În luna iunie a anului 2010 se împlinesc 45 de ani de la apariţia numărului inaugural al revistei Tomis.

Dinamică, eclectică şi deschisă experimentului, aşa cum o percep din postura de martor activ al istoriei ei recente, revista de cultură Tomis reuşeşte să fie cu un pas înaintea timpului ei. Energiile tinere pe care ştie să şi le adune împrejur, prietenia şi relaxarea care-i însoţesc ieşirea în lume, aerul de destindere solară, aproape clasică, ce îi luminează fiecare apariţie, mă fac să cred că această publicaţie reuşeşte, în cele din urmă, să reprezinte deplin substanţa geografiei umane tomitane, spre deosebire de oraşul însuşi, prea înstrăinat, parcă, în ultima vreme, de propriul său destin.

Altfel spus, în loc să se instaleze previzibil şi plicticos în confortul călduţ al venerabilei sale istorii, revista Tomis se reinventează de la un număr la altul, sfidând deopotrivă cronologia şi liniaritatea necondimentată a vremilor.

Discretă şi tenace, ca orice ferment autentic, singura revistă culturală cu ieşire la mare pare să fi găsit formula care-i permite să stea trează şi, la rândul ei, să trezească talentele aflate în pericol de hibernare timpurie.

Prezentă în cele mai neconvenţionale spaţii publice, revista Tomis a reuşit să impună un stil boem şi riguros deopotrivă, un model paradoxal, deci, în stare să rămână seducător fără să facă rabat de la substanţă.

Pentru toate acestea rămâne să le mulţumim cititorilor noştri, de fapt tuturor celor care pariază, alături de noi, redacţia revistei Tomis, pe valoarea eternă a eleganţei şi a inteligenţei.