Fragmente din aer, apă şi pământ...

Indiferent de anotimp şi de tendinţe, Muzeul de Artă din Constanţa este un spaţiu care se adaptează în permanenţă culturii informaţionale şi, în special, celei expoziţionale. Nevoia de cunoaştere vizuală şi de recunoaştere a valorilor locale, şi nu numai, sunt motivele principale care susţin şi justifică pe deplin activitatea prolifică a acestei instituţii. La început de primăvară marină, Muzeul de Artă îşi redeschide porţile (scuzaţi meteahna jurnalistică) cu expoziţia personală de pictură intitulată „Fragmente" a artistei constănţene Anca Floriana Deaconu. Concepută ca o aventură vizuală, coerentă ca tematică, printre elementele primordiale ale lumii în care trăim, expoziţia „Fragmente" reuneşte o suită de tablouri, abstracte ca gen, care reflectă pictural puterea energiilor vitale: aerul, apa, focul şi pământul. Dacă la prima expoziţie personală „Peisaj după peisaj", Anca Deaconu a încercat să desluşească ce se află dincolo de peisaj, în prezentele „Fragmente" investigaţia ei artistică s-a îndreptat chiar spre inima peisajului. Aşa cum remarca filosoful grec Empedocles, tot ce ne înconjoară e format din foc, apă, aer şi pământ...

În aceeaşi măsură şi aventura pe care ne-o propune tânăra artistă se îndreaptă către cunoaşterea, prin pictură, a miezului energiilor fundamentale prin care funcţionează planeta numită Pământ.În lucrările sale descoperim fragmente de natură, frânturi de peisaje, chiar şi inscripţii care deschid timid o cale de acces spre decodificarea peisajului. Artista are un stil degajat şi experimental, fără a deveni haotic, încercând să surprindă o anumită tensiune în care materia şi formele sunt compuse armonios, ocupând spaţiul cu o anumită stabilitate şi echilibru. Fragmentele picturale sunt lucrate în tehnică mixtă, având ca suport pânza, colajul şi desenul, şi sunt încercări de a induce privitorilor o stare de peisaj susţinută de o gama cromatică surprinzătoare, care subliniază rolul primordial al materialităţilor. Vorbind despre expoziţia Ancăi Deaconu, criticul de artă Doina Păuleanu a remarcat verticalitatea traseului său creator, şi o anume libertate care-i permite artistei să se prezinte în faţa publicului, anual, cu o expoziţie personală coerentă care semnifică o etapă de gândire, de simţire şi o etapă de investigare distinctă din creaţia sa. Expoziţia „Fragmente" are farmecul unei incursiuni în care natura, prin elementele sale definitorii, devine o sursă insolită de reverie. Anca Deaconu a explorat peisajul universal, fragmentându-l în structuri cu semnificaţii senzoriale: focul descătuşează energii nebănuite şi alungă spiritele întunecate, fascinaţia apei te despovărează pe nebănuite, aerul alb îţi insuflă un puternic sentiment de plutire prin vocea vântului, cea mai veche voce a universului, iar pământul, în căutarea echilibrului pierdut, te face să-ţi imaginezi că prinzi rădăcini organice. La finalul acestei călătorii picturale în lumea energiilor fundamentale, ai impresia că pictoriţa Anca Deaconu a reuşit din fragmente să reconstituie întregul... întregul unei planete numite atât de simplu, Pământ.

Câteva date despre...

Anca Deaconu este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice şi Decorative - specializarea Pedagogia artei, din cadrul Universităţii „Ovidius" Constanţa, fiind licenţiată a Universităţii de Arte din Cluj. În prezent este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România - Filiala Constanţa 1 şi din anul 2007 este profesor coordonator al Cercului de pictură din cadrul Palatului Copiilor. În perioada 2000-2006 a participat la realizarea unor lucrări de artă monumentală religioasă şi a participat cu lucrări la numeroase expoziţii de grup în Constanţa şi Bucureşti. Alături de „Peisaj după peisaj", „Fragmente" este cea de-a doua expoziţie personală a artistei la Muzeul de Artă din Constanţa.

Egiptul antic

Fii scrib... Mii de oameni răspund cuvintelor şi se supun. Poţi umbla liber pe drumul tău...

