Am traversat cu atenţie o lună plină de zile internaţionale, de mesaje cu încărcătură politico-culturală şi de tot soiul de manifestări, unele realizate doar de dragul de a puncta marele eveniment, altele întreprinse cu multă pasiune. De la francofonie la astronomie, de la teatru la spectaculozitatea vieţii cotidiene, Constanţa a ţinut piept cu febrilitate tuturor acestor manifestări năucitoare. în aceste zile de criză, nici nu-ţi mai dai seama dacă cel mai important este conţinutul evenimentului sau, pur şi simplu, faptul că evenimentul te scoate din casă, din pepeni, din depresie... Rolul jurnalistului este acela de a consemna, iar cele ce urmează sunt rodul muncii sale pe teren. Pe terenul cultural al urbei.

Ziua internaţională a francofoniei
În fiecare an, pe data de 20 martie, în toate ţările în care franceza este limbă oficială, de cultură sau de comunicare internaţională, se sărbătoreşte (cu modestie sau cu îndrăzneală) Ziua Internaţională a Francofoniei. Creată în 1998 pentru a sărbători diversitatea ţărilor francofone, aceasta a devenit un prilej de întâlnire prin muzică, literatură şi cinematografie a tuturor celor care vorbesc şi sunt pasionaţi de limba franceză. România a intrat în Mişcarea Francofonă în anul 1991, cu statutul de Observator, iar doi ani mai târziu a devenit membru cu drepturi depline. Aşadar, în perfectă legitimitate, mai bine de o săptămână frisonul francofoniei a cuprins în Constanţa mai multe instituţii: de la şcoli primare şi universităţi până la galerii de artă, acest eveniment şi-a găsit diverse forme de manifestare. Am punctat sesiunea de filme prezentate în cadrul Lectoratului de limbă franceză a Universităţii Ovidius, producţii franceze recente (Paris je t'aime şi Il y a longtemps que je t'aime), dar şi un calup de cinci scurtmetraje româneşti premiate cu urşi şi leoparzi de aur. Experienţa scurtmetrajelor româneşti traduse în franceză a fost extrem de interesantă, realizând câte subtilităţi de limbaj pierde publicul de la Cannes, care persistă totuşi în aprecierea noului val cinematografic românesc chiar dacă nu are acces la miezul graiului nostru naţional. Tot la Ovidius a avut loc şi expoziţia itinerantă de fotografie de presă, „Mains d'ecrivains", realizată de Annie Assouline, care a imortalizat timp de mai mulţi ani mâinile unor scriitori celebri, precum Baudrillard, Habermas, Levinas, Lévi-Strauss, Moravia, Modiano şi Françoise Sagan. Tot în această săptămână cu parfum francofon, la Galeria de Artă Constantza a avut loc o şezătoare culturală susţinută de profesorul Rodica-Maria Popescu cu tema „Prezenţe româneşti pe malurile Senei la început de secol XX: sculptoriţa Margareta Cosăceanu-Lavrillier, Prinţesa Martha Bibescu, Constantin Brâncuşi". Aşadar, în ritmul nostalgic al chansonette-lor pariziene, am îndrăznit să revendicăm pentru câteva zile limba franceză ca sărbătoare a speranţei şi a unei voinţe aflate în mişcare, aşa cum ne-a îndemnat însuşi Abdou Diouf, Secretarul General al Francofoniei.

Ziua Mondială a Teatrului
Anul acesta, personalitatea care a transmis mesajul pentru Ziua Mondială a Teatrului a fost (deloc întâmplător!) regizorul brazilian Augusto Boal, cel mai de seamă reprezentant al teatrului social, cunoscut pentru credinţa sa referitoare la rolul dinamic al cetăţeanului în societate, care poate fi nu numai un spectator, ci şi un actor activ capabil să-şi influenţeze viaţa, dar şi pe cea a persoanelor din jur. Militant fervent al acestui rol activ al teatrului, Augusto Boal ne aminteşte că toate societăţile umane sunt „spectaculare" în viaţa lor cotidiană şi că produc „spectacole" în momentele speciale. Nunţile, înmormântările sunt „spectacole", dar şi ritualurile zilnice atât de familiare pe care nu le mai conştientizăm: cafeaua de dimineaţă, schimbul de saluturi, dragostea timidă sau pasiunile furtunoase. Cu alte cuvinte, suntem cu toţi artişti, iar prin jocul dramatic învăţăm să vedem lucrurile, nu doar să ne uităm la ele. Mai mult, relaţiile dintre oameni au o structură teatrală, iar folosirea spaţiului, a limbajului corpului, alegerea cuvintelor şi modulaţia vocii, confruntarea de idei şi de pasiuni, tot ceea ce transpunem pe scenă este prezent şi în viaţa noastră. Noi SUNTEM teatrul! Aşadar, teatrul nu este doar un eveniment, ci un mod de viaţă. Suntem cu toţii actori, iar a fi cetăţean înseamnă nu doar a trăi într-o societate, ci a o schimba. Teatrul de Stat din Constanţa a marcat această zi prin comedia Scaiul, de Georges Feydeau, în regia maestrului Ion Lucian. Asemănător unei terapii prin râs, Scaiul nu a produs schimbări sociale, ci doar a stării de spirit. Iar publicul constănţean a reacţionat întotdeauna pozitiv atunci când la mijloc a fost vorba de vreun... vodevil.  

„Funeralii nesfârşite" ale lui Visar Zhiti
Ministru consilier în cadrul Ambasadei Albaniei la Roma, Visar Zhiti, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori albanezi ai momentului, şi-a lansat recent, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, volumul Funeralii nesfârşite. Persecutat pentru „imprudenţa de a gândi şi a scrie liber, scriitorul a experimentat opt ani de lagăr, cu stigma de «poet decadent şi duşman al poporului»". Flancat de scriitorul Liviu Lungu şi de prof.univ.dr.Gheorghe Dumitraşcu - cel care a comparat lucrarea scriitorului albanez cu o creaţie muzicală plină de semnificaţii politice -, Visar Zhiti a mărturisit celor prezenţi că lansarea acestui volum la Constanţa este un omagiu adus culturii române. Scriitorul albanez a explicat şi de ce oraşul Constanţa are o dublă semnificaţie pentru el: Ovidiu a trăit şi a creat aici şi un număr impresionant de albanezi au locuit pe aceste meleaguri. Motivul care justifică consemnarea lui Zhiti la Constanţa rezidă în faptul că el este scriitorul albanez a cărui viaţă şi operă oglindeşte, poate cel mai bine, istoria propriei naţiuni. El a supravieţuit fizic, ca intelectual şi ca artist, în perioada comunistă şi rămâne unul dintre cei mai populari poeţi contemporani din Albania.

Anul Internaţional al Astronomiei
Eveniment înscris cu litere mari în agenda UNESCO, Anul Internaţional al Astronomiei a fost marcat, în premieră, la Constanţa prin vernisarea expoziţiei „China şi cucerirea spaţiului cosmic", o manifestare desfăşurată sub înaltul patronaj al Ministerului Culturii Republicii Populare China, al CNR UNESCO şi al Consiliului Judeţean Constanţa. înfrăţite din anul 2004, prietenia dintre oraşele Shanghai şi Constanţa se integrează cu succes în contextul unei colaborări bilaterale cultural-ştiinţifice ce reflectă 60 de ani de relaţii diplomatice între România şi R.P. Chineză. Prin organizarea în premieră a acestui eveniment la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii (C.M.S.N.), China a deschis la Constanţa o fereastră vizuală spre cosmos, rezultat al unei misiuni istorice care s-a petrecut pe data de 25 septembrie 2008, atunci când această ţară a făcut primul pas către cucerirea spaţiului, trimiţând trei astronauţi într-o misiune riscantă de orbitare în jurul Pământului. Structurată pe 16 module, expoziţia „China şi cucerirea spaţiului cosmic" cuprinde 40 de fotografii dedicate programului spaţial al navei Shenzhou 7, imagini din care putem reconstitui povestea celor trei cosmonauţi surprinşi în ipostaze din timpul pregătirii şi al misiunii lor în spaţiu. Ambiţioşi cum îi ştim, demersul chinezilor nu se opreşte aici, ci va continua anul viitor cu construirea unui laborator spaţial permanent, în cadrul căruia oamenii de ştiinţă chinezi vor desfăşura diverse misiuni: de la detectarea catastrofelor naturale până la cultivarea de legume în spaţiu şi chiar obţinerea unor materiale care nu pot fi fabricate pe pământ. Alături de rigurozitatea cu care ne-au obişnuit, nici în aceste momente cu rezonanţe cosmice chinezii nu se dezic de la poezie, botezându-şi instrumentele de investigaţie spaţială „Rupt din rai" şi „Palatul ceresc", adică viitorul laborator spaţial unde se vor întâmpla lucruri care momentan sfidează imaginaţia umană.