Nimic nu este întâmplător pe lume, iar întâmplarea face că în această primăvară să fi fost protagonista unei poveşti în care întâmplările au devenit certitudini, cuvintele s-au materializat în gesturi profunde şi profund vizibile, iar emoţiile au clădit punţile unei prietenii sincere şi dezinteresate.

Într-un moment în care am ajuns să mă înfurii la fiecare pas de grozăviile vizuale concentrate în jurul puterii feminine (din ce în ce mai slabe...) de fascinaţie, am avut ocazia să pătrund într-o oază de linişte şi frumuseţe creată în timp, atunci şi acum, de tânăra artistă Lelia Rus Pîrvan. De la datele tehnice de punere în formă a unei lucrări de doctorat, trecând prin freamătul unor discuţii efervescente, hilare uneori, am ajuns să extrapolăm împreună tema feminităţii în cele mai frumoase ipostaze de exprimare umană: pictură, muzică, sculptură, fotografie şi... dans. Întrupată din sinteza vitală a multor arte, puternice prin forţele proprii, expoziţia Genul: feminin semnată şi îndelung gândită şi frământată de Lelia Rus Pîrvan, a fost momentul în care am încercat să spunem lumii întregi că, dincolo de conflictele între sexe şi subaprecierea potenţialului feminin, a fi femeie în ziua de azi rămâne încă o stare inexplicabil de frumoasă...

Din pântecul feminin în templul artelor moderne

În timp ce primăvara ne testa din plin capacitatea de anduranţă, timp de trei săptămâni, cele patru săli ale Muzeului de Artă din Constanţa s-au umplut de anotimpul feminităţii propus şi personificat de Lelia
Rus-Pîrvan care, astfel, ne-a lansat invitaţia de a pătrunde pe tărâmul poveştilor sale. Poveşti despre frumuseţea maternităţii şi a feminităţii, despre sensibilitatea, fluiditatea şi misterul formelor feminine şi, nu în ultimul rând, despre rolul femeii în societatea contemporană. Reunită sub titulatura Genul: feminin, complexa expoziţie semnată de Lelia Rus-Pîrvan a fost extensia firească a lucrării sale de doctorat intitulată Forma feminină între premise teoretice şi rezolvări personale, coordonată de reputatul profesor univ. dr. Mihai Mănescu. Aşadar, fascinată de fertilitatea ideatică şi plastică a acestei teme, rafinată şi controversată deopotrivă, Lelia Rus-Pîrvan a explorat ştiinţific şi, mai ales plastic, o sumedenie de ipostaze ale feminităţii surprinse în sculpturi de mici şi mari dimensiuni. Puterea de sugestie a artelor spaţiului s-a intersectat armonios cu emoţia vizuală a unor lucrări de fotografie, pictură şi grafică a căror tematică a traversat imperceptibil sute de ani din istoria artei, momente esenţiale din traiectoria unei vieţi şi clipe definitorii din experienţa oricărei femei. O expoziţie complexă şi copleşitoare, rezultatul unor nopţi nesfârşite de meditaţie şi, poate chiar de ezitare, Genul: feminin adus la lumină de Lelia Rus Pîrvan este acel tip de eveniment care, fără falsă modestie, marchează o etapă fastă în cariera unui artist, fiind un moment de reflecţie nu numai asupra aspiraţiilor artistice, ci şi asupra ţelurilor vieţii. Iar tumultul sufletesc, scriptic şi artistic al Leliei Rus-Pîrvan s-a concretizat în această expoziţie complexă şi plină de semnificaţii ca rezultat al atitudinii sale faţă de lume, de viaţă şi de creaţie...

Istoria acestui sensibil demers expoziţional poate fi urmărită cu câţiva ani în urmă: mai întâi Lelia Rus a expus alături de Marieta Besu, mentor şi prieten drag, ulterior, lectura cărţii Al treilea sex de Simone de Beauvoir şi a interviului cu artista Louise Bourgeoise (una dintre cele mai respectate şi apreciate sculptoriţe din lume), precum şi o serie de motivaţii personale fiind argumentele ce aveau să o conducă în elaborarea lucrării de doctorat şi, implicit, în realizarea expoziţiei Genul: feminin, o desfăşurare spaţială determinată de bogăţia semantică şi ideatică a acestei teme atât de generoase. Călătoria Leliei în universul feminin şi motivaţia perseverenţei artistice se regăsesc chiar în argumentul lucrării sale de doctorat: „Încă de la începutul artei, corpul femeii a ocupat locul central pe care avea să şi-l menţină până în prezent: întruchiparea divinităţii sau sursa ispitei, fecioară sau femeie fatală, glorificată sau reconstruită în maniera cubiştilor, femeia reprezintă o sursă importantă de inspiraţie şi pentru mine. Lucrarea mea vrea să insufle curaj în căutarea sinelui, găsirea şi acceptarea lui. De aceea personajele mele nu au o identitate, ci sunt nişte personaje-simbol într-un teatru al acţiunii fertil sau dezolant, dar care întotdeauna spune o poveste..."