Asociaţia Culturală „Noua Acropolă", în colaborare cu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, a organizat, timp de o săptămână, un ciclu evenimenţial dedicat fascinantei civilizaţii a Egiptului antic. Incursiunea în această lume misterioasă a debutat cu vernisajul expoziţiei „Egiptul pământ etern" şi cu lansarea volumului Teba, scris de profesorul Jorge Angel Livraga, fondatorul şi primul director al asociaţiei culturale „Noua Acropolă". Adrian Tudose, conferenţiar în cadrul „Noii Acropole" şi organizatorul evenimentului de la Constanţa, a prezentat civilizaţia Egiptului dintr-o dublă perspectivă: mentalitate şi istorie. Demersul asociaţiei culturale se justifică prin faptul că mulţi dintre contemporani simt, în mod direct sau indirect, un ataşament straniu pentru această civilizaţie îndepărtată. Interesant este şi faptul că, de fiecare dată când dorim să înţelegem gândirea simbolică egipteană, ne întâlnim cu un element caracteristic, dualitatea, iar din această perspectivă Egiptul poate fi privit ca un tărâm al opoziţiilor ideale, din toate punctele de vedere: geografic (deşert pământ mânos), istoric (Egiptul de Sus şi de Jos) şi simbolic (Isis-Nephtis, Osiris - Seth). Fascinant este faptul că, în această lume dinamică, opoziţiile nu numai că se completează, dar converg către un principiu comun care le uneşte. Ele nu pot exista una fără cealaltă, se completează precum lumina şi întunericul, partea luminată şi partea ascunsă a lunii, seceta şi umezeala şi, în final, viaţa şi moartea.

Atent structurată, expoziţia „Egiptul pământ etern" cuprinde o serie de planşe cu fotografii şi reproduceri după artefacte şi faimoase comori arheologice, precum piatra de la Rosetta, folosită de Champollion la descifrarea hieroglifelor egiptene, zodiacul de la Dendera (prin care sacerdoţii egipteni legau soarta oamenilor de mişcarea stelelor), templele de la Abu Simbel sau paleta lui Narmer. Imaginile prezintă sintetic civilizaţia egipteană sub forma unor imagini în care sunt reproduse picturi şi basoreliefuri originale egiptene, realizate chiar de arheologii români care au călătorit în Ţara Nilului. Firul narativ al expoziţiei începe cu universul complex al scribului şi importanţa pe care o avea acesta în cadrul societăţii. Un spaţiu amplu este dedicat metodelor de vindecare din Egiptul antic, despre care Homer scria în Odiseea: „acolo toţi sunt medici şi depăşesc experienţa celorlalţi..." Complexitatea medicilor egipteni rezidă în faptul că, prin metode magice, dar şi prin intervenţii medicale concrete, tratau cauzele vizibile şi invizibile, o mare parte dintre ei fiind atât preoţi, cât şi magi. O atenţie distinctă a fost acordată ritualului intitulat „Cântărirea inimii" şi Zeului Anubis, conducătorul de suflete şi stăpânul Muntelui de la soare-apune şi al trecerii în lumea de dincolo. Momentul-cheie al acestui ritual îl constituia confesiunea negativă, adică o formulă specifică a negării oricăror posibile greşeli, prin care sufletul îşi afirma moralitatea vieţii pe care o dusese pe pământ. Una dintre cele mai interesante teme ale expoziţiei a fost cea referitoare la senet, un joc complex care simboliza drumul dintre Lună şi Soare, adică puntea ce lega oamenii vii de cei morţi. Pentru a înţelege importanţa acestui joc, trebuie să amintesc faptul că egiptenii cereau sfaturi sau ajutor rudelor decedate, jucând senet chiar în faţa mormintelor lor. Pentru a câştiga, jucătorul trebuia să treacă printr-un labirint plin de obstacole, iar în ultimul pătrăţel se întâlnea cu zeul Horus şi, urcând din Mehen, aceştia se alăturau lui Ra şi se ridicau în barca acestuia. Itinerariul tematic al expoziţiei „Egiptul pământ etern" este extrem de amplu şi trebuie parcurs cu multă atenţie, deoarece aduce la lumină mult mai mult decât nişte simple poveşti sau simboluri deja cunoscute. „Copiii Nilului" au lăsat lumii una dintre cele mai fascinante civilizaţii posibile, greu de cuprins într-o expoziţie, care are totuşi meritul de a stârni interesul celor care păşesc în Muzeul de Istorie şi Arheologie. Pentru că Egiptul este el însuşi un adevărat muzeu în aer liber clădit pe unicul tărâm al Faraonilor. Personal, această expoziţie mi-a stârnit o poftă incredibilă de a măsura, într-o zi, înălţimea piramidelor cu proprii ochi.

Din temniţe spre sinaxare

A fi liber înseamnă a gândi totul cu mintea ta. (Gabriel Liiceanu)