Daca privesc dincolo de asa-zisele pareri avizate, exprimate prin diverse publicatii literare, fata de o noua generatie de creatie literara, (ale carei resorturi si mecanisme interioare nu au fost inca prinse de critica institutionalizata), vad niste baieti si fete, cu fesuri colorate, cu ochelari cool, cu hanorace, cu casti in urechi, cu pantofi luciosi, preocupati sa afirme pe toate planurile libertatea exacerbata a exprimarii de sine. Este primul moment dupa cincizeci de ani de comunism cand literatura romana se bucura de o totala dezinhibare la nivelul expresiei, cand autorul se leaga organic de textele sale cu tot ceea ce inseamna viata sa. Asa-zisa Generatie 2000 exista dincolo de ziare, dincolo de volume sau cenacluri literare. Ea se afla foarte adanc infipta in strada. Insa acest lucru pare sa deranjeze linistea turnului de fildes, batranii iesind la balcoanele lui amenintatori. Lipsa de atentie a criticii este vizibila cu ochiul liber. Literatura zilelor noastre este insa mai vie ca nicicand. Ea nu a cunoscut niciodata o asemenea dezvoltare pe orizontala. Iar faptul ca aceasta schimbare de coduri nu este perceputa de critica se datoreaza in primul rand mijloacelor de exprimare foarte diverse. Ea nu mai tine de un anumit suport, nu se mai face doar pe conventionala hartie. Niciodata poezia nu a fost mai prezenta in ochii nostri. Niciodata nu a fost mai vizibila, mai violatoare. Ea vine din toate partile. Nu putem vorbi de Generatia 2000 fara a tine cont de aceasta diversitate si de recuperarile emotionale pe care le produce. Grosul poeziei contemporane se intalneste mai degraba pe strada decat in mediile de specialitate. Iar autorii sunt mult mai multi decat cei ce semneaza.

Ma voi rezuma in sensul acestor exemplificari doar la mediul cunoscut mie si anume cel constantean. Pentru ca mergand pe strada poti afla si vedea lucruri ce respecta principala conditie a poeziei. Frumusetea. Poti afla dintr-o serie de graffiti textual ca aici e: LOCUL FAPTEI, ca: E BINE, TE IUBESC, TE ROG sau simplu ca: GILI A MURIT. Poti citi intr-o dimineata oarecare poezie contemporana pe spatarele scaunelor din microbuz. Il poti vedea pe Ovidiu cel intepenit in statuie, invelit intr-o mantie roz, care flutura peste piata care-i poarta numele. Sau, dupa cum domnul Pruteanu stie bine, poti gasi receptoarele telefoanelor publice imbracate in prezervative. ªi acestea sunt doar cateva exemple nesemnificative. Poti citi versuri memorabile oriunde. Pe usile veceurilor publice, pe peretii blocurilor, prin ziare la mica publicitate. Ma mir cum de inca nu au fost infiintate hotline-uri, sau cum de nu au fost asaltate cu scenarii demente, celebrele emisiuni lacrimogene "Din dragoste" sau "Surprize, Surprize". Insa nu este timpul pierdut. Poate ca ar trebui sa privim aceasta generatie in ansamblul ei si a formelor sale de manifestare. A vorbi despre acesti tineri doar din punct de vedere al sexualitatii textualizate este gresit. Sexualitatea este doar o latura a unei productii literare. Iar faptul ca operele douamiistilor sunt privite in acest fel reductionist nu face decat sa demonstreze o lipsa de receptivitate din partea criticilor. Dar acestia nu sunt deloc o parte reprezentativa a publicului primitor de poezie. Este doar o chestiune de timp pana cand aceasta generatie sa aiba criticii sai. O normalitate biologica, pentru ca literatura nu se termina atata timp cat exista spiritualitate. ªi dupa cate se pare, cei din noua generatie nu tanjesc deloc dupa o recunoastere din partea celor "grei". Majoritatea activeaza in spatii virtuale, dialogand atat intre ei cat si cu publicul tot mai mare prin diverse reviste electronice cum ar fi Respiro, Revista de marti, Egophobia, Agora on Line si altele care exista sau vor mai exista, precum si pe site-uri ca www.poezie.ro sau www.clubliterar.com.

Revista Tomis, una dintre publicatiile care a sustinut acest fenomen al literaturii contemporane, isi indreapta in acest numar toata atentia catre acesta, oferind spatiu de afirmare a vocilor pro si contra acestui asalt al tinerilor autori care-si neaga parintii literari, popunand o noua lirica,mucidere necesar evolutiei. Iar daca aceasta atitudine editoriala este una benefica o va demonstra istoria.