Nu pot trãi fãrã arta mea, dar ea nu este mai presus de orice. (Albert Camus)

Subtil avertizaţi de prezenţa solemnã a unei tapiserii pe care este încrustatã cu dãruire o cruce albã, semeaţã, proiecţie a unei vieţi verticale într-o lume prãbuşitã din multe unghiuri ale existenţei terestre, pãtrundem într-un spaţiu asemenãtor cu un altar în care obiectele de cult au fost înlocuite cu obiecte estetice. Tapiseria enormã intitulatã Ecce homo a fost creatã de Şerbana Drãgoescu în memoria tatãlui sãu, pictorul Radu Drãgoescu, un personaj fascinant a cãrui operã necunoscutã începe sã-şi recapete locul în memoria publicului român. Moştenitoare a unei averi estetice fabuloase, reunind tablouri şi din colecţii particulare, dar şi de la muzeele din ţarã, ea a coordonat cu multã dãruire expoziţia „De la picturã la şah şi invers", într-un gest complex de recuperare, Radu Drãgoescu fiind un om discret şi timid, necunoscut de public şi nici de specialişti pentru cã a refuzat în timpul vieţii sã-şi etaleze opera cu orice preţ. În prezenţa unei asistenţe neaşteptat de numeroase am fost, la Muzeul de Artã din Constanţa, martora unei mãrturisiri a existenţei acestui pictor care m-a fermecat instantaneu nu numai prin povestea lui de viaţã cu parfum interbelic, ci şi prin dovezile picturale în care am descoperit locuri cunoscute privirii mele, cãci el a fost un peisagist care s-a hrãnit într-o manierã neobişnuitã din belşugul albastrului versatil şi din monumentalitatea ţãrmurilor marine de la Costineşti şi, mai ales, de la Balcic. Bucuria descoperirii unui nou pictor care a cunoscut fascinanta colonie artisticã de la Balcic, a fost dublatã de gestul Şerbanei Drãgoescu care a donat Muzeului de Artã din Constanţa cinci lucrãri din creaţia tatãlui sãu. Şi, pentru cã un pictor se verificã atunci când opera sa pãtrunde într-un muzeu, expoziţia „De la picturã la şah şi invers" a fost unul din acele rare momente în care ai ocazia sã asişti la ceremonia prin care un artist primeşte botezul tipãririi numelui sãu în cele mai importante lucrãri şi dicţionare de artã.

Portret în date biografice
Radu Drãgoescu, descendent al unei familii nobiliare româneşti ale cãrei rãdãcini se pierd în secolul al XVI-lea, s-a nãscut în 1914 la Paris, ca fiu al diplomatului Grigore Drãgoescu şi al pictoriţei Aida Petrarian. Pânã în 1936 a studiat la Academia de Belle-Arte Julien, iar în 1939 devine licenţiat al Universitãţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A fost profesor de Desen la diverse şcoli şi licee din Dolj, iar în 1951 devine membru U.A.P. şi lucreazã ca artist liber-profesionist şi grafician în cadru a diferite întreprinderi. În timpul vieţii a prezentat doar douã expoziţii personale, prima în Aula Bibliotecii Centrale Universitare şi cea de a doua, împreunã cu fiica sa, Şerbana Drãgoescu, la Galeriile Orizont. La vârsta de 60 de ani îşi descoperã interesul pentru problematica şahistã şi, ceea ce se ştie mai puţin despre el, în 1990 a fost declarat Maestru al sportului la compoziţie şahistã. Radu Drãgoescu nu a fost interesat niciodatã de lupta dintre cei doi jucãtori, ci a fost atras de problemisticã, domeniu al şahului care nu are nimic de-a face cu jocul propriu-zis. Pictura şi şahul au fost cele douã lumi în care, profund dedicat menirii sale, acest om timid a evadat toatã viaţa, încercând sã gãseascã similitudini între cele douã arte. Radu Drãgoescu face ultima mutare pe tabla vieţii în ziua de 7 decembrie 1999, atunci când, asemenea soţiei mult-iubite, se stinge liniştit în braţele fiicei sale... „au murit amândoi ca nişte îngeri: mama în Postul Paştelui, el în Postul Crãciunului. Singura consolare a fost aceea cã nu au suferit", mãrturiseşte peste ani fiica.  

