George

Vasilievici

George

George

Vasilievici

George

George

George

George

Vasilievici

Va

Si

Lie

Vici

Ge

Or

Ge

Va

Ge

Si

Or

Lie

Ge

Vici

V

G

A

E

S

O

I

R

L

G

I

E

E

V

I

C

I

Nici aici. Nici aici. Nicăieri. Aproape că. Nici pe departe. Deoarece. Nu. Da. Da. Nu. Ba da. A murit. S-a sinucis. Nu e glumă. Sau e o glumă. Dar una tare de tot. Gluma glumelor. Tare ca un shot de absint, ca un joint fără tutun, ca un lsd, ca un tom & gerry, ca o înghiţitură zdravănă de apă de mare, ca un căcat fertilizant de frunze de salată, stropită cu ulei de măsline extravirgin şi presărată cu busuioc... Ha ha. Râd cu lacrimi de crocodil. Umil mă închin în faţa curajului de a înfrunta viaţa prin moarte. Deşarte păreri de rău mă copleşesc şi le scutur cu zâmbete cinice. Lirice bocete se rostogolesc prin câmpia Dobrogei, risipindu-şi ecourile în praf.

Un blestem ancestral pare să urmărească tagma poeţilor. Istoricul lor profesional  e înţesat de vieţi zbuciumate şi morţi tragice, de multe ori premature. Iar cine intră în aceasta tagmă nu poate face abstracţie de cei pe care-i admiră şi la care se raportează. Astfel moartea e urmărită adeseori de poeţi aşa cum cineaştii urmăresc premiul Oscar, savanţii - premiul Nobel, sportivii - medalia olimpică, iar politicienii - preşedinţia. Nici un alt domeniu nu este atât de interferat cu viaţa personală ca poezia. Dincolo de actul creator, poezia este un mod de viaţă, dar şi de moarte. Vasilievici a fost din acest punct de vedere un poet asumat până la capăt şi oricât de rău mi-ar părea pentru el, nu pot decât să-l admir pentru această asumare. Nu văd nici un rost în a-i plânge de milă acum. Ce-i dus, e dus. Ce-a fost de spus, a spus. Desigur, ar fi putut trăi fericit pana la 89 de ani, ar fi putut scăpa de droguri, ar fi putut parcurge nesfârşite ore de psihoterapie, devenind un om echilibrat, publicând volume de poezie şi de proză, poate mult mai profunde, mult mai măiastre, echilibrate toate, însă. Ar fi fost domnul George Vasilievici şi nu Georgel - Poetul Real, copilul teribil, răsfăţat de vântul nerăbdării de a trăi viaţa din plin, de a muri moartea din plin.