Home

Flux de stiri

www.tvr.ro - Cultură
  • Interviu neconvenţional cu Cristian Preda

    Invitatul rubricii Interviuri Neconvenţionale este europarlamentarul PDL, Cristian Preda, profesor de ştiinţe politice şi autor al mai multor cărţi. Acesta vorbeşte despre  despre ultima sa carte - Rumanii fericiti. Vot şi putere de la 1831 până în prezent, despre alegeri în general, despre limbajul bătăliilor politice de acum şi din trecut."Alegerile au fost întotdeauna contestate, exceptând...

  • Cenzură şi autocenzură. Sau despre curajul de a scrie

    Paginile scrise despre epoci din istorie care generează dezbateri atrag foarte mulţi cititori. Iar atracţia este motivată de dorinţa de a cunoaşte alte perspective asupra unor epoci trăite sau nu de noi înşine. "La mijlocul anilor '90, a apărut Cartea Albă a Securităţii. Mă rog, nu ştiu dacă era chiar Cartea Albă sau mai degrabă cartea...

  • De ce-am citi? De ce-am scrie?

    Fiecare carte scrisă vreodată poate fi un motiv pentru a citi. Produsul creativităţii devine astfel însuşi argumentul care să ne îndrume spre a descoperi şi alte roade ale talentului unui scriitor. Iată pledoaria pentru lectură a lui Tudor Călin Zarojanu

  • Anul Caragiale - Ediţii speciale la TVR Cultural Miercuri, 1 februarie, de la ora 20.00, TVR Cultural va transmite, în direct, o ediţie specială consacrată ANULUI CARAGIALE. Va fi o dezbatere despre actualitatea spiritului celui ce a fost I.L.Caragiale, moderată de Ioana Drăgan, la care vor participa criticul literar Ion Bogdan Lefter şi actorul Ion Caramitru, directorul Teatrului I.L. Caragiale din Bucureşti.Aceasta este prima acţiune pe care TVR...
  • De ce aş citi? Despre cărţi de top

    Cu siguranţă, v-a fost dat să puneţi mâna pe o carte care să vă impresioneze mai mult decât v-aţi fi aşteptat. Bucuria de a descoperi în paginile parcurse cu nerăbdare şi nesaţ este un puternic argument în favoarea cititului.Nu este singurul pe care vi-l prezentăm la rubrica "De ce-aş citi". Urmariţi pledoaria pentru lectură a lui...


Aida Hancer PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 0
Cel mai slabCel mai bun 
Februarie 2010 - LiterART
Scris de Aida Hancer   
Miercuri, 03 Februarie 2010 00:00

Banquet

undeva în cer se discută obsesiile noastre

şi noi stăm liniştiţi

bolnavi terminali la petrecerea de crăciun

ologii primesc invitaţia la dans a reginei

în linişte. nu poţi să faci un pas greşit dacă n-ai picioare

dar de la brâu în sus să urli cu mâinile


ca nişte samovare spunea makine

nenorocite de samovare împărţite-n oribile ceşti

chinezeşti

din care sorb guri care cândva sărutatu

şi-şi lăsau sărutate picioarele


cu ochii apatici

ca nişte melci mângâiaţi de gene

vorbim ceaiul fâşâie

petrecerea muţilor

un fast al naturii aproape executate

în mijlocul căreia un samovar încearcă

să se ridice înspre tavan

şi fiecare parte a corpului lui delirează

şi fiecare parte a corpului lui sunt chiar ceilalţi

care stau pe coate

semn al îngenuncherii mâinilor


samovare vă rugăm fierbeţi-ne ceaiul

gurile-s ca floarea uscată de tei

dansul vă paşte pe dinăuntru

Dumnezeu v-agită ca pe manunchiuri

de chei


(mâine dimineaţă vom număra din nou

ceştile şi pentru samovare

caleştile)

hancer

 

