firelor de telegraf

atât de reci, atât de înşelătoare

ceaţa năvăleşte peste picioarele tale

încă umede şi moi

după gardul de sârmă

un vultur se hrăneşte din tine,

lapte ascuns

aici

uite, eu ca un animal ce se bucură de blana abia crescută
păşeam pe străzi care nu mi se cuveneau
de-a lungul lor luam locul celui ce vinde seminţe
locul unde se adunau curvele
locurile cele mai bune de cerşit

duceam laptele cu o mână de fier.
săream în apă fără să întreb despre moarte
într-o zi ca o mlaştină gura mi s-a închis
şi am rămas îngheţat în aer.
de atunci nu a mai mişcat nimic în mine.

capul mi s-a oprit în dreptul frizeriei.
o privesc încontinuu, în jurul meu se adună
pungi cu sticle goale, gunoaie. bărbierul a aruncat
o masă, un televizor şi părul din frizerie.

deasupra ferestrei scrie SOFT SALON COAFURA
iar pe uşă sunt lipite literele

D    E    S    C    H    I    S
soarele le îngălbeneşte dar nimic nu va rămâne
aşa cum mi se arată acum. eu stau la masă în mijlocul străzii
şi cred în dragoste
afară aerul rece împrăştie trecătorii. zgomotul plecării tale
cade peste fabrica de peste drum ridicând praful mort.