Invitatul rubricii Interviuri Neconvenţionale este europarlamentarul PDL, Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice şi autor al mai multor cărţi. Acesta vorbeşte despre despre ultima sa carte - Rumanii fericiti. Vot şi putere de la 1831 până în prezent, despre alegeri în general, despre limbajul bătăliilor politice de acum şi din trecut."Alegerile au fost întotdeauna contestate, exceptând...
Paginile scrise despre epoci din istorie care generează dezbateri atrag foarte mulţi cititori. Iar atracţia este motivată de dorinţa de a cunoaşte alte perspective asupra unor epoci trăite sau nu de noi înşine. "La mijlocul anilor '90, a apărut Cartea Albă a Securităţii. Mă rog, nu ştiu dacă era chiar Cartea Albă sau mai degrabă cartea...
Fiecare carte scrisă vreodată poate fi un motiv pentru a citi. Produsul creativităţii devine astfel însuşi argumentul care să ne îndrume spre a descoperi şi alte roade ale talentului unui scriitor. Iată pledoaria pentru lectură a lui Tudor Călin Zarojanu
Anul Caragiale - Ediţii speciale la TVR Cultural
Miercuri, 1 februarie, de la ora 20.00, TVR Cultural va transmite, în direct, o ediţie specială consacrată ANULUI CARAGIALE. Va fi o dezbatere despre actualitatea spiritului celui ce a fost I.L.Caragiale, moderată de Ioana Drăgan, la care vor participa criticul literar Ion Bogdan Lefter şi actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului I.L. Caragiale din Bucureşti.Aceasta este prima acţiune pe care TVR...
Cu siguranţă, v-a fost dat să puneţi mâna pe o carte care să vă impresioneze mai mult decât v-aţi fi aşteptat. Bucuria de a descoperi în paginile parcurse cu nerăbdare şi nesaţ este un puternic argument în favoarea cititului.Nu este singurul pe care vi-l prezentăm la rubrica "De ce-aş citi". Urmariţi pledoaria pentru lectură a lui...
am început să transpir. sunt un om fără noroc. cine mi-a făcut norocul. în fotografie acolo, zicea el, erai bărbat bine. era cam uzată, era ceva alb-negru, zice, dar arătai bine cu gropiţele alea în obraji cu privirea aia de vulpe albă. vulpe polară, spune şi pronunţă cu limba între dinţi. îi văd dinţii rotunzi şi dunga negricioasă dedesubtul gingiei. am început să transpir atunci când m-au lăsat singur şi nu mai ştiam. ce cum unde cine de ce DE CE deşi eu voiam să fiu singur dar nu aşa când zic ei ei nu sunt decât nişte morcovi păliţi. mă piş pe norocul pe care mi l-aţi luat.
nu vreau să vorbesc. nu au cum să mă oblige să vorbesc. să mă omoare să mă ucidă să mă înjunghie îi dau eu afară de aici; aşa le-am zis: EU NU TRĂDEZ PE DOMNUL MEU Domnul meu e ăla care e. Unul singur. Eu nu mă dau cu ei. Domnul meu e sfântul care-mi dă picătura de aer pe care o horcăi sfânta dimineaţă în care pielea începe să se încreţească şi să transpire. sfânta dimineaţă în care mă întind pe cearceaf şi el zice uită-te, fotografia asta te întinereşte. costumul bine tăiat, pantofii, batista din minusculul buzunar. fotografia de la nuntă. obrajii elastici ca o gelatină, mireasma de plastic şi de cerneală din trup. viitorul perfect.
şi ce o să vorbeşti cu ea, mă întreabă de altfel eu arăt bine, zic, trebuie să-l lămuresc să-i spun ce şi cum a fost ce şi cum este deşi nu o să mă creadă o să fie gelos o să mă urască ştiu că el mă va ucide. am întâlnit-o într-o zi când ieşeam din apartamentul meu să iau pâine. o franzelă pentru masa de prânz pentru sfânta foame a Domnului meu. ieşise înaintea mea şi fusta îi atingea încheietura genunchilor şi pielea ei transpira toată odată cu a mea. nici nu a întors capul. am salutat-o în gând şi mi-a răspuns. mă gândeam deja cum aş putea intra în vorbă cu ea despre ce am putea vorbi.
şi pulpele ei lăsau în urmă goluri în care eu respiram dragostea nu face decât să te răstignească să-ţi pună oţet pe buze şi de fiecare dată când piciorul ei atingea asfaltul mâna ei se întorcea şi mă biciuia asta mă excita mă exalta enorm din nou transpiram ca un porc gâfâiam doamne iartă-mă de fiecare dată când mă vei pedepsi mă voi gândi la ea şi te voi iubi şi mai mult.
din ce în ce mai mult. ea mă ştie. ea mă ştia. am vorbit despre vreme. mi-a dat o hârtie dintr-un carneţel foarte mic o hârtie albă ca fusta ei şi mi-a scris numele; am revăzut-o în fiecare zi. apoi am chemat-o la mine şi i-am zis că o iubesc.
însă din nou a început frica. mă punea în cadă şi peste mine lăsa trupul ei şi frica mă-sii mă sfâşia nenorocita voia să mă ucidă frica groazei frica morţii şi a paştelui să plece de la mine să mă uşureze să mă cuprindă să nu mă lase niciodată niciodată să mă devasteze doar slăbiciunea şi mizeria aia de iubire pentru că domnul meu este un alt chip domnul meu are un alt chip.
În fiecare dimineaţă la ora zece Beau o cană cu cola într-o cameră goală În care sunt Andreea 1 andreea 2 medeea˛ medeea n.
*
Eu sunt bine sunt bine am o viaţă de care sunt mulţumită Viaţa mea este o viaţă fericită ea este sora mea mai mare şi eu am încredere în ea Am o casă de care sunt mulţumită am o pisică de care sunt mulţumită am o mamă de care sunt mulţumită Sunt mulţumită că prietenii spun că sunt orfană şi sunt mulţumită că nu am un tată sunt mulţumită că afară soarele nu mai este fierbinte Sunt mulţumită că am pielea fină sunt foarte mulţumită că cineva mă iubeşte Sunt mulţumită că dimineaţa după-amiaza şi seara mănânc cereale Sunt mulţumită că ei beau cafea şi eu cola Sunt mulţumită că nu văd pe nimeni sunt mulţumită că am un singur scaun în cameră sunt mulţumită că nimic nu se întâmplă Sunt mulţumită când îmi văd coapsele pline de sânge Sunt mulţumită că mă leagă de mâini şi mă calcă în picioare sunt mulţumită că ei se îmbulzesc într-un continuu traseu În jurul meu Sunt mulţumită când mă înregistrează atunci când îmi fac duş sunt mulţumită când fumez în oglindă şi medeea îmi inspiră fumul sunt mulţumită că fac toate astea Dar nu acum. (...)
