Dedicat, fără nicio îndoială, evenimentelor menite să ne însoţească în alte lumi, pline de culoare şi fantezie, Muzeul de Artă din Constanţa a fost în această lună un fel de castel modern care a găzduit o inedită expoziţie de tapiserie intitulată Bărbaţi în arta textilă românească.

Organizată de venerabila instituţie tomitană în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România, insolita expoziţie ne-a demonstrat faptul că arta tapiseriei nu este apanajul femeilor, reunind la Constanţa un grup temerar de artişti români care s-au dovedit a fi adevăraţi maeştri ai artei firului. Expoziţia Bărbaţi în arta textilă românească a cuprins un număr impresionant de lucrări de tapiserie realizate în tehnica haute lisse, instalaţii şi imprimerie create de Daniel Bălănescu, Traian Şt. Boicescu, Ion Deac Bistriţa, Vasile Dobre, Gheorghe Gogescu, Vintilă Mihăescu, Mihai Moldovanu, Alexandru Dan Liviu Roşeanu şi Nicolae Zîmbroianu. Lucrările de mari dimensiuni au avut asupra publicului un efect impresionant, artiştii prezenţi în expoziţie valorificând motive ornamentale şi elemente abstracte ce au căpătat conotaţii alese prin transpunerea lor pe o suprafaţă atât de vie şi de interpretabilă precum este tapiseria. Iar meritul acestei manifestări atât de speciale îi revine curatorului Gheorghe Gogescu care s-a hotărât să readucă în atenţia marelui public frumuseţea artei decorative. Intenţiile domniei sale s-au concretizat în această expoziţiei care, printr-o organizare desăvârşită, a reuşit să reunească numai bărbaţi, creatori români cu o vastă experienţă în arta tapiseriei. Milităros, ordonat şi capabil să adune în jurul său artişti de valoare, demersul îndrăzneţ a lui Gheorghe Gogescu ne-a oferit, astfel, ocazia de a avea o privire cuprinzătoare asupra actualului fenomen al artei decorative realizate în România de către bărbaţi. Dificultatea de a realiza lucrări de tapiserie, precum şi eforturile costisitoare pe care le implică această tehnică deosebită, nu au constituit un impediment pentru artiştii care s-au prezentat la Constanţa cu o serie de lucrări ce au impresionat privitorul prin imaginea grandioasă, diversitatea tematică, coloristică şi, bineînţeles, vigoarea prin care s-au exprimat din punct de vedere tehnic.

Cu toate că, din vremuri mitologice, tapiseria pare a fi fost un domeniu hărăzit în special femeilor, manifestarea Bărbaţi în arta textilă românească vine să ne demonstreze faptul că, în ziua de azi, meşteşugurile au devenit mult mai complexe, criticul de artă Doina Păuleanu mărturisind că prezenta expoziţie se cunoaşte dintr-o privire că este creată de bărbaţi. Dacă pentru cunoscători arta tapiseriei este o formă obişnuită de decorare, pentru marea majoritate întâlnirea cu lucrările expuse pe simezele muzeului constănţean a fost un moment revelator prin care au descoperit texturi variate şi combinaţii inedite de materiale a căror unitate oferă o nouă dimensiune acestei arte prea puţin cunoscute sau promovate. În acest sens, criticul de artă Doina Păuleanu ne-a reamintit faptul că arta ţesutului a apărut în Evul Mediu, epocă în care pe lângă funcţia estetică, îndeplinea şi una practică: aceea de a ţine cald în vastele camere ale răcoroaselor castele medievale. Perioada de maximă înflorire a tapiseriilor s-a petrecut în secolul al XIII-lea, când, mai mult decât alte arte, lucrările decorative au devenit un fel de oglindă a istoriei, iar în secolul al XVI-lea, artiştii au renunţat la ajutorul meşterilor ţesători aşezându-se ei înşişi la gherghef pentru a descoperi farmecul artei firului. Astfel, în perioada Renaşterii, foarte mulţi dintre celebrii artişti au început să utilizeze cartonul de tapiserie, devenind pictori-cartonieri pentru executanţii ţesăturilor. După o perioadă de declin cauzată de tendinţa tot mai accentuată de a imita pictura, în secolul XX, răceala betoanelor avea să determine adevărata revenire a tapiseriilor monumentale, în prezent, artele textile dobândind o nouă dimensiune: tridimensionalitatea care a dus la naşterea unei noi categorii artistice intitulate Fiber Art.