Iar în povestea care s-a derulat tainic la Muzeul de Artă, Lelia a avut curajul de a se prezenta cu o expoziţie dedicată exclusiv femeii, o investigaţie care ne-a purtat privirile prin labirintul sinuos al universului feminin, plin de înţelesuri filosofice şi simboluri antice, tânăra artistă realizând un itinerariu special care a cuprins cele mai importante capitole din istoria artelor şi cele mai interesante ipostaze feminine ce au erupt de-a lungul timpului. Timpul artistic, timpul revoltelor sau, pur şi simplu, timpul trecut prin filtrele unei feminităţi de multe ori contestată, dar adeseori adorată. Prin efortul plastic deosebit şi prin diversitatea manierelor de exprimare, Lelia s-a dovedit a fi o artistă care ştie să citească în profunzime lumea formelor, având afinităţi cu epoci dintre cele mai stranii din punct de vedere al asociaţiilor, cea mai evidentă fiind afinitatea cu epoca extraordinară a elenismului grec. Şi, dacă acum două mii de ani, arta elenistică înflorea pe ţărmurile Asiei Mici, iar cultura greacă avea să fascineze şi să cucerească iremediabil o lume întreagă, în prezent, Lelia Rus-Pîrvan îşi găseşte corespondenţe alese cu această lume plină de sensuri şi forme generatoare de inspiraţii perpetuue. Investigaţiile sale se îndreaptă către această epocă aducând în lumina formelor una dintre cele mai frumoase şi stranii apariţii feminine pe care genul umanităţii le-a produs vreodată şi, anume, zeiţa cu nenumărate şiruri de sâni ca simbol al fertilităţii, al abnegaţiei şi al dăruirii. De altfel, încă de la începutul acestui demers artistic, Lelia a fost fascinată de faptul că suntem mândrele urmaşe ale zeităţilor feminine primordiale şi că, de-a lungul timpului, formele acestora au fost într-un dialog cu totul special şi extrem de fertil cu natura. Iar conflictul care a determinat-o să extrapoleze tema feminităţii rezidă tocmai în discrepanţa dintre imaginea ideală a zeiţei sau a fecioarei adorate şi actualul ideal feminin de frumuseţe supus şi impus de jumătatea masculină în scopuri bine definite.

Nimic mai frumos decât invitaţia sa de a ne privi în oglindă, tânăra artistă ne propune o suită de lucrări spectaculoase, monografice care fie ne trimit cu spiritul la izvoarele antichităţii, fie ne trimit cu gândul la ipostazele fericite ale maternităţii. Şi, dacă afinităţile cu epoca elenistică i-au permis Leliei să investigheze plasticitatea trupului feminin într-o suită de fotografii care transcend simpla semnificaţie a imaginii fizice, lucrările de grafică şi pictură de inspiraţie maternă ne-au permis să descoperim o altă plasticitate şi muzicalitate a formelor, din care a triumfat bucuria vieţii şi a inocenţei. Aşa cum grecii nu şi-au ţinut captive zeităţile la care se închinau, întruchipate în frumoase structuri ce reprezentau sinteza perfectă a binelui, frumosului şi adevărului, în aceeaşi măsură, în suita de fotografii, şi Lelia Rus-Pîrvan a ştiut să surprindă frumuseţea corpului feminin acoperit de falduri, o imagine poetică în care parcă simţeai cum vântul vine să se cuibărească şi să dezmierde trupul femeii antice.

