|
Martie 2005 -
Aliaj 2000
|
|
Scris de Cătălin FURTUNĂ
|
|
Marţi, 01 Martie 2005 02:00 |
A sărit din tort, perfect decapitată, în costum dulce, de iepuraş. A păşit afară, ocolind grijulie farfuriile; după ea se târa, încet-încet, printr-un soi de zvâcniri magnetice, un toporaş. Micuţ, argintiu, cu coada din lemn, nu era mai mare decât, să spunem, o linguriţă. Fata înainta graţioasă pe masă, dansând, iar toporaşul clinchetea reflectând în lama lui o guriţă. În urma lor, tacâmurile de argint se răceau, exhalând vapori mincinoşi de mercur. Buzele roşii din tăiş se mişcau, intonând, cred, printre dinţii foarte ascuţiţi, o melodioară ameninţătoare, de aur dur. Şoldurile învelite-n blăniţă au continuat să se unduiască ritmat şi după ce fata decapitată s-a oprit în capul mesei, întâmpinând toastul aniversar.
Totul în zadar. Totul în zadar. Toporaş de-oţel, guriţă de miel, murmur vid, de aur, mercur de balaur, petrecerea de ceasuri lungi s-a cam încheiat. Sala e goală, e noapte şi luna soarbe însetată refluxul. Îndemnată poate chiar de ea, gazda se trezeşte şi coboară-n cămară. Aici e plin de cadouri, toate sigilate, toate nedatate. Alege unul, încuie, urcă-n dormitor. Depăşeşte repede sala-n care dansează fata, deşi uşa ei trozneşte-n clinchet alb, de topor. Se bagă în pat, mângâie îndelung cutia lucioasă, amână, adoarme. Înăuntru, dinţii ascuţiţi sigiliul cromat reuşesc în fine să-l sfarme. Din acesta curge-n valuri praf de Seconal. Buzele roşii sorb tot, dinţii ling, toporaşul înghite. Infernal. Apoi dinţii se înfig în buze până când vinul negru ţâşneşte din sânge. Încă o dată, toporaşul amestecă vârtos şi consumă. Sânge: vin şi Seconal. Ochii fetei se închid peste dinţişorii scurşi, de ulei mineral. Un zgomot strident – la parter, trupul decapitat s-a prăbuşit într-o jerbă de cioburi. Gazda tresare, se trezeşte, însă nu deschide ochii. Dintr-o dată, pendula blestemată se va fi înfundat iarăşi cu rochii.
|
