ar trebui să vă mai spun ceva despre cuţitul meu obosit
despre singurătatea lui de tată dormind într-o femelă nesfârşită penis captivus înconjurat de un lichid amniotic erotic ca de tăcerea infinitelor spaţii lăuntrice cuţitul mi-era tată de multă vreme din vremea când nimicul mă înghesuia din toate părţile iar mama ca un filosof lătra la el într-o limbă moartă pe atunci am inventat un nimic mic cu care ieşeam în oraş pe care îl purtam mereu în buzunar aveam acum un nimic mare şi pe cel mic şi nu aveam ochi să văd decât prin sticla azurie în care trăiam adică nimicul mic cu buzunarele pline de monede tot cu nimic mic se chema că sunt iar cu fetele la braţ aveam de grijă să păstrez un nimic mic la subsuoară sau între buze şi limbă, precum demostene o piatră le sărutam pe atunci cu nimicul sub limbă aşa cum băieţii de cartier îşi pupau femeile cu guma în gură eram mândru de nimicul mic de comoara mea cu care luptam cu Cel Mare şi felul în care deveneam tăcut în faţa lui alura sa de general pectoralii săi acoperiţi de un păr grizonat mărunt (parcă auriu) de felul în care mă impresiona profund mirosul său de venerabilă transpiraţie (ca o aură narcot
|