Construită pe o investigaţie cu adevărat pasionantă, expoziţia Genul: feminin i-a permis tinerei artiste să se dedubleze şi să înţeleagă că dincolo de semnificaţiile culorilor şi a formelor există dorinţa de a introduce o temă eternă prin intermediul operei de artă contemporane. De altfel, pătratul a şi fost forma dominantă a lucrărilor sale, deoarece artista este convinsă că în acest spaţiu se petrec toate minunile lumii şi că, tot aici, intră şi lumea perfectă, rotundă a sferei. Cu alte cuvinte, lucrările Leliei au venit să perpetueze acelaşi tip de forme, dar cu semnificaţii din ce în ce mai profunde, expuse unei palete conotative extrem de diversificate. „În lucrările mele, pătratul şi cubul reprezintă concentrarea forţelor feminine germinative, pentru că prima locuinţă a fiecăruia dintre noi a fost, timp de nouă luni, un pântec feminin", mărturiseşte artista argumentându-şi astfel predilecţia pentru pătrat şi cub. „(...) Şi femeia care a născut, cu corpul încă nerefăcut după cele nouă luni de sarcină, are o poveste la fel de tulburătoare, iar jocul volumelor mamă-copil este speculat din zorii civilizaţiei, de la primele statuete ale fertilităţii, la pruncul divin Horus în braţele mamei sale Isis şi reprezentările creştine ale Madonei cu pruncul Iisus", a adăugat Lelia Rus-Pîrvan care şi-a început investigaţia artistică pornind de la gândurile pictoriţei Alice Neel care, la rândul ei, spunea: „M-am gândit că întreaga pictură a nudurilor de femei fără gravide este... trivială".

O altă propunere metaforică a fost şi aceea de a privi femeia ca un simbol universal prin intermediul unei porţi din secolul al XV-lea pe care ochiul Leliei a descoperit-o la Castelul Huniazilor. O călătorie în timp către ceea ce am fost cândva şi ceea ce am devenit acum, prezenţa acestei porţi, lucrare intitulată Femeie-Poartă, s-a articulat ca unul dintre cele mai preţioase obiecte din expoziţia Genul: feminin. În faţa acestei porţi cu o greutate de cinci secole, Lelia a aşezat o replică post modernă a zeiţei Artemis ca simbol al fertilităţii, ceea ce ne-a permis să înţelegem mai bine o parte a lumii în semnificaţiile ei materne şi, poate, chiar plenare.

Captivând prin originala manieră de exprimare artistică şi prin forţa de sugestie a imaginilor, expoziţia Genul: feminin este şi o invitaţie, dar şi o lecţie necesară pentru a desluşi tainele feminităţii din zorii civilizaţiei până în prezent. Fără a cădea în capcana unui feminism feroce sau extravagant, Lelia Rus-Pîrvan are o opinie solidă şi argumentată referitoare la rolul femeii în societate, în viziunea sa femeia fiind zeiţă, ispită, o apariţie fatală, dar şi fecioară, o sursă de inspiraţie inepuizabilă şi pentru artiştii romantici, dar şi pentru cubişti. O derulare splendidă de ipostaze, suspine şi istorii ale universului feminin care s-au petrecut de-a lungul timpului, lucrările din expoziţia Genul: feminin sunt rezultatul unor preocupări alese, rezultat obţinut cu eforturi extraordinare, deoarece, continuitatea acestui demers artistic a implicat nu numai resurse inimaginabile de timp, ci şi o paletă diversă de stări sufleteşti care pun stăpânire pe tine atunci când pictezi sau lucrezi, oferindu-ţi la final fericirea de a fi mulţumit de ceea ce vezi. Expoziţia tinerei sculptoriţe, în dublă ipostază de mamă şi creatoare, ne-a demonstrat faptul că arta şi maternitatea se îngemănează, se articulează şi chiar se potenţează şi, mai ales, că valoarea artistică nu aşteaptă numărul anilor. În peisajul unei primăveri cumplit de reci, materializarea expoziţiei Genul: feminin a avut semnificaţia unei zile superbe de vară, în care toate simţurile şi toate gândurile se contopesc în speranţa că ziua de mâine va fi mai bună, mai frumoasă, mai colorată... Femeia-creator continuă să existe şi să se exprime sub diverse forme, întâmplarea unui astfel de moment fiind certitudinea faptului că femeile încă mai au ceva de spus pe această lume, mai ales, atunci când îşi propun să reînvie sinteza perfectă a binelui, frumosului şi adevărului. Şi, într-o zi, s-ar putea să descoperim că însuşi adevărul este de genul... feminin.