Lupii de casă

când toate lucrurile dorm în zăpadă

stai treaz pentru mine când

toate lucrurile mucegăiesc tu

pune plicuri de ceai de iarnă

în dulap printre rufe

zbiară dar să n-audă

lupii care topesc gheaţa cu boturile fierbinţi


când toate lucrurile se opresc

lasă aerul cald să se frece de pulpele tale

într-un dans

respectă ritmurile albe ale patului

de noapte


şi sângele lupilor e ca sângele din vis

alb

şi rece şi-nconjoară de trei ori orice ruină

păzită de-un foc


dar sângele lucrurilor nu se prelinge

stă încolăcit ca iedera


acum toate lucrurile dorm în zăpadă

şi tu o clipă n-ai putut să veghezi împreună cu mine



Clopote spintecă liniştea

O taie încet, o apucă de raza de lumină de la un capat

Apoi de raza neagră la celălalt capăt

Între ele te-ai aştepta să găseşti puţin sânge

Dar nu e nimic

În rana mută nu are cum să locuiască nimic

Pentru că orice-ar fi are nevoie de

Sunete care-s de fapt oasele şi scheletul nostru

Un binefăcător al celor singuri

Un câine latră dulce a munţi înalti a crucea caraiman

A noi stând turceşte pe vieţile noastre

Aşa româneşti

Eu ştiu că spre bătrâneţe ai să devii un melc

Şi asta mă linişteşte. Aşa lung şi plictisitor va deveni traseul

Între ochi şi degetele de la picioare

Şi-aşa de iernatic

Încât melcul se va ascunde pe după curbe de piele albită

Ruşinat va da înapoi şi va coase curbele

Pentru totdeauna

Vom  ieşi din lumea formelor luminate

Pentru nişte lapte şi miere promise în paradis

Pentru nişte stânci goale satisfăcute numai de umbrele caprelor negre

O să fim nişte pete negre nişte zăpadă

Care astupă în fiecare an gura sfinxului din Carpaţi.