Această expoziţie reprezintă, aşadar, efortul unei generaţii de a reproiecta tapiseria românească în prezent şi de a o readuce în rândul artelor majore. Lucrările expuse pe simezele Muzeului de Artă ne-au oferit ocazia de a descoperi o textură şi o profunzime care nu se regăsesc în celelalte moduri de expresie artistică, tapiseriile care compun expoziţia Bărbaţi în arta textilă românească fiind adevărate puncte de interes a căror monumentalitate s-a desfăşurat vizual sub toate auspiciile unei frumoase transportări în spaţiu. Călătoria iniţiată de ţesătorii români contemporani a început cu Daniel Bălănescu, singurul artist autor de panouri decorative care, de această dată, ne-a propus o instalaţie complexă. Printr-un desen gestual particular, artistul şi-a propus să traducă în simboluri alese gândurile sale profunde privind dialogul dintre om şi universul exterior. Alături de tapiseriile introspective create de Daniel Bălănescu, am regăsit şi lucrările lui Traian Şt. Boicescu din a căror amplă ţesătură parcă se desprindeau neîncetat vectori de mişcare şi energie solară. Realizate în tehnica haute lisse, tapiseriile acestui artist au reuşit să ne capteze atenţia prin forţa imaginativă alimentată de vibraţii insolite care se echilibrau perfect pe vaste suprafeţe de culoare. Evocat cu mult drag de criticul de artă Doina Păuleanu, Ion Deac Bistriţa este un sculptor pasionat de tapiserie care, de-a lungul timpului, a demonstrat că este un artist capabil să cucerească noi teritorii imaginative. Cu toate că sunt supuse unor priviri succesive, tapiseriie sale nu contenesc să transmită idei binefăcătoare, mereu optimiste şi viu colorate, lucrările realizate de Ion Deac Bistriţa semănând cu o tablă pe care primăvara şi toamna joacă interminabile partide de şah. În tapiseriile sale putem detecta o gândire ordonată şi metodică care vine să structureze florilegiul oferit de natură, o serie de sensuri simbolice condensate în forme alese, precum şi ordinea unui univers floral care impresionează prin meticulozitatea cu care a fost recreat. Un alt distins autor de artă textilă prezent în expoziţie, a fost şi muzeograful Vasile Dobre ale cărui lucrări compuse din forme simple au avut o impresionantă putere de sugestie. Vasile Dobre stăpâneşte un tip aparte de abstractizare pe care îl introduce în lucrările sale de tapiserie, imaginea creată păstrând totodată sensurile simbolice iniţiale.

Un artist meticulos şi ordonat, curatorul expoziţiei, Gheorghe Gogescu nu este la prima aventură tomitană, fiind una dintre acele persoane capabile să strângă în jurul său nuclee artistice şi, mai ales, să le aprecieze. Criticul de artă Doina Păuleanu a subliniat calitatea lui Gheorghe Gogescu de a nu se considera doar pe sine, ci de a aduna în jurul său artişti importanţi reuşind, astfel, să materializeze proiecte complexe. Clădite pe o viziune concentrată, tapiseriile sale aduc în prim plan obiecte recognoscibile, artistul reuşind să creeze universuri ce-i poartă amprenta personală nu numai din punct de vedere cromatic, ci şi al modului în care se structurează. Un alt univers interesant l-am descoperit şi în lucrarea Visul prin care Vintilă Mihăescu ne îndeamnă să admirăm o ţesătură creată la patru mâini. Realizată împreună cu soţia sa, Viorela Mihăiescu, această tapiserie a fost o excepţie în contextul prezentei expoziţii, lucrarea cuplului de artişti reuşind să îngemăneze o lume de simblouri în care tentaţia abstractului şi-a făcut simţită prezenţa pentru a impulsiona o stare de contemplaţie aleasă. Şi Mihai Moldovanu a prezentat lucrări extrem de interesante care şi-au regăsit spaţiul de expunere în ultima sală a muzeului, dedicată ideii de experiment. Artistul ne-a propus o serie de instalaţii şi obiecte realizate în tehnica mixtă, lemn şi lână, a căror diversitate a devoalat demersul plasticianului de a cuceri noi forme şi culori îndrăzneţe. Lucrările semnate de Mihai Moldovanu au puterea de a (ne) decora universul vizual printr-o cromatică deosebită al cărei caracter experimental se detaşează printr-o forţă de sugestie aparte, având, în acelaşi timp, şi o înaltă calitate decorativă. La rândul lui, Alexandru Dan Liviu Roşeanu este un artist pentru care istoria tapiseriei nu prezintă secrete. Artistul a expus pe simeza muzeului constănţean tapiseria Vânătoare, o lucrare mai specială care a făcut trimiteri directe către vremuri de mult apuse, către epoca în care tapiseria nu era doar un obiect estetic, ci avea şi funcţii utilitare. Deosebită prin desfăşurarea câmpului narativ, această tapiserie a stabilit o punte vizuală între Evul Mediu şi lumea contemporană, aducându-ne aminte de imaginea întunecată a castelelor medievale care prindeau viaţă prin scenele cotidiene ţesute atât de armonios de artiştii vremii. Stăpân al unei tehnice desăvârşite, Alexandru Roşeanu ne-a oferit o adevărată lecţie de istorie a tapiseriei, ce a continuat în contemporaneitate prin prezenţa lui Nicolae Zîmbroianu, cel care ne-a propus o serie de lucrări tridimensionale. Hotărât să decoreze un întreg perete al muzeului tomitan, artistul a reuşit acest lucru apelând şi la o serie de lucrări de tapiserie, dar şi la exponate tridimensionale a căror prezenţă ne-a demonstrat că tapiseria nu este doar o artă a spaţiului bidimensional, ci şi că în ultima vreme a mai câştigat o dimensiune extrem de importantă. Itinerariul expoziţiei Bărbaţi în arta textilă românească a cuprins o serie de surprize şi emoţii vizuale care ne-au demonstrat cât de sensibili şi de receptivi sunt ţesătorii români contemporani. Fiecare lucrare în parte a înglobat parcă timpul ce se aşterne peste noi, meritul acestor maeştri în arta tapiseriei fiind acela a de şti să-l folosească în uzul personal şi, în definitiv, al tuturor celor care pătrund în tainele tapiseriilor create de mâinile lor. O experienţă inedită, această călătorie prin labirintul a mii de fire ce recompun imagini ale existenţei noastre, terestre sau onirice, a fost o certitudine a faptului că, în ciuda turbulenţelor lumii actuale, artiştii români există, creează, visează şi, din când în când, poposesc la malul mării pentru a împărtăşi tainele artei lor.