stăm în piaţa strâmtă unde şef e celofanul

şi amantă-i e hârtia în vârtej de vânt din rutul lor vălureşte-n

jur un pergament uriaş cât ro

mânia şi ambiţia noastră e să mântuim prin scris

mârlănia

cu furie sfâşiem pergamentul ce ne acoperă ca un cort

scoatem capetele deasupra unul zice "ca viermele din măr"

strâmbăm din nas dar nu avem timp de controverse

fiindcă noi vrem să desăvârşim opera transparenţei să denunţăm

ticăloasele năravuri să detonăm verbul în miezul tenebrei solul fertil

al colţilor şi ghearelor viclene sursa putorilor ce urcă şi-n luminatele

conştiinţe noi dăm totul pe faţă scurgem totul pe acest uriaş pergament

împlinim marele act al igienizării totale...

unii taie şi lipesc bucăţi din ziare alţii desenează figuri monstruoase

dar cei mai mulţi scriem atât de vârtos şi inexorabil de parcă am fi avocaţii acuzării la judecata de apoi

scriem cu sârg până adormim...

ne-am trezit forţat că ardea carnea pe noi carnea chinuită de flama a mii de înţepături doamne era o sahara de furnici se prefăcuseră literele în furnici veninoase noi scribii transparenţei ajunseserăm nişte muşuroaie care gemeau "e o iluzie ca de obicei" urla unul şi insista "e pur şi simplu o iluzie" se zvârcolea sub pătura de furnici "e o iluzie asasină" scrâşnea lovindu-se cu palmele ca noi toţi cu viteza unei elice de elicopter în zbor

ne intrau în urechi în nas vor ajunge în inimă gândeam în creier simţeam în inima creierului barbari alarici în inima civilizaţiei minţii unde dospeşte steaua – muşuroi palatul de chihlimbar în care se eternizează insectele...

am fi aiurat până la moarte dacă nu izbucnea din puţulica de piatră a statuii din mica piaţă jetul de apă minunea arteziană pârâiaşul salutar

cu focul în carne ne-am înghesuit sub statuie ne-am curăţit de furnici ne-am răcorit şi am strigat cum stăteam aşa sub jet "urofililooooooor"