|
Martie 2005 -
Aliaj 2000
|
|
Scris de Cosmin Perţa
|
|
Marţi, 01 Martie 2005 02:00 |
|
În noaptea asta catranul negru, sfărâmicios al fragilităţii, al speciei îşi arată dinţi şi ochii. Clădirile cele mai de seamă şi vântul sunt făcute din el. Îl aşteptăm luminaţi, cu pieptul greu şi credinţa întretăiată. Nu ne e frică de el. Frica ne-a fost mai demult. Culegeam scoici şi meduze uscate, vineţii, când l-am bănuit prima dată. De atunci armele noastre-au evoluat. Avem doi, trei copii, iguane electrice şi vecini sănătoşi. Aproape ne-am putea spune bărbaţi şi hălci uriaşe de carne ne-am putea atârna pe balcon: Aici, nicicând n-o să învingi! În spatele meu tata ascute toporul. Lama lucioasă împarte realul în două. În partea mea sângele curge-n butoaie, se varsă limpede şi firesc în buţi rotofeie precum copiii diformi ai veacului nou. În partea ta: claviaturi de ger şi pucioasă. Ruşine îmi e cu inima mea şi coastele mele. În pielea câinelui-lup aş vrea să mă ascund şi să cresc, să leşin. Armele noastre sunt minunate. Avem doi, trei copii şi ne plac. Seară de seară lecţia de viaţă. În spatele tatei nu mai e nimeni. Umbra toporului despică umbra de nuc. Lentoarea şi fericirea ne înconjoară de parcă nici n-am mai fi...
|