Un peisagist exuberant
Expoziţia „De la picturã la şah şi invers" s-a structurat de la sine, fiind divizatã în douã pãrţi distincte: tablouri care ţin de universul personal al artistului - un autoportret à la Modigliani şi seria de portrete dedicate fiicei sale -, dar şi lucrãri concepute sub influenţa mirajului spaţiului marin. Puterea culorilor care se juxtapun cu mult curaj în picturile sale ne aduce aminte de Cézanne, ca punct de pornire al celor mai interesante direcţii ale artelor vizuale contemporane. Alãturi de marile nume ale plasticii naţionale care au studiat la Paris, şi experienţa lui Radu Drãgoescu în capitala europeanã a artelor se reflectã pe deplin în picturile sale. Fie cã este vorba despre peisaje smulse din imensitatea pãdurilor de munte, fie cã ne referim la seria de lucrãri cu tematicã marinã, tablourile sale oferã privitorului un real prilej de meditaţie. Profund inspirat de versatilitatea coloristicã a mãrii şi de frumuseţea Balcicului, tãrâm care a hipnotizat o întreagã generaţie de artişti, acest pictor necunoscut publicului larg este de fapt autorul unui spaţiu spectacular. El a trãit din plin aventura sudului, sudul lui personal fiind Balcicul, un spaţiu hipnotic şi teoretic deopotrivã, unde pictorul a învãţat lecţia luminii, a captat strãlucirea şi puritatea culorilor şi, intrând în legãturã directã cu farmecul acestui tãrâm de basm, şi-a format viziunea sa despre artã.

Sub impactul acestei pete singulare de luminã şi de culoare de-a lungul creaţiei sale, descoperim o gamã cromaticã extraordinarã, în care puterea culorilor se dilatã pe întreaga suprafaţã a pânzei, iar formele cu neaşteptate contururi par uneori ameninţate de o tentaţie decorativã care nu reuşeşte sã suprime adâncimea spaţialã. Alãturi de temele esenţiale, Balciul şi peisajele marine, epava de la Costineşti este un element pe care pictorul îl expune cu ritmicitate în tablourile sale, fiind îndrãgostit iremediabil de aceastã fâşie de pãmânt care încã ţine piept valurilor îndrãzneţe ale Mãrii Negre. Dezvãluind sumar câteva linii recognoscibile pentru creaţia lui Radu Drãgoescu, în expoziţia „De la picturã la şah şi invers" am descoperit un artist stãpân al unei maniere personale de a aduce pictura cãtre privitor prin umplerea spaţiilor vizuale cu preaplinul bucuriei sale. Un pictor optimist, delicat, sensibil, în ale cãrui tablouri capturile marine au cãpãtat valenţe noi, fiind scãldate de culori senzaţionale. Un artist a cãrei avere picturalã meritã, de acum înainte, sã fie dezvãluitã cât mai multor priviri...

Şi, pentru cã Radu Drãgoescu a fost nu numai un artist plastic încântãtor, ci şi un maestru al compoziţiei şahiste, în cadrul expoziţiei de la Muzeul de Artã, Şerbana Drãgoescu a prilejuit şi lansarea volumului „De la picturã la şah şi invers". Aşa cum a evidenţiat editorul cãrţii, Mihaela Varga, acest volum cuprinde articole de istorie şi judecatã plasticã, dar şi peste 300 de probleme artistice de şah, scrise în limba francezã şi traduse cu multã dãruire de fiica sa. Titlul tomului este şi al unui articol scris chiar de Radu Drãgoescu, care în toate textele sale a fost interesat de comparaţia dintre creaţia artisticã şi cea de compoziţie şahisticã. Fie cã era vorba despre table de şah sferice sau triunghiulare pe care, prin mutãri inteligente, erau implicaţi mai mulţi regi sau regine, autorul a fost interesat întotdeauna de problemele filosofice ale acestui joc al minţii şi nu de confruntarea dintre jucãtori. Aceeaşi armonie s-a resimţit şi în expoziţia „De la picturã la şah şi invers", o acţiune complexã în care arta s-a îmbinat cu şahul, iar nostalgia trecutului interbelic în care s-a format Radu Drãgoescu ne-a reamintit, încã o datã, de vitalitatea artisticã şi culturalã a României moderne.