furtună de copii

Eu te ţin cu aripa dreaptă de după gât

şi mergem aşa

eu cu aripa stângă în buzunar

tu înfăşurată în pene până

peste bărbie

o mireasă ispititoare

într-o rochie cu faţa la spate

Te-ai masturbat cu aripile?

Te întreb acum!

Ţi-ai spălat chipul

cu aerul plin de lumină?

Ai trăit dimineaţa

sub pleoapele strânse?

Atunci devine acolo

Şi acolo nu este niciodată înnorat

Numai lumină şi întuneric. Fără apusuri,

fără să ne luăm rămas bun.

mergem împreună clar în direcţii diferite

ninge cu nou-născuţi şi îţi pun mâna la ochi

să nu vezi asta, îţi va fi mai bine

dar ei nu ating niciodată pământul

şi după o vreme ploaia stă

nu-i târziu

nu-i devreme

este sau nu este

şi în mijloc, mereu la o margine

noi suntem uzi leoarcă

picăturile umane ne-au intrat în carne

invers până la os

copii născuţi în amintiri imaginare

copii pe dos

nişte morminte pe care ne vom preface că le-am uitat

dar în preajma lor mereu vom păstra mereu tăcerea.

mami şi tati

Copiii au venit cu copiii lor
Copiii lor au venit cu copiii lor
Copiii copiilor lor au venit cu copiii lor
Copiii părinţi, copiii bunici, copiii străbunici
Copiii veniţi cu copiii.

cu inima

Până la miezul nopţii străzile sunt goale
Apoi sunt brusc invadate de oameni goi
Sute de oameni goi de nici nu se văd măcar
Trec pe lângă mine şi unii mă privesc
În ochi ca şi cum eu m-aş vedea.

Imaginaţia îşi demonstrează proprietăţile.
Neagră şi elastică revine mereu la
Forma ei neagră.
Fiecare celulă lucrează
numai pentru celelalte celule.

Roşu sângelui va fi trădat
şi odată cu asta bătăile inimii
îşi vor pierde sensul şi chiar inima
se va crede în sinea ei plămân începând
să respire. Prin venele noastre
va sufla astfel vântul cu mii de kilometri
la oră

În luptele de stradă celulele câştigă
Celelalte culori sunt eliminate
şi în obraji este înfipt în cinstea victoriei
steagul negru
ce ne acoperă zâmbetele.

Cine se revoltă va descoperi că
Nu este nici o diferenţă.

Dinţii negri ai fetiţelor explodează
În zâmbete negre ce nu se văd
oricum, dacă dăm steagul la o parte.

Ne recunoaştem învinşi
şi căutăm argumente
tragem cu urechea la discursul
aerului din vene
şi ne montăm în loc de inimi
pompe de desfundat chiuvete.

obiectul se prăbuşeşte în subiect

fac numai ce-mi vine
acum ascut creionul
şi-mi desenez cu el
blocuri înalte pe pupile
apoi mă urc la înălţime
de unde pot privi
cel mai adânc în mine.

să privească în sus
cine vrea să mă vadă.

să privească în sus
cine nu crede că ne
uităm foarte atent
unii la alţii-n sus.

acum când toţi privesc în sus
mă prăbuşesc şi eu în mine
sărind de la-nălţimea
desenată în privire
le trec fulgerător celor ce-mi stau
în inimă prin inimi
şi cum ating pământul
îşi desenează toţi
blocuri înalte pe pupile.