Dansul este limbajul ascuns al sufletului…

Desemnată de revista Times, în 1998, drept cea mai bună dansatoare a secolului XX, Martha Graham este una dintre cele mai însemnate inovatoare ale dansului modern, căreia i se datorează atât o tehnică specială care a devenit un ritual practicat de marile şcoli de dans din lume, cât şi o filosofie despre dans. Stilul său inconfundabil reflectă arta timpului în care a trăit, Martha Graham lăsând amprente uriaşe pe tărâmul dansului modern. A creat aproape două sute de spectacole şi a colaborat cu artişti pe cât de iluştri, pe atât de diferiţi precum Merce Cunningham, Bette Davis, Kirk Douglas şi Madonna. Cu toate că era o fiinţă fragilă atunci când se urca pe scenă părea întotdeauna impunătoare, iar chipul său inconfundabil împrumuta adesea din nuanţele expresive ale măştilor kabuki. Artistă completă, complexă şi scrupuloasă, Martha Graham a fost pasionată nu numai de sferele necunoscute ale cosmosului coregrafic, ci în paralel şi-a aprofundat preocuparea pentru crearea costumelor şi a muzicii spectacolelor sale. în istoria dansului modern, Martha Graham reprezintă o epocă distinctă susţinută de o filosofie aparte şi de o teorie prin care coregrafa americană a revoluţionat arta respiraţiei în şi prin dans...   

O fărâmă de biografie
Dansatoarea şi coregrafă, Martha Graham s-a născut pe 11 mai 1894 şi s-a înălţat imperceptibil spre stele pe 1 aprilie 1991. La 22 de ani, Martha decide să devină o dansatoare profesionistă, iar cinci ani mai târziu, o regăsim ca profesoară la Eastman School of Music and Theater din Rochester. în 1926 îşi fondează propria companie, Martha Graham Dance Company, o trupă exclusiv feminină, alături de care tânăra coregrafă inventează un nou stil de dans inspirându-se din arta modernă şi din mitologie, alunecând sinuos şi prin psihanaliză. Chiar dacă prin educaţie a urmat liniile dansului clasic, Martha renunţă la poveştile cu zâne şi abordează, într-o manieră modernistă şi inovatoare, subiecte contemporane, sociale şi psihologice. Depărtându-se de rigorile şi formele, uneori superficiale ale baletului clasic, păşind pe urmele Isadorei Duncan, toată viaţa Martha Graham va predica libertatea de mişcare. Pentru mine dansul este o adevărată filosofie pentru că simbolizează însăşi viaţa... iar viaţa ei a fost însuşi dansul, Martha Graham sfidând legile naturii cu dezinvoltura unei zeiţe. De-a lungul uneia dintre cele mai longevive cariere artistice din lume, în peste şapte decenii dedicate artei dansului, coregrafa americană a creat roluri de balet pentru Margot Fonteyn, Rudolf Nureyev şi Mihail Barîşnikov, a colaborat cu Donna Karan şi Calvin Klein şi i-a iniţiat în tainele mişcării scenice pe Bette Davis, Kirk Douglas, Liza Minnelli, Gregory Peck, Joanne Woodward şi Madonna, elevi celebri care au învăţat să-şi folosească trupul ca instrument inepuizabil de expresie.

Schematizând opera coregrafică a Marthei Graham distingem trei etape al căror conţinut semantic necesită un studiu de sine stătător. în muzeul coregrafic imaginar al distinsei doamne Graham au rămas drept mărturii piesele din anii' 30 (un fel de cronici ale acelor vremuri de profunde transformări sociale şi artistice), fructuoasa perioadă greacă sau reînvierea eroinelor mitologice Clitemenestra, Iocasta, Fedra, Medeea şi Ioana D'Arc şi, nu în ultimă instanţă, baletele de maturitate. Supranumită la chef de troupe, în ciuda zecilor de ani înghesuiţi în memoria trupului, Martha şi-a urmat dansatorii peste tot în America, dar şi în jurul lumii pentru a le (supra)veghea munca. Iar munca ei înseamnă fix 181 de piese coregrafice, cele mai importante spectacole întipărite în cartea universală a dansului modern fiind Three Poems of the East, Valse Caprice, Poems of 1917 (1928), Prelude to a Dance (1930), Every Soul is a Circus (1939), Lamentation (1930), Cave of the Heart (1946), The Triumph of Saint Joan (1951), The Lady of the House of Sleep (1968), The Rite of Spring (1984), Persephone (1987) şi Maple Leaf Rag (1990). Spectacolul The Eyes of the Goddess din anul 1991 a rămas neterminat... 

