...ne-am cunoscut în Subculture, un club underground din Constanţa, care în 2004 era singurul loc unde ne adunam cei care ascultam muzică necomercială...

...stăteam pe un scaun de bar când un tip înalt, îmbrăcat în negru tot, îmi spune ...eşti ca o regină pe acel scaun, îţi mai lipseşte doar sceptrul... l-am completat zicându-i că pentru a mă simţi cu adevărat regină îmi trebuie un rege şi un regat...

...eram la muncă, când acelaşi tip înalt, îmbrăcat în blugi şi tricou, îmi lasă pe birou un boboc de trandafir alb şi o cărticică verde de buzunar... Baudelaire - Florile răului... aşa a început...

...mergeam serile în piaţa Ovidiu, ne aşezam lângă Mozaic, întinşi pe spate, să vedem muzeul Arheologic invers... ne imaginam că acolo este un întreg oraş, de undeva dintr-o altă epocă şi construiam poveşti ale oamenilor ce-l locuiau... apoi ne plimbam pe stradela Vântului, închipuind că eram undeva în Clichy...

...în Amsterdam am fost într-o continuă mirare... oamenii atât de relaxaţi pe bicicletele lor colorate... copiii care mergeau la grădiniţă, cântau în tramvai... îi plăcea sonoritatea limbii olandeze, pistele de biciclete, tramvaiul ăla care se strecura cu precizie prin marea de oameni ce se împărţea în două pentru a se întregi apoi foarte firesc...

...în Paris a vrut să vedem în mod special centrul Georges Pompidou - am prins în perioada aia expoziţia Dada, şi cimitirul Pere Lachaise - mormântul lui Morrison...

...apoi în Montpellier, împreună cu un foarte bun prieten, Alex Cabuz... îi plăceau librăriile, străduţele înguste şi pietruite, aerul intim pe care-l degaja oraşul, grădina botanică şi sushi-ul despre care zicea că are gust de parfum... ...a pierdut concertul Placebo la Sziget... n-a mai găsit scena la care se ţinea, deşi s-a plimbat prin toată insula agăţat de o maşină care strângea gunoiul... ...la festivalul din Medana - Zile de poezie şi vin - a fost foarte bine primit şi apreciat... le-a citit Piramidă în formă de inimă, cu spatele la public, înlocuind numele ce apar în poem cu cele ale poeţilor invitaţi, rugându-i să se ridice când se aud strigaţi pentru a fi aplaudaţi... s-a împrietenit foarte uşor cu ei, pe Dejan Canearević din Serbia invitându-l apoi la o ediţie a Colocviilor Tomitane...

...scria mai tot timpul, pe ce îi venea, fie că era un şerveţel de masă, vreo agendă din rucsacul pe care-l avea mereu în spate sau mobilul... era foarte important să nu piardă starea, ideea, cuvintele care-i veneau atunci în minte...

...dupa ce i-a apărut YoYo, mergea prin librării şi-l punea pe furiş printre alte cărţi...

...era într-o permanentă căutare de tot ce înseamnă nou pentru că se plictisea foarte repede... ca şi cum mai trăise vreo două vieţi înainte...

...îi invita mereu acasă pe cei pe care-i chema în Constanţa la diverse evenimente, stăteau de vorbă până se făcea ziuă...

...îl preocupau oamenii străzii, vorbea cu ei să le afle vieţile şi de ce au ajuns într-o astfel de condiţie...

...dăruia din inimă dacă-ţi plăcea ceva ce avea... se bucura să primească tricouri şi cărţi... nu suporta să se îmbrace în costum...

...avea în permanenţă la el mp3-ul şi ochelarii de soare...

...îi plăceau ursuleţii Haribo...

...era altfel, special, un copil mare...