Într-un moment în care istoria se trăieşte simultan cu evenimentul, în care realitatea este sufocată de promiscuitatea şi senzaţionalul faptelor mărunte, ne-am smuls fără regrete din tentaculele lipicioase ale cotidianului vrăjitor, pentru a sta la poveşti despre teatrul dobrogean.

Demersul de a reconstitui peste jumătate de secol de istorie a teatrului din Constanţa a debutat pe calea undelor, la Radio Neptun, şi s-a extins în spaţiul tipărit al Revistei Tomis, ca o mărturie a cuvântului care, până nu este scris negru pe alb, parcă nu capătă credibilitate în istorie. Atelierele Revistei Tomis propun tuturor celor care iubesc universul văzut şi nevăzut al teatrului, Poveştile Thaliei Ex-Ponto, un demers radio-scriptic despre bogata şi, prea puţin cunoscuta, istorie a teatrului dobrogean. Vocea care ne împărtăşeşte fapte, evenimente, curiozităţi şi vorbe de duh îi aparţine secretarului literar de peste 30 de ani al Teatrului de Stat din Constanţa, Anaid Tavitian care, indiferent de context sau de anotimp, vorbeşte despre teatru cu o bucurie incomensurabilă.

Impulsionat de ecourile pozitive şi succesul cunoscute prin îndrăzneaţa montare a piesei Medeea, considerat primul spectacol de teatru antic în aer liber din România, în vara anului 1973, Teatrul de Dramă şi Comedie din Constanţa revine în atenţia publicului cu o nouă reprezentaţie sub cerul liber. Având de partea sa o experienţă atât de reuşită, teatrul constănţean se întoarce în Portul Tomis pentru a reînvia spiritul dramei antice, de această dată prin tragedia Ifigenia în Taurida tot de Euripide. În ciuda succesului înregistrat cu Medeea, secretarul literar Anaid Tavitian a mărturisit că teatrul pontic nu a dorit să revină în noua stagiune estivală cu acelaşi spectacol, cea de a doua piesă antică montată în templul Thaliei Pontice fiind aleasă pentru frumuseţea lucrării, mesajul umanist şi pentru faptul că acţiunea dramatică se petrecea din nou în zona Mării Negre. În plus, încă din timpul vieţii Euripide a cunoscut cu Ifigenia în Taurida un succes imediat, documentele antice atestând faptul că piesa şi-a lăsat amprente puternice asupra publicului cultivat greco-roman. Aşadar, în plin sezon estival, când întregul litoral, de la Năvodari la Vama Veche, era cuprins de vălmăşagul multicolor şi multisonor prilejuit de Serbările Mării, teatrul constănţean şi-a concentrat energiile creative şi a prezentat sub cerul liber, pe data de 31 iulie 1973, premiera dramei antice Ifigenia în Taurida. Piesa lui Euripide a fost aleasă de acelaşi inspirat regizor, Gheorghe Jora, impresionat nu numai de faptul că tragedia îşi consuma acţiunea pe ţărmul Mării Negre, ci, în primul rând pentru tulburătorul ei mesaj de umanitate, pentru demonstraţia de tărie a sentimentelor care îi unesc pe oameni, care le dau curajul de a-i înfrunta pe zei, alegându-şi liberi calea de urmat. Mai mult, în această piesă, Euripide a amestecat în mod surprinzător tragedia şi drama pentru că întâmplările tragice au avut loc cu mult timp înaintea acţiunii de pe scenă, influenţând de abia acum traiectoria destinelor personajelor principale. Şi, poate, cel mai mult Gheorghe Jora a fost motivat de însăşi ideea de libertate a spiritului pe care Euripide ne-a transmis-o peste milenii în scrierile sale. Reflectând cu multă atenţie, regizorul a renunţat la mai multe pasaje, în special a celor retorice, concentrând acţiunea în jurul faptelor esenţiale, astfel încât cele cinci acte ale tragediei au câştigat mult în densitate dramatică. Emoţia şi intensitatea demersului regizoral au fost dublate şi de traducerea curgătoare a lui Petre Dulfu, vorbele marelui poet tragic fiind rostite limpede, tulburător şi grav de actorii constănţeni Agatha Nicolau (Ifigenia), Dan Herdan (Oreste), Jean Ionescu (Toas), Longin Mărtoiu (Pylade), Marcela Sassu (Minerva), Emil Bârlădeanu (Povestitorul), Lucian Iancu (un păstor) şi Dumitru Drăgan (un trimis).

