Considerat unul dintre evenimentele culturale cu tradiţie ale oraşului de la malul mării, Salonul de Iarnă al Filialei Constanţa a Uniunii Artiştilor Plastici din România (UAP) a invadat generoasele săli ale Muzeului de Artă propunând de această dată o amplă expoziţie care a stat sub semnul unui neobişnuit demers ecologic.

Aşteptat în fiecare an cu mult interes atât de specialiştii şi criticii de artă, cât şi de iubitorii de frumos, ediţia actuală a Salonului de Iarnă al U.A.P., filiala Constanţa a cuprins o serie de lucrări de pictură, sculptură, grafică, fotografie, tapiserie şi artă decorativă, lucrări diverse şi surprinzătoare ca tematică realizate în atelierele de creaţie ale plasticienilor constănţeni, în decursul unui an. Mult aşteptatul eveniment a purtat subtitlul Art. Eco deoarece artiştii constănţeni şi-au propus ca în acest an să răspundă unui demers ecologist preluând materiale aparent nefolosite şi neutilizabile, realizând diverse şi inventive suporturi pentru o serie de lucrări cu valoare artistică. Iar rezultatele acestui demers s-au concretizat într-o expoziţie cu înalte exigenţe plastice, cu viziuni adaptate celor mai diverse ritmuri, marine sau vegetale, de inspiraţie locală sau europeană, articularea geometriilor spaţiale şi a elementelor figurative fiind armonios structurată într-o viziune picturală a cărei verv, dar şi calitate imaginativă au inspirat publicului prezent imaginea unor peneluri active care au contribuit, rând pe rând, la unitatea unei expoziţii de prestigiu. Aşa cum mărturisea criticul de artă Doina Păuleanu, analiza acestei ample expoziţii a fost o adevărată bucurie datorată corespondenţelor melodioase care s-au stabilit imperceptibil între ritmurile şi culorile unor lucrări mai mult decât diverse. Făcând abstracţie de personalitatea artistică a fiecărui participant, criticul de artă a reuşit să se obiectivizeze de aşa manieră încât a conceput expoziţia ca un tot armonios în care fiecare artist a fost pus în valoare. Iar numărul expozanţilor din acest an a fost mai mult decât onorant, artişti consacraţi, dar şi mai tineri participând împreună la realizarea unui eveniment ce a dat tonul Noului An... expoziţional constănţean. Cu această ocazie, pe simezele muzeului se regăsesc acum lucrări semnate de Aurelian Broască, Adela Bonat, Adrian Chilipirea, Adriana Strâmbeanu, Alexandra Radu, Alexandru Nestorescu, Carmen Pătraşcu, Constantin Grigoruţă, Constanţa Petrescu Dănilă, Cristina Panait, Doina Misian, Doina Veronica Lăptucă, Dragoş Turda, Eugenia Lecca Botezatu, Felicia Grosu, Filiz Velula, Florin Ferendino, Gabriel Stratulat, Gheorghiţă Constantin, Ignat Ştefanov, Ion Tiţoiu, Iolanda Manolescu, Ina Iordan, Iulia Balica, Iustina Ursu, Laura Mocanu, Laura Nistorescu, Laura Ocneru, Lelia Rus Pârvan, Loretta Băluţă Lorincz, Manuela Szekely-Şoitu, Marieta Besu, Mihaela Luţai, Mirela Dimcea, Mugur Coman, Niţă Manolescu, Niculaie Morărescu, Octavia Stratulat, Petra Tănase Şerbănescu, Răzvan Lipan, Robert Nestorescu, Rodica Deliman, Tudor Mirescu, Vasile Filip şi Victor Rădulescu.

Încredere în destinul operei lor...

Salonul de Iarnă 2009-2010 şi-a propus pe lângă finalităţile estetice şi una extraestetică, dar extrem de importantă pentru omul modern, realizând o investigaţie colectivă în zona ecologică. Prin intermediul artei lor, pictorii constănţeni au căutat să creeze acel tip de frumuseţe artistică ale cărei calităţi să poată egala frumosul natural pentru care, în definitiv, se pledează cu atâta fervoare. Urmărind o anumită direcţie a contemporaneităţii, elevii au expus alături de profesori, cei tineri au expus alături de maeştri, dar indiferent de insuportabila uşurătate a vârstei, lucrările lor s-au adresat tuturor generaţiilor de vizitatori. Aşa cum mărturisea criticul de artă Doina Păuleanu expoziţia de anul acesta a stat sub semnul pictorului Mircea Vărzaru care alături de Ionel Mătăsăreanu şi Nicolae Rădulescu aparţine primei generaţii de artişti profesionişti ai urbei tomitane. Un artist valoros al cetăţii, distinsul pictor a trecut recent nu numai în lumea celor drepţi, dar şi în lumea maeştrilor, opera sa impunându-l drept unul dintre primii stătători ai artelor vizuale constănţene. Cu toate că, uneori, s-a manifestat prea puţin în comparaţie cu dorinţa publicului de a-l vedea, din configuraţia stilistică a creaţiei sale se structurează o etapă importantă a artei contemporane. Intrat în rândul clasicilor cu care în timp a stabilit o legătură firească, în cadrul actualei expoziţii Mircea Vărzaru a fost aşezat în apropierea artiştilor moderni tocmai pentru a demonstra o continuitate a artei româneşti, pictorul devenind astfel veriga necesară pentru a înţelege ce se întâmplă în contemporaneitate. Toţi cei prezenţi i-au adus un omagiu lui Mircea Vărzaru care nu a fost doar mentorul multor generaţii de artişti sau un muzeograf de excepţie, ci şi un artist intens preocupat de problematica clasicii moderne, un pictor care a impresionat mereu prin capacitatea sa de a transforma în operă clasică particularităţile unui univers recognoscibil: Constanţa pe care a pictat-o întreaga viaţă şi Faleza Cazionului ca un leitmotiv al unei tematici picturale inepuizabile.

Salonul de Iarnă şi-a întâmpinat vizitatorii, în primul rând, printr-o explozie coloristică vizibilă nu numai în domeniul picturii, ci şi al celorlalte arte, explozie care, în definitiv, reprezintă o constantă a şcolii naţionale de artă onorată de această dată şi de către artiştii constănţeni. Prima sală a expoziţiei a fost construită pe ideea acestei explozii coloristice proiectată pe fundalul unei lumii destul de cenuşii, o lume în care nu mai avem timp să ne oprim pentru a admira formulele stilistice cristalizate în lucrări de artă şi, poate, cu atât mai puţin pentru a aprecia eforul creator al artiştilor. Şi, totuşi, efortul şi energia creatoare a artiştilor constănţeni au căpătat forme spirituale cristalizându-se în lucrări anticipate în răstimpul care se scurge de la un salon la altul. Astfel, actuala ediţie este o sinteză şi, în acelaşi timp, o sumă de individualităţi care se creionează într-un anumit fel ceea ce permite vizitatorului să descifreze fiecare artist în devenirea lui. Realizând lucrări exuberante sau mai puţin expansive, lucrări explicite sau încifrate, artiştii şi-au adjudecat formule stilistice personale care au dat naştere unor viziuni diverse, opuse, complementare sau pur şi simplu nemaiîntâlnite până acum.