La foc mic

era duminică şi noaptea se apleca până jos

De tot unde copiii-o trăgeau de mustăţi şi de coadă

Ei de caşmir negru

Dar noi nici asta nu mai puteam face

Pe tine te zguduiau 38 de grade la umbră iarna în sufragerie

Iar eu stăteam turceşte fumam imaginar degetul tau mic

De la mâna dreaptă

Ca pe-un trabuc drag

Stinsesem luminile şi spiritul de vacanţă si toate

Dar mai era şi relaţia ascunsă între ochii tăi mari şi ochii mei gata sa plângă

Între degetele tale gata să şteargă şi degetele mele gata să refuze


În mijlocul camerei stătea leneşă nebunia

Încolacită pe telecomandă

Gata să facă dragoste cu tine

Gata să astâmpere spiritul nopţii

O nebunie fidelă care semăna cu o gheaţă subţire şi transparentă

Lipită de buzele bune de sărutat


Mieuna lucid nebunia în casa noastră

Şi  dimineaţa deschideam ferestrele

Ca s-o auzim cum clanţăne din dinţi şi se loveşte cu capul ei micuţ

De pereţi

Să ştim că-i acolo şi-i bine înfiptă


Dar în duminica asta casa-i pustie

Chiar dacă beţivi-s uniţi şi cânta pe-afara

Colindele lor de pahar

Fotoliul nebuniei e gol. La picioarele lui

Umilă şi fierbinte stă boala ta nouă

Şi faceţi dragoste în sufragerie

La foc mic


pubertate

leucemie în lanul de maci

nu-i nimeni să înregistreze răsucirile toţi dorm

şi somnul lor le udă frunţile şi frunţile lucesc vulgar

dacă te plimbi cu lanterna printre paturi


dar dacă te plimbi cu lanterna ce înseamnă

că nu-i lună deloc şi cerul e ca o cârpă boţită

azvârlită pe-un parchet lucios

pentru care pronto antistatic e

ca ploaia care destinde iarba fierbinte


noaptea iarba tremură

ca un păr care se trudeşte să apară la 14 ani

după ce a atins toate braţele

după ce s-a furişat pe la duşuri

iar acum tremură a împlinire


dar împlinirea e mai mult decât o burtă care creşte

se înalţă cu mişcări scurte şi acoperă

noapte de noapte căsniciile

probabil mai mult decât cafeaua

îmi cere lumea o burtă cu viaţă

am să înghit gâze şi

am să mă umplu de zburători


nu-i nimeni să mă trezescă

şi

după ce se va stinge lanterna vom da fuga şi vom

face leucemie în lanul de maci



Soarele in lighean

nimeni nu îşi apasă mâna pe mâna ta

şi totuşi ai cuvinte de dezlegat

nu rabzi nici un sunet în gât şi-n burtă

deşi totul trebuie să ajungă dincolo

şi soarele trebuie să ajungă în ligheanul tău

la mare cinste


dimineaţa când te trezeşti

să te comporţi ca un organ

singur să te luminezi să te hrăneşti si să

te înmulţeşti

să pui buzele pe o rană s-o săruţi

ca pe o femeie pe care ai vrea s-o iei de nevastă


soarele stă pe vine în faţa ta

te mişti mecanic

ca un bolnav când îşi bea paharul cu apă

la reanimare

şi urinează şi plânge în acelaşi loc

dar tu desparţi şi lucrurile încarnate

şi lucrurile încarnate îţi sunt recunoscătoare


cred că e clar

lumea-i unghia

pe care o smulgi din tine cu gura


degeaba te mişti ai căluşul în gură

sub limbă plăcerea



Pubertatea oraşului Bucureşti

iată cum viermii ne rod din emoţii

liliac în oraş peste care tuşesc trecătorii


termopane pătate se deschid pentru soare

ca un mare spital care înşiră multe trupuri la uscat

pe-o sfoară invizibilă


liliac în oraş peste care tuşesc trecătorii

sânge viu bun de pus în vază


aici la noi dacă eşti candid poţi fi câine cel mult

şi câinii sunt nobili

ei locuiesc la picioarele tale

ei se pleacă în iarba cu rouă


iată cum din copaci ca un suflet dâmboviţa găseşte ieşirea

şi te opreşti pe pod să priveşti

soarele se strânge pe cer ca o bubă

ploaia

uite Dumnezeu are o falcă în cer

uite soarele

de fiecare dată când îl văd

mă bucur ca un mort


liliac în oraş peste care tuşesc

trecătoare cu cancer la sân

numai eu mă bat cu pumnul în piept


eu mă gândesc că cel mai mare blestem

este mişcarea

atunci când mă mişc vine predispoziţia

şi-mi amorţeşte simţurile

ca o sperietură după care te ghemuieşti

lângă atacator

cu aceeaşi plăcere sub limbă

cea mai mare plăcere frica

în ţesuturile umede

conservată


ca o palmă fierbinte care mângâie ceafa

ca o altă palmă fierbinte care apasă ochii nasul şi gura

simultan

şi limba se rulează ca un covor înăuntru se culcă

lângă inimă


dar atâta soare se vomită Doamne peste mişcare

 

 

Fratele siamez II

eu nu voi striga niciodată în urma ta

căci strigătul e primul care mă dă de gol

el se întoarce împotriva mea

mă frământă

pe mine iar ţie îţi taie din cursul ideilor

şi de ce să te tulburi

fratele meu siamez eu mă întorc la tine pe vârfuri

îţi dau slavă în şoaptă pentru că nu exişti

şi-aş vrea să fii o minciună

ascunsă

aşa ca sângele

aşa ca sângele pentru că sângele te zguduie ca un

bărbat nervos după care te lasă


fratele ca sângele

plăteşti pentru fiecare picătură

pentru fiecare scurgere

din această relaţie

mi se face rău


eu n-am să strig pentru că dintre cele două

părţi ale creierului meu nu va şti una

ce face cealaltă


fratele meu siamez

are o burtă enormă în care doarme un sfânt


şidacă moarelanaşterenoipunemfloripemormânt



alcoolismul fătului lui ion mureşan

în polonia au fost recrutaţi copii cu alcoolemie

moleculele trecuseră de senzaţie

de placentă

fiecare strop din acea băutură desena un unghi

şi toate ar fi conturat steaua lui norocoasă

totuşi

după ce drumul picăturii s-a încheiat

după ce aerul amniotic a unit punct cu punct

stare cu stare

abia atunci s-a terminat moartea placentară

s-a întrupat într-o figurină de carne

care nu cere niciodată nimic

femeia care nu ştie să scrie cum ştie să nască

a scris poemul tulburării

a lăsat fătului ei o gură de ţuică şi stele pe cer

ca şi cum ar fi putut copilul

atinge stelele cu umbrela


în polonia nimeni nu se mai naşte cu suflet curat

e şi acela un fel de venă plin de fluidele altora

adică pot să-mi las zdrenţele la garderobă

fără să mi le fure


alcoolul e o forma de viaţă prenatală

fătul e forma princeps

a beţiei



Glanda pământului

tată noi vrem să te vindem dimineaţă
vom da jos perdelele să te acopere
soarele oraşului cu obraji de vin oranj
îngheţat
noi stăm cu tine în groapă numai în primele
cinci minute ale morţii tale
ca să ne spui ce văd porcii în ziua nunţii stăpânilor
fă-ne loc lângă tine
cinci minute între cutele hainei tale
ca un fulger între scândurile din gard sau
o femeie subţire dând pe-o răzătoare hainele murdare ale familiei
tată în casă mizeria creşte ca apele
şi ne umple de linişte. soarele apasă pedala coşului de gunoi se deschide
o gură a neplăcerii
îmbracă-te eroii tăi preferaţi au parcat maşinile
în ruşinea ta
dar tatăl calcă prelung îşi adună
pământul mai aproape un sfânt cu
pământ între picioare. el locuieşte o glandă
jos în pământ
noi stăm în picioare îi gâdilăm orgoliul
dar eu dau primele semne de disperare
îmi fluture mâinile în aer ca într-un aluat
urc în găleată şi fac semn
să mă scoată afară de-aici
unde sfinţii latră ca animale de casă
şi nu rămâne carne pe os

 

 

Pasul Dâmboviţa

mă întorc obosită din mijlocul lor

cum dimineaţa se apleacă liniştită

peste balustrada de la parter

un soare mort pregătit să învie

răceşte şi mai mult aerul

noi încadrăm frumos splaiul independenţei

apa ne refuză imaginile ni le întoarce

noi cei din râu suntem noi

cei pe stradă nepotriviţi


soarele caută o palmă în care să scuipe aur

dar noi avem pumnii strânşi

înăuntru şi înafară

nu e nevoie să fumezi aceste fabrici din pieptul tău

se odihnesc acum

învelite, ca pentru nuntă

într-o mantie roşie


nimic uman se pogoară peste noi

ne ia în braţe

îşi înfige degetul rece între tâmpla mea

şi le tien est le mien again

şi tâmpla ta

dar eşti fratele meu siamez

si dâmboviţa e limba mea care

se plimbă liniştită

pe tâmpla oraşului bucureşti

dimineaţa



marianei marin

dragă poetă,

disperarea mea s-a cuminţit şi-mi zâmbeşte

din cartea ta. de fapt eu dorm cu

singurul tău volum de poezii sub pernă

poate groaza să intre ca un hoţ printre principii

să devină

o spun cu mândrie

adevăratul motiv al morţii mele viitoare

dar tu nu ai avut altă grijă

decât scrisul şi manipularea

muşchilor faciali ai cititorului tău

ai făcut abstracţie de liberul arbitru

al fiecăruia şi ne-ai

făcut o lume de trişti de sinucigaşi

de apartamente ferecate

la etajul 10 aproape de soare

deschide-ţi inima abia acum

suntem sinceri cu tine

abia acum disperarea ta ne atinge ca mierea

ne linge cuminte pe frunte

indiferenţa ta e o bătaie din aripi

după ce tai capul găinii şi ea zboară

lăsând urme de sânge şi poftă

în gura tăietorului

ai fost ieşirea noastră de incendiu

dragă poetă



Un locuitor cinstit

greaţa aceasta nu mă va duce nicăieri

miezul nopţii stă să se tăvălească în nisip

ca o pasăre înainte de ploaie

o greaţă fizică voalează plăcerea

pot să mă mişc dar piedestalul se continuă-n eşafod

expun şi aruncă expun şi aruncă

aşa se avortează în Piaţă mi-e greaţă

de toate câte le văd de burţile mari care acoperă orizontul plăcerii

de capetele luminoase de-ar putea lumina

să acopere scalpul cum se cuvine de-aş putea eu să-mi acopăr ochii

cu mâinile maică-mii aş fi fericită


deocamdată eu locuiesc aici unde

greaţa se înşurubează  până când dă de sânge

apoi se retrage împăciuitor

gânditoare spre vârfurile degetelor de unde priveşte


pentru că puterea mea nu stă în degete

ea vine din stomac din somn din tata

se face cheag se duce la inimă poc

aerul se întăreşte ca pieptul lui blaga în lancrăm

şi zgârie

poate respiră un animal lângă mine

poate-i un animal îngerul meu

de pradă

şi orice mişcare urlă în simţuri

şi orice mişcare se încleiază în ele


într-o zi veţi vedea această greaţă a mea la ecograf

tolănită

pisicoasă aşa cum trebuie să fie

un locuitor cinstit

Ultima actualizare în Luni, 29 Martie 2010 10:48
 

Utilizatori online

Avem 6 vizitatori online

Ilustratii

late spring.jpg