Contextul estival în care a avut loc premiera, faptul că în deceniul anilor 70 în teatrele din România se montaseră numai zece piese antice, precum şi îndrăzneala de a alege un text atât de complex, au determinat-o pe Anaid Tavitian să afirme că nu a fost puţin lucru să oferi un moment de o trăire emoţională şi o cultură atât de aleasă, îmbrăcat într-o haină frumoasă, modernă şi accesibilă. În consecinţă, şi această a doua încercare de revigorare a dramaturgiei antice pe pământ românesc a trezit interesul oamenilor de teatru şi al publicului, fiind o nouă certitudine a talentului şi a puterii de inventivitate a echipei creative şi tehnice a teatrului constănţean. Cadrul natural al Portului Tomis i-a permis scenografului Mihai Tofan, un colaborator constant al teatrului din Constanţa, să-şi demonstreze talentul, montarea piesei Ifigenia în Taurida implicând din nou reconstituirea unui monument antic. Călătoria în timp i-a permis lui Anaid Tavitian să-şi aducă aminte de construcţia impunătoare a unui templu fumuriu pe care artistul l-a înălţat chiar pe mijlocul platformei de joc. De această dată, scenograful Mihai Tofan a restrâns spaţiul de joc chiar pe faleza din Portul Tomis concentrând atenţia asupra intrării în templul Dianei, flancat pe de o parte de vecinătatea dură a rocilor digului, iar pe de altă parte de pânza nesfârşită a valurilor mării. Înconjurat de frumuseţea cadrului natural, decorul a fost şi mai tulburător, scenograful plăsmuind ziduri şi lespezi dintr-o serie variată de materiale de atelier. Cu această ocazie, Anaid Tavitian a ţinut să reamintească aportul esenţial al oamenilor din spatele scenei, butaforii şi pictorii scenografi care au făcut ca toate aceste lucruri impresionante să pară reale.

Recurgând la un simplu exerciţiu de imaginaţie nu este greu să ne dăm seama de efectul vizual provocat de apariţia actorilor principali şi a corului care, şerpuind elegantul desen al scărilor din Portul Tomis, veneau spre public purtând măşti şi făclii aprinse în mâini. O imagine tulburătoare ce dădea senzaţia unui ansamblu închegat şi rodat, din a cărui complexitate scenică se desprindea silueta Agathei Nicolae, o actriţă de mare talent care i-a dat viaţă Ifigeniei cu multă graţie şi sobrietate. Anaid Tavitian a evidenţiat faptul că tonalitatea generală a spectacolului a fost impusă de Agatha Nicolae, o artistă înzestrată cu o deosebită inteligenţă scenică şi care, în acest rol, a sesizat tocmai umanitatea caldă a ideilor piesei, însufleţind printr-un suflu poetic emoţionant întreaga desfăşurare de forţe dramatice. Interpreta Ifigeniei a fost însoţită în această aventură antică de câteva nume de rezonanţă ale teatrului constănţean şi, anume, Dan Herdan, Jean Ionescu, Longin Mărtoiu, Emil Bârlădeanu şi Lucian Iancu, actori care trecuseră şi prin experienţa Medeea, ceea ce a dat o valoare în plus acestui spectacol deosebit.

La fel de bine primit de critici şi de public, spectacolul Ifigenia în Taurida a fost văzut de un număr impresionant de spectatori şi turişti atraşi de rezonanţa versurilor lui Euripide care, în acea seară de iulie din anul 1973, au inundat cu solemnitate spaţiul tomitan. Şi de această dată regizorul a recurs la metoda playback-ului, absolut necesară în ambianţa Portului Tomis, pe cât de generoasă, pe atât de vicleană, Anaid Tavitian apreciind din plin efortul actorilor de a-şi sincroniza mişcările cu evoluţia coloanei sonore. Un spectacol complex, substanţial diferit de celelalte manifestări petrecute în cadrul Serbărilor mării, cea de a doua montare a unei piese antice la Constanţa a certificat încă dată intenţiile extrem de serioase ale venerabilei instituţii de cultură de a reînvia teatrul antic în Dobrogea. Şi de această dată Teatrul din Constanţa şi-a investit toate energiile şi capacităţile până la limita lor maximă, spectacolul Ifigenia în Taurida deschizând o nouă poartă spre drumul ce va conduce, câţiva ani mai târziu, la inaugurarea primei ediţii a Festivalului Seri de Teatru Antic. O iniţiativă oarecum singulară în peisajul teatrului românesc din epoca anilor '70, această nouă montare a unei piese din marea dramaturgie elenă a contribuit din plin la menţinerea publicului în contact cu lumea Antichităţii şi, spre fericirea tuturor, în următorii ani zeii din templul Thaliei Pontice îşi vor îndrepta privirea din ce în ce mai mult spre izvoarele istoriei universale.

Ifigenia în Taurida de Euripide

(premiera: 31 iulie 1973)

Traducere: Petre Dulfu

Regia artistică: Gheorghe Jora

Scenografia şi costumele: Mihai Tofan

Muzica: Boris Cobasnian

Mişcarea scenică: Marta Herzum şi Tiberiu Iacob

Creator măşti: Veniamin Mârza

Distribuţie: Emil Bârlădeanu (Povestitorul), Dumitru Drăgan (un trimis), Dan Herdan (Oreste), Lucian Iancu (un păstor), Jean Ionescu (Toas), Longin Mărtoiu (Pylade), Aghata Nicolau (Ifigenia), Marcela Sassu (Minerva) şi corul.