Teoria respiraţiei...
Mişcarea nu minte niciodată. Corpul dezvăluie ceea ce vrem să ascundem... Cu această profesiune de credinţă, Martha Graham a bulversat dansul tradiţional deschizând porţile uriaşe ale unui nou stil - dansul modern, fiind iniţiatoarea unui limbaj coregrafic bazat pe respiraţie, contracţie şi relaxarea corpului. Influenţată de psihanaliză, coregrafa a vorbit neobosit prin dans despre dorinţele feminine şi maniera proprie prin care sunt exteriorizate. Deloc întâmplător, timp de 15 ani, compania ei de dans a fost exclusiv feminină, Merce Cunningham şi Erick Hawkins fiind doare câteva nume ilustre care au deprins arta dansului în spiritul Marthei Graham. Iar Martha s-a numărat printre pionierii dansului modern elaborând o tehnică coregrafică care a tulburat pentru totdeauna universul intim al dansatorului. Bazată pe contracţii succesive şi relaxarea bazinului considerat ca centru al tuturor impulsurilor, tehnica coregrafei americane se caracterizează printr-o vigoare şi decontractare simultane, ceea ce permite mişcării să ţâşnească şi în curcubee poetice, dar şi să se transforme din exerciţii academice în pastişe amuzante. în spiritul epocii marilor tensiuni politice, sociale şi industriale în care a trăit, Martha Graham a zguduit din temelii clasicismul unei arte în care trupul era frumos încătuşat în formule elegante de dans. Prin această nouă tehnică de filtrare a mişcării corporale dublate de o respiraţie atotcuprinzătoare, Martha a stabilit fundamentele dansului modern. Toţi marii coregrafi ai lumii, de la William Forsythe la Maurice Béjart s-au inspirat din pulsaţiile intime şi mişcările organice generate de această indescriptibilă tehnică a respiraţiei.

în arta Marthei Graham regăsim geneza ansamblurilor coregrafice contemporane, dar mai ales acel adevăr pelvian care oferea dansatoarelor sale o expresie sălbatică recognoscibilă. Rigoare şi precizie în compoziţiile de grup, graţie şi supleţe în partiturile solistice, între umor şi dramatism, limbajul coregrafic al Marthei Graham a fost fundamentat pe insolenta combinaţie dintre spontaneitatea naturală a mişcării şi graţia dobândită în urma unei serioase educaţii corporale. Neobosită în cercetările sale teoretice, Martha Graham a dezbătut pe larg perspectiva dansului clasic şi reprezentarea acestuia în spaţiul scenic. în general schema narativă a pieselor sale era clasică iar corpul de balet purta amprente vizibil matriarhale. în perioada exclusiv feminină, dansatoarele sale erau fie înlănţuite asemeni flăcărilor dansului flamenco, fie se topeau în duete misterioase situate la graniţa cu un erotism obscur. Spectacolele din perioada mitologică au rămas mărturii coregrafice care au însufleţit timpuri trecute, baletele sale esenţiale constituind un corpus cultural care necesită o cunoaştere profundă. Martha Graham este un mit al dansului modern a cărui soliditate teoretică şi coregrafică nu permite acuza nici celei mai mărunte sau nevinovate imperfecţiuni. 

Trupul, o îmbrăcăminte sacră
în istoria lumii dansul are o vârstă magică pentru că este un simbol al artelor vii... spunea Martha Graham sedusă de dualitatea trupului uman văzut ca un instrument viu prin care curge viaţa, dar şi prin care dansul vorbeşte. Ca autoare a unei filosofii despre arta dansului, Martha a expus în mod amănunţit calea unui dansator spre paradisul împlinirii. Cu toate că a dansa pare un lucru uşor şi încântător, în realitatea interioară a fiinţei supusă acestei arte se petrec fenomene mistice. Martha Graham obişnuia să spună că trupul, în calitate de depozitar al amintirilor vieţii, morţii şi ale iubirii, este copleşit uneori de o oboseală atât de profundă încât plânge chiar şi în somn. Clipele de frustrare totală, alunecările în braţele eşecului şi amprentele dureroase pe care le lasă în carne efortul repetitivităţii orelor zilnice de antrenament sunt momente sisifice în cariera unui dansator. Topind obstacolele care-i ies în cale, prin tenacitate, credinţă, curiozitate şi consideraţie pentru această profesie aparte şi remarcabilă, dansatorul merge însă mai departe. Prima lege din codul moralocoregrafic al distinsei doamne Graham rămâne clară: mişcarea nu minte niciodată fiind unicul barometru care ne măsoară şi ne reflectă adevărata stare de spirit. Iar pentru Martha Graham a dansa a fost întotdeauna o iluminare, o profeţie şi o împlinire a unei dorinţe divine...