„Există printre noi şi oameni fericiţi. Grigorescu a fost unul dintre aceştia, Kimon Loghi un altul", a rostit cu nostalgie criticul de artă Doina Păuleanu la vernisajul expoziţiei Scara cu flori, un moment pictural dedicat cu pasiune frumuseţii explozive şi fecunde a primăverii.

Anotimp al incendiilor de culoare şi al senzaţiilor insolite, primăvara ca moment al seducţiei a fost surprinsă, de această dată, în tonuri de culoare plăcut provocatoare de alergii estetice. Titlul generic al expoziţiei, Scara cu flori, ne readuce aminte de celebrul tablou al lui Ştefan Luchian, acest reper clasic fiind dublat de redescoperirea unor lucrări în care primăvara are înfăţişarea unei doamne de viţă nobilă. Alături de maeştrii Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Francis Şirato, Gheorghe Petraşcu şi Ştefan Luchian, publicul constănţean a avut bucuria să-l redescopere şi pe Kimon Loghi, „cel pe care contemporaneitatea lui Grigorescu l-a ridicat pe nişte culmi greu de gândit, cel pe care posteritatea critică l-a coborât în nişte abisuri misterioase...", aşa cum ne-a dezvăluit Doina Păuleanu. Kimon Loghi, un artist care a rezistat prin calitatea meşteşugului şi a unei viziuni paradisiace insolite, a fost unul dintre motivele pentru care ar fi trebuit să urcăm pe această Scară cu flori. Ajunsă la a treia ediţie, expoziţia cu aer primăvăratic de la Muzeul de Artă din Constanţa a reunit tablouri semnate de artişti din diverse generaţii, fiind o intersecţie între şcoala maeştrilor şi a contemporanilor, o intersecţie ale cărei consecinţe vizuale s-au concretizat într-o paralelă florală între marii clasici ai picturii româneşti şi artiştii contemporani. Cu această ocazie, cei din urmă au valorificat „explozia" de culoare şi de forme prilejuită de instalarea, cu toane şi zâmbete, a primăverii, în timp ce privirea modernă a redescoperit frumuseţea cuviincioasă şi liniştitoare care se degaja din creaţiile maeştrilor.

Din perspectiva unui privitor mereu pasionat de taina culorilor încătuşate în ramele tăcute ale unui tablou, Scara cu flori a fost un moment de reală bucurie estetică. Bucuria de a vedea primăvara în viziunea artiştilor contemporani, dar şi pictată în ritmul clasic, cadenţat de penelul unor pictori celebri precum Tonitza, Grigorescu, Luchian şi Petraşcu. Balanţa temporară a expoziţiei a fost echilibrată de lucrările semnate de către membrii Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Constanţa, şi anume: Marieta Besu, Ion Tiţoiu, Gabriel Stratulat, Ignat Ştefanov, Aurelian Broască, Constantin Grigoruţă, Nicolae Morărescu, Răzvan Lipan, Adrian Chilipirea, Gabriela Nicolaescu, Felicia Grosu, Florin Ferendino, Iustina Ursu, Lelia Rus-Pîrvan, Ştefania Aprozianu, Mirela Dimcea, Robert Nestoresu, Doina Misian, Loreta Băluţă şi Alexandra Radu.

Alunecând cu privirea pe Scara cu flori aveai impresia că păşeşti, de fapt, într-o seră estetică, însufleţită de elemente florale unice, ireale, zgomotos de colorate sau incredibil de discrete. De la primăvara diluată a lui Adrian Chilipirea până la primăvara ascunsă într-un bostan de către Marieta Besu, aveai impresia că acest anotimp se metamorfozează instant din pumnul unui copil plin de bomboane colorate în cadranul negru al unui astru de bronz, întruchipat de singura sculptură din expoziţie semnată de Ion Alin Gheorghiu. Asemenea, unei poveşti şoptite de vântul cald al primăverii, expoziţia Scara cu flori a fost o incursiune în balmeşul coloristic al unui anotimp care se răzbună mereu pe unicitatea albă a iernii, pornind războiul tuturor nuanţelor care au hibernat în întunericul seminţelor rotunde de flori.

Fie că atingeai cu privirea paginile creponate ale unui ierbar cu miros de flori nemuritoare, fie că reconstituiai traseul nocturn al unei primăveri fantomatice, în fiecare pânză puteai regăsi tot felul de definiţii picturale: de la stilul figurativ la cel abstract, primăvara nu cunoaşte obstacole în calea reconstituirii sale vizuale. Pornind de la irişii uriaşi stăpâniţi printr-o culoare intensă de penelul Gabrielei Nicolaescu, până la cârciumăresele lui Florin Ferendino, diversitatea universului floral îşi găseşte deplinătatea în peisajul bogat însufleţit de tuşele dinamice aruncate pe pânză de mâna pictorului Gabriel Stratulat. Dacă Aurelian Broască, un pictor care iubeşte versatilitatea culorii albastre, nu a putut desprinde lumea vegetală de contexul marin, Ignat Ştevanov a pictat un anotimp sfâşiat parcă de vârtejul vânturilor dobrogene. Aruncată în cele patru puncte cardinale, primăvara şi-a regăsit liniştea nocturnă pe pânzele lui Ion Tiţoiu şi ale lui Constantin Grigoruţă. Cel din urmă a pictat apusul şi răsăritul florilor, a surprins atât graţia cu care plantele îşi dozează tulpina atunci când îşi închid ochii-petale, cât şi voiciunea cu care zâmbesc soarelui, dis de dimineaţă...

Într-o compoziţie decupată din fâşii de culoare, primăvara Feliciei Grosu a reconstituit un colaj ambulant de amprente lăsate parcă de o felină invizibilă care dormise toată noaptea pe o grămadă de frunze şi toporaşi. Din universul vegetal, prin studii grafice de un rafinament emoţionant, Lelia Rus Pîrvan ne-a adus în faţa ochilor frumuseţea şi fragilitatea gesturilor materne. Uitând de multe ori că primăvara este şi un anotimp ascuns al sufletului, tânăra artistă ne-a readus aminte de coregrafia care se naşte între trupul mamei şi al pruncului, un dans secret imortalizat în trei ipostaze grafice şi esenţiale ale maternităţii. De la copil la floare, trecând prin tunelul vânturilor şi al metamorfozelor vegetale, expoziţia Scara cu flori a avut efectul unei plimbări spontane pe ţărmul mării. Strivind invizibil sub tălpi câteva şiruri de scoici, pentru o clipă ai impresia că poţi uni linia orizontului cu marea. În aceeaşi măsură a dispărut şi graniţa dintre clasic şi modern, dintre frumuseţea ireproşabilă a macilor lui Tonitza şi sălbăticia primăverii prinsă în piunezele abstractului. Şi, dacă se spune că numai operele create de artişti sunt eterne, iar plăcerile trecătoare, atunci urcuşul pe Scara cu flori a fost o plăcere a cărei efemeritate a meritat să fie povestită... şoptită...