Marius Ianuş
Zgâlţâia fereastra să prindă ceva
să-şi înfigă mâna cu degete încârligate în făptura tare, nebunească a nopţii Asta e tot? întreabă criticul înverzindu-se subit, gâtuindu-se tandru Tot, tot – răspunde mecanicul de locomotivă – mai trage şi tu de ea, tată... mai bagă tu ceva... Asta e tot?!?! urlă o făptură de aer scoasă din frigider şi apretată în pripă Ce e tot? întreabă depanatorul scoţând capul fumuriu din motor ca o bombă târzie Ce e tot, totul? Tot, tot – răspunde mecanicul băgând cheia, trăgând manivela, developând tristeţea, hârâind întunericul, ancorând cu ultimul vagon prăfuit noaptea. Descântec de ziar, orele cinci Cu participarea poeţilor Marius Oprea, percuţie, şi Mircea Dinescu, instrumente de suflat în iaurt "Poetul trebuie să meargă în uzină." Nichita Stănescu Încălzeşte inimile, cântare obositoare! muncă în frig, speranţă fără picioare! noi te vom cânta până o să te faci mare! Uzina şi-a deschis pleoapele roşii ale cuptoarelor şi se clatină hăbăucă spre casă înjurând stelele Muncitorii au uitat secretara violată în vestiar Ea a născut un sul de rapoarte însângerate Copiii au obţinut viza şi se leagănă în avionul împachetat în nori Ziarele urlă munca de dimineaţă, furia, cântarea obositoare Încălzeşte inimile, muncă în frig, uzină de vodcă, fieros cucurig! noi te vom cânta până o să te faci mare! /ninge plata Domnului peste motoare
|
