Într-un moment în care istoria se trăieşte simultan cu evenimentul, în care realitatea este sufocată de promiscuitatea şi senzaţionalul faptelor mărunte, ne-am smuls fără regrete din tentaculele lipicioase ale cotidianului vrăjitor, pentru a sta la poveşti despre teatrul dobrogean.

Demersul de a reconstitui peste jumătate de secol de istorie a teatrului din Constanţa a debutat pe calea undelor, la Radio Neptun, şi s-a extins în spaţiul tipărit al Revistei Tomis, ca o mărturie a cuvântului care, până nu este scris negru pe alb, parcă nu capătă credibilitate în istorie. Atelierele Revistei Tomis propun tuturor celor care iubesc universul văzut şi nevăzut al teatrului, Poveştile Thaliei Ex-Ponto, un demers radio-scriptic despre bogata şi, prea puţin cunoscuta, istorie a teatrului dobrogean. Vocea care ne împărtăşeşte fapte, evenimente, curiozităţi şi vorbe de duh îi aparţine secretarului literar de peste 30 de ani al Teatrului de Stat din Constanţa, Anaid Tavitian care, indiferent de context sau de anotimp, vorbeşte despre teatru cu o bucurie incomensurabilă.

Ajunse la mijlocul anilor' 70, Poveştile Thaliei Ex-Ponto se opresc acum asupra unui eveniment teatral care se înscrie în galeria de aur a premierelor româneşti absolute. La o distanţă de peste două decenii de la premiera absolută a piesei Ovidius, moment care a constituit piatra de temelie a ceea ce avea să devină Festivalul Seri de Teatru Antic, poetul şi dramaturgul constănţean Grigore Sălceanu revine în atenţia publicului cu o nouă piesă, fidelă intenţiilor teatrului de la malul mării de a păstra vie legătura cu lumea Antichităţii. Este vorba despre tragedia în versuri Tropaeum Traiani a cărei premieră absolută a avut loc pe data de 16 mai 1976, pentru a marca cea de-a 25-a aniversare a teatrului pontic, piesă care prin subiect, dar şi prin valoarea literară, a contribuit pe deplin la punerea în lumină a unor vestigii istorice româneşti inestimabile, aflate în perimetrul dobrogean. Din dorinţa de a atrage atenţia, aşa cum sublinia Grigore Tocilescu, asupra certificatului de naştere al poporului român, întruchipat peste veacuri de monumentul triumfal de la Adamclisi, teatrul constănţean şi-a continuat misiunea de a revitaliza contactul lumii contemporane cu universul antic, propunând de această dată o reîntâlnire inedită cu cei doi mari eroi, Decebal şi Traian, a căror confruntare capitală a marcat momentul naşterii poporului român. Poemul dramatic al lui Grigore Sălceanu a fost pus în scenă de venerabilul regizor Gheorghe Jora, acelaşi artist care l-a resuscitat la Constanţa, de două ori, pe marele Euripide prin montările impresionante şi moderniste ale pieselor Medeea şi Ifigenia în Taurida. În aventura acestei montări grandioase, regizorul a fost însoţit de talentatul scenograf Mihai Tofan care a creat un decor simplu, frumos şi funcţional, străbătut de culori cenuşii, precum şi de Iosif Herţea, compozitorul unei coloane sonore originale, extrem de sugestivă. Inspirat de muzica tumultoasă a lui Iosif Herţea, mişcarea scenică semnată, în premieră, de însuşi maestrul Oleg Danovski a sugerat pe deplin vuietul şi tensiunea scenelor de luptă dintre daci şi romani. Întreaga desfăşurare de forţe istorice a căzut pe umerii unor actori trecuţi prin experienţa teatrului antic, cei care au luptat, însă, pentru apărarea şi, în acelaşi timp, pentru cucerirea Daciei fiind de această dată Sandu Simionică (Decebal), Titus Gurgulescu (Traian), Elena Gurgulescu (Sarmidaza), Lucian Iancu (Dius), Jean Ionescu (Rescentus), Emil Sassu (Longinus), Longin Mărtoiu (Marcianus), Vasile Cojocaru (Lucillus), Virgil Andriescu (Ebrenus), Emil Bârlădeanu (Murena), Constantin Guţu (Ligarius) şi Eugen Mazilu (Furius).

Remarcându-se în lumea teatrului istoric românesc printr-o perseverenţă demnă de toată admiraţia, după două decenii, Grigore Sălceanu a revenit în atenţia publicului constănţean cu o piesă simplă şi lipsită de ostentaţie a cărui menire a fost aceea de a marca momentul naşterii poporului român. Secretarul literar Anaid Tavitian îşi aminteşte că, în caietul program al spectacolului Tropaeum Traiani, însemnaţi oameni de cultură au împărtăşit gânduri şi păreri despre opera lui Grigore Sălceanu. Însuşi academicianul Şerban Cioculescu îl socotea pe dramaturgul constănţean drept (...) un desăvârşit muzician al versului, dintre cei mai indicaţi să prelungească glorioasa tradiţie a dramei romantice româneşti, strălucit reprezentată prin operele lui Haşdeu, Alecsandri şi Davila. Intitulată şi Decebal, această piesă reprezintă primul moment al unei trilogii teatrale din care mai fac parte Ovidius (a cărei premieră a avut loc în 1957, tot pe scena teatrului constănţean) şi Hyperion. Inspirate din trecutul foarte îndepărtat, piesele scrise de Grigore Sălceanu au meritul de a ne reaminti cele mai importante momente care au definit destinul istoric al poporului român şi al conducătorilor săi. De fiecare dată, stilul clasicizant al dramaturgului constănţean s-a consumat sub raportul unor virtuţi esenţiale precum demnitatea, eroismul şi puterea de sacrificiu. Plasată în timpul războaielor dacice ale lui Traian, mai precis, în timpul bătăliei decisive de la Adamclisi, acţiunea piesei se concentrează asupra confruntărilor dintre romani şi daci, punctul culminant fiind înfruntarea istorică dintre Traian şi Decebal. Elogiind, deopotrivă, virtuţiile celor două popoare, prin piesa Tropaeum Traiani, Grigore Sălceanu a marcat momentul naşterii poporului român şi, cu toate că nu a adus informaţii suplimentare faţă de cărţile de istorie, meritul acestui poem rezidă în forţa evocatoare pe care autorul a insuflat-o celor două figuri titanice din istoria românilor şi a lumii întregi: Traian şi Decebal.

Anaid Tavitian a subliniat faptul că succesul montării constănţene aparţine, însă, şi protagoniştilor Sandu Simionică (Decebal) şi Titus Gurgulescu (Traian). Destinul tragic al regelui dac a fost reconstituit prin interpretarea profund emoţionantă a lui Sandu Simionică care i-a dat viaţă lui Decebal cu forţă, demnitate, măreţie şi dramatism, virtuţi oglindite de autor în versuri pe cât de simple, pe atât de pătrunzătoare. La rândul lui, Titus Gurgulescu în rolul împăratului Traian, a oferit o interpretare ieşită din comun, dublată de o rostire îngrijită a versului, ceea ce avea să-i ofere personajului său o aură imperială care l-a făcut extrem de convingător. Animată de un puternic suflu romantic şi patriotic deopotrivă, piesa lui Grigore Sălceanu a oferit tuturor actorilor constănţeni ocazia de a interpreta partituri deosebite. Tragica prezenţă a morţii a fost umbrită de povestea de iubire care s-a născut între centurionul roman Lucillus, interpretat cu emoţie de regretatul actor Vasile Cojocaru şi Sarmidaza, însufleţită cu nobleţe şi personalitate de tânăra actriţă Elena Gurgulescu. Un personaj la fel de important a fost şi tatăl său, nobilul dac Dius, interpretat cu un real fior dramatic de Lucian Iancu. În distribuţie s-au regăsit şi alţi actori de seamă ai scenei constănţene care, înveşmântaţi şi aranjaţi asemeni eroilor de piatră vizibili încă pe metopele monumentului de la Adamclisi, prin forţa zguduitoare a cântecului, au făcut să vibreze râsul sfidător al muribunzilor daci. Autorul piesei a fost extrem de încântat de interpretarea tuturor actorilor şi, în special a celor titulari, aşa cum remarca Anaid Tavitian, acest text oferindu-le noilor veniţi Elena şi Titus Gurgulescu, o frumoasă carte de vizită care le-a permis acreditarea în faţa publicului constănţean.

Amestec de realitate şi ficţiune, piesa Tropaeum Traiani a parcurs cu multă sensibilitate drumul reînvierii eroilor naţionali, oferind publicului de toate vârstele o nouă perspectivă de a înţelege destinul istoric al poporului român. Aşa cum aprecia Anaid Tavitian, prin montarea acestui spectacol, Teatrul din Constanţa şi-a făcut datoria de onoare de a readuce în prim plan existenţa pe teritoriul Dobrogei a unor vestigii fabuloase care amintesc de latinitatea poporului român. O valoroasă operă dramatică, dar şi o reuşită extraordinară a echipei de artişti tomitani, Tropaeum Traiani a relevat talentul marelui dramaturg constănţean Grigore Sălceanu de a reînvia drama istorică pe o cale proprie, aşezând într-o lumină senină şi prin noi modalităţi de expresie, materialul extrem de preţios păstrat până atunci doar în paginile cărţilor de istorie. Un an mai târziu teatrul constănţean se va lansa într-o nouă aventură ce-l va avea drept protagonist pe foarte tânărul Silviu Purcărete care îl va aduce la Constanţa pe însuşi Plaut. Acesta va fi pasul hotărâtor care va conduce la organizarea primei ediţii a Festivalului Seri de Teatru Antic.

Tropaeum Traiani de Grigore Sălceanu

Data premierei: 16 mai 1976

Regia: Gheorghe Jora

Scenografia: Mihai Tofan

Muzica: Iosif Herţa

Coregrafia: Oleg Danovski

Distribuţia: Sandu Simionică (Decebal), Titus Gurgulescu (Traian), Elena Gurgulescu (Sarmidaza), Lucian Iancu (Dius), Jean Ionescu (Rescentus), Emil Sassu (Longinus), Longin Mărtoiu (Marcianus), Vasile Cojocaru (Lucillus), Virgil Andriescu (Ebrenus), Emil Bârlădeanu (Murena), Constantin Guţu (Ligarius), Eugen Mazilu (